Anulare act administrativ. Decizie de imputare – prejudiciu constând în decontarea sumelor cuprinse în prescripțiile medicale eliberate unor pacienți internați într-o unitate spitalicească militară.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Sentinţă civilă nr. 102 din data de 26.09.2014
Necesitatea parcurgerii procedurii speciale, derogatorii, pentru situația specifică a pagubelor produse terților, având ca finalitate verificarea, în prealabil, a caracterului cert al prejudiciului.
- O.G. nr. 121/1998, art. 7, 5
- Ordinul nr. 864/2011, Anexa 17, art.. 12 alin. 1
- Ordinul nr. 838/2008, art. 2 lit. c
Prin modalitatea de emitere a prescripțiilor medicale s-a produs un prejudiciu unui terț, constând în decontarea de către acesta a sumelor cuprinse în prescripțiile medicale eliberate unor pacienți internați, în condițiile în care spitalele sunt obligate să suporte, pentru asigurații internați în regim de spitalizare continuă și în regim de spitalizare de zi, toate cheltuielile necesare inclusiv pentru medicamente, materiale sanitare și investigații paraclinice. Pentru respectarea acestor prevederi legale și evitarea decontării medicamentelor de către C.A.S., în locul furnizorului de servicii medicale, se interzice expres emiterea de către unitățile spitalicești, pentru asigurați, pe timpul internării acestora, a prescripțiilor medicale cu și fără contribuție personală. În situația în care se constată încălcarea acestor prevederi legale, persoana prejudiciată este C.A.S., și nu furnizorul de servicii medicale care, oricum, era obligat să suporte cheltuielile cu medicamente pentru pacienții internați.
Prejudiciul s-a produs în patrimoniul unui terț, unitatea spitalicească acționând împotriva reclamantei în calitate de comitent ce a acoperit prejudiciul creat terțului, cu luarea în considerare a normelor derogatorii incidente dat fiind specificul unității spitalicești care este totodată și unitate militară. Prin ordinul M5 din 22 ianuarie 1999 au fost aprobate Instrucțiunile privind răspunderea materială a militarilor și salariaților civili din Ministerul Apărării Naționale, în aplicarea art. 5 din O.G. 121 /1998, pentru situația specifică a pagubelor produse terților fiind instituită o procedură derogatorie, răspunderea stabilindu-se în cazurile în care MApN a fost obligat la plata prejudiciilor respective prin hotărâri judecătorești rămase definitive și învestite cu formulă executorie, respectiv pentru despăgubiri reclamate de terțe persoane, care nu au la bază hotărâri judecătorești dar s-a probat vinovăția persoanelor implicate, iar ministrul apărării naționale a aprobat plata acestora pe baza materialului cercetării, avizat de seful Direcției Legislative și contencios și vizat pentru control financiar preventiv de șeful Direcției Financiare. Cu respectarea acestor dispoziții, comandantul unității militare care a plătit despăgubirile terțelor persoane fizice sau juridice dispune înscrierea valorii pagubelor în evidența contabilă, prin decizie de imputare.
În cauză, această procedură specifică nu a fost urmată, decizia de imputare fiind emisă în urma cercetării administrative, fără a exista o hotărâre judecătorească irevocabilă sau o aprobare a ministrului apărării naționale.
Prin contestația formulată împotriva deciziei administrativ-jurisdicționale nr. 119/CJ/663/2013, petenta M. Z. E. a solicitat admiterea cererii, având ca obiect anularea deciziei administrativ-jurisdicționale emisă de către Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul MApN la data de 19.06.2013 și, pe cale de consecință, să se dispună anularea, în condițiile pct. 115 din Ordinul MApN nr. M5/1999, a deciziei de imputare nr. A704/2013 și hotărârii nr. A1390/08.05.2013, ambele fiind emise de către comandantul U.M. 02590 Craiova.
În susținerea nelegalității și netemeiniciei deciziei contestate, a invocat faptul că, în vederea stabilirii răspunderii nu au fost cercetate, efectiv și concret, condițiile răspunderii materiale, fiind preluate ca argument conținutul adreselor OPSNAJ, respectiv un raport al Curții de Conturi pe care nu îl cunoștea, fiindu-i comunicate doar Notificarea 190/2012 și anexele 23 și 28 ale raportului de control prezentate în dosarul de imputație (nu i s-a dat posibilitatea să-l cunoască, deși a solicitat acest lucru, împreună cu înscrisurile din care să fi rezultat prejudiciul, iar pârâtul UM02590 a apreciat că îi lipsește interesul solicitării de informații - adresa nr. CR32/12.02.2013, anexă prezentei cereri).
A considerat că, acționând în această manieră, ambii pârâți i-au încălcat dreptul la apărare; a solicitat, începând cu nota explicativă dată în cercetarea prealabilă să fie avut în vedere faptul că înscrisurile OPSNAJ și cele ale Curții de Conturi sunt "res inter alios acta", iar în privința stabilirii conduitei ilicite și a prejudiciului, procedura de atragere a răspunderii materiale trebuiau să urmeze probațiunea reglementată de OUG 121/1998, precum și de către Codul Muncii aprobat prin Legea 53/2003, republicată în 2011 (trimiterea realizată chiar de către dispozițiile art. 51 din OUG 121/1998)
Petenta a formulat apărări pe tot parcursul procedurii ce priveau caracterul incomplet al stării de fapt reținute în procedura de cercetare, neîndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii materiale (lipsa faptei licite, lipsa/incertitudinea prejudiciului), lezarea drepturilor persoanei cercetate și existența unor vicii de legalitate ale deciziei de imputare, dar motivele în fapt și în drept ale actelor mai sus menționate s-au situat la nivelul truismelor, fără a exista raționamente juridice cu caracter logic și fluent asupra condițiilor răspunderii și fără a i se oferi posibilitatea observării dovezilor privind existența prejudiciului, în vederea formulării unor critici concrete (dosarul de debit/imputație fiind pus la dispoziție spre observare ei, pentru prima dată, de către pârâta comisia de jurisdicție).
Cu privire la caracterul incomplet și nereal al stării de fapt reținute, urmărind Anexa 23 a raportului Curții de Conturi (anexă care, în opinia emitenților actelor administrative contestate constituie proba deplină a prejudiciului - anexă a prezentei cereri de chemare în judecată) a solicitat să se observe faptul că, din totalul prescripțiilor medicale indicate de către organul de control un număr de 168 erau eliberate, în farmacie, în data externării sau în date ulterioare externării (existând și cazuri de eliberare a tratamentului de către farmacie după 3 săptămâni de la externarea pacientului), astfel că, în niciun caz nu au putut fi apreciate prejudicii constând în contravaloarea tratamentului medical pe baza rețetelor emise de către subsemnata (având obligația reglementată chiar de normele indicate în adresa OPSNAJ să eliberez prescripție medicală la externare).
Pe de altă parte, astfel cum a indicat prin toate apărările formulate, antedatarea actelor medicale la externare analizate de către organul de control pe perioada anului 2011 (bilet de ieșire din spital, scrisoare medicală, prescripție medicală) se datora practicii conducerii pârâtului UM 02590, de a contrasemna aceste acte medicale cu o zi înaintea externării.
Această practică există și în prezent cu singura diferența că, ulterior comunicării adreselor OPSNAJ, conducerea spitalului a emis o decizie scrisă privind procedura prezentării documentelor medicale spre contrasemnare.
Reclamanta a solicitat să se analizeze considerentele deciziei administrativ jurisdicționale contestate prin care se răspundea motivelor plângerii înaintată către comisia de jurisdicție a imputațiilor, cu privire la nelegalitatea hotărârii A1390/2013.
În motivele în drept, s-a arătat că, prin Adresa OPSNAJ nr. 190/2012 a indicat, ca și temei al constatării prejudiciului dispozițiile art. 15 lit. k și r din Contractul Cadru aprobat prin HG 1389/2010, dispoziții ce reglementează obligațiile spitalului ca furnizor de servicii medicale. Pentru a fi stabilită răspunderea sa materială, sancționarea spitalului de către OPSNAJ, respectiv obligarea instituției spitalicești să vireze contravaloarea unui prejudiciu, astfel cum era stabilit de către Curtea de Conturi, nu era suficientă; în mod greșit reținând pârâta Comisia de jurisdicție (aceste aspecte fiind reținute și de către emitentul actelor din procedura răspunderii) faptul că prejudiciul produs rezulta, în mod direct, din notificarea OPSNAJ și raportul Curții de Conturi, precum și din faptul plății sumelor către OPSNAJ.
A mai solicitat a se reține și faptul că OPSNAJ nu a prezentat un înscris prin care să calculeze prejudiciul cauzei, mulțumindu-se să anexeze notificării 190 anexele raportului Curții de Conturi.
În acest sens, prin plângere a invocat lipsa condițiilor răspunderii conform art. 5 din OG 121/1998, precum și nerespectarea pct. 55 din Ordinul M5/1999, normă ce impunea prezența documentației de stabilire a prejudiciului (documentația de calcul a valorii pagubelor), întrucât în întreaga procedură nu a fost verificată existența prejudiciului cauzat; în acest sens, a solicitat a se avea în vedere procesul verbal de cercetare administrativă nr. A535 din 21.02.2012 (indicat în expunerea de motive a deciziei de imputare) și să cenzurați constatările privind existența prejudiciului cuprinse în acest înscris.
De asemenea, prin decizia de imputare s-a reținut fapta ilicită constând în eliberarea prescripțiilor medicale cu încălcarea normelor Ordinului 864/535/2011 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare ale Contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale pentru anul 2011, fără a fi indicat concret norma încălcată.
Reclamanta arată că temeiul în drept era greșit indicat în decizia de impunere, acest ordin nu era aplicabil pentru prescripțiile medicale eliberate anterior datei de 01.06.2011, iar fapta apreciată a fi ilicită trebuia raportată la vechile norme metodologice. A apreciat că erau încălcate dispozițiile art. 49 din OG 121/1998 potrivit cărora stabilirea răspunderii se făcea conform normelor în vigoare la data producerii prejudiciului.
Cu privire la regimul rețetelor medicale a susținut pe tot cursul procedurii de stabilire a răspunderii faptul că acestea îndeplineau cerințele de prescripții medicale emise la data externării și a solicitat a se observa dispozițiile art. 11 alin. 3 lit. b din normele Ordinul 832/302 .
Pe de altă parte, a solicitat a se reține și faptul că toate rețetele indicate în anexa raportului Curții de Conturi sunt rețete la externare (și nu la data externării) astfel cum definite de art. 6 din anexa 30 a ordinului 864/302/2011 și cuprind elementele obligatorii reglementate de anexa 30, art. 4 din Ordinul 864/538, astfel încât sunt valabile.
A menționat și faptul că toate aceste aspecte au fost motivate, inclusiv, în procesul verbal propunere de soluționare a contestației pe care a formulat-o împotriva deciziei de imputare, cu numărul A1234/13 04.2013, înscris pe care atât emitentul deciziei de imputare cât și comisia de jurisdicție a imputațiilor (conform expunerii de motive a hotărârii A1309 și considerentelor deciziei 119 CJ 563) nu au fost avute în vedere și astfel s-a stabilit, respectiv menținut răspunderea materială cu încălcarea normelor art. 5 din OG 121/1998 raportat la pct. 5 și 7 din Ordinul M5/1999, întrucât nu s-a avut în vedere faptul că, în speță, caracterul ilicit al faptei trebuia să rezulte din încălcarea unei norme ce privea regimul emiterii sau eliberării prescripțiilor medicale.
În concluzie, a solicitat a se reține că, în speță, nu erau îndeplinite condițiile de atragere a răspunderi) materiale în ceea ce privea caracterul ilicit al faptei, precum și în ceea ce privea producerea unui prejudiciu.
În plus, a mai solicitat a se avea în vedere și alte cauze de nelegalitate, ce s-ar fi extins asupra tuturor actelor întocmite în procedura de stabilire a răspunderii materiale, respectiv nerespectarea dreptului la apărare, inexistența unei verificări corecte și complete a documentelor din care rezultă prejudiciul, inexistența motivelor în fapt și în drept ale deciziei de imputare, ale hotărârii de soluționare a contestației, precum și interpretarea greșită a temeiurilor de atragere a răspunderii materiale, ,nerespectarea dispozițiilor art. 4 din Legea 514/2003 privind contrasemnarea înscrisurilor de către consilierul juridic, atât în ceea ce privea decizia de imputare A704/2013, cât și în ceea ce privea hotărârea de soluționare a contestației nr. A1390/08.05.2013.
În scop probatoriu petenta a solicitat a se încuviința administrarea dovezii cu înscrisuri (actele contestate - decizia administrativ-jurisdicționale nr. 119/G/663 emisă de către pârâta Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul MApN la data de 19.06.2013, decizia de imputare nr.A704/2013 și hotărârea nr. A1390/08.05.2013, ambele emise de pârâtul UM 02590, notificarea OPSNAJ 190/2012, anexa 23 a raportului Curții de Conturi, adresa nr. CR 32/12.02.2013 prin care i-a fost interzisă comunicarea documentelor care au stat la baza calculului prejudiciului, cererea de probatorii înaintată pârâtei comisia de jurisdicție, procesul verbal cu propunere de soluționare a contestației A1234/2013, contestația înregistrată împotriva deciziei de imputare sub numărul A1017/08.04.2013, plângerea formulată împotriva hotărârii A1390 și înregistrată sub numărul CR 391/03.06.2013.
A mai solicitat a se încuviința administrarea și a următoarelor mijloace de probă :
- Ordinul MApN nr. M5 din 22.01.1999 (act administrativ nepublicat în Monitorul Oficial al României, dar care nu prezintă caracterul de informație clasificată) pentru aplicarea prevederilor OG 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor-acest act administrativ se află în posesia ambilor pârâți;
- Dosarul administrativ de imputație incluzând actele medicale analizate în vederea stabilirii răspunderii și determinării prejudiciului, aflat în conservare la pârâtul UM 02590 Craiova;
- Adresă către pârâtul UM 02590 Craiova privind informațiile asupra regulilor de practică a contrasemnării biletelor de ieșire din spital, pe perioada anului 2011, în ceea ce privea data prezentării spre contrasemnare; măsurile dispuse în prezent cu privire la acest aspect și motivația schimbării regulilor de prezentare a actelor medicale spre contrasemnare;
- Foi clinice de observație generale, bilete de ieșire din spital, scrisori medicale pentru pacienții incluși în anexele notificării 190 a C.; aceste înscrisuri medicale fiind supuse regulilor de arhivare reglementate de art. 198 din Legea 95/2006, aflându-se anexate dosarului de imputație;
- În măsura în care instanța va aprecia ca fiind îndeplinite condițiile de stabilire a răspunderii materiale, a solicitat și încuviințarea unei expertize judiciare în vederea determinării corecte a prejudiciului.
Ministerul apărării Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul acestui minister, a formulat întâmpinare in termenul legal, cu privire la cererea reclamantei M. Z. E., solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a actelor administrative atacate.
In ceea ce privește critica referitoare la nerespectarea dreptului la apărare, se arată că potrivit art. 23 alin. (3) din OG nr. 121/1998 - actul normativ în baza căruia au fost emis actele administrative atacate - ca modalitate de asigurare a dreptului la apărare, "în toate situațiile, cercetarea împrejurărilor in care s-a produs paguba se face cu chemarea și ascultarea celor în cauză, pentru explicații scrise și prezentarea de probe în apărare ".
Pentru aplicarea în Ministerul Apărării Naționale a prevederilor OG nr. 121/1998 a fost emis Ordinul ministrului apărării naționale nr. M. 5/1998, prin care au fost aprobate "Instrucțiunile privind răspunderea materială a militarilor și salariaților civili din Ministerul Apărării Naționale";.
Respectarea dreptului la apărare a persoanei cercetate, conform celor doua normative indicate, s-a făcut prin ascultarea acesteia, pe baza notelor explicative scrise, conform art. 23 din OG nr. 121/1998 și pct. 55-58 din Instrucțiunile de aplicare, ori reclamantei i-a fost asigurat acest drept, așa cum a dovedit-o existența Notei explicative depusă la dosar chiar de către reclamantă. Faptul că apărările formulate de către reclamantă, deși au fost verificate, nu au fost și însușite de către comisia de cercetare administrativă, de către comandantul care a emis decizia de imputare si a soluționat contestația sau de către Comisia de Jurisdicție a imputațiilor, nu echivalează cu nerespectarea dreptului la apărare.
Niciunul dintre cele două acte normative sus-menționate (OG nr. 121/1998 și instrucțiunile privind răspunderea materială a militarilor și salariaților civili din Ministerul Apărării Naționale) care prevăd procedura de angajare a răspunderii materiale și care au stat la baza emiterii actelor administrative atacate nu prevedeau obligativitatea prezentării persoanei cercetate, în faza cercetării administrative, a ceea ce reclamanta numește dosar de imputație. Termenul corect prevăzut de actele normative era dosarul cercetării administrative. In faza soluționării plângerii, in schimb, reclamanta a avut acces la întreg dosarul cauzei, pe care 1-a studiat in data de 14.06.2013, așa cum a reieșit din decizia comisiei nr. 119/CJ 563/2013, aspect pe care reclamanta nu l-a negat. De asemenea, in faza soluționării plângerii, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a administrat toate probele solicitate de către petenta, atât cele solicitate prin plângere, cât si cele solicitate ulterior prin cererea de administrare a probatoriului cu înscrisuri.
In ceea ce privea critica, privind neîndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii imateriale: lipsa faptei ilicite si lipsa/incertitudinea prejudiciului, si aceasta este neîntemeiată. Există un prejudiciu cert în patrimoniul spitalului, produs prin faptul că unele cheltuieli ale spitalului nu au mai fost decontate de către C., acestea fiind suportate practic de către spital. Prin eliberarea unor prescripții de către reclamantă, pe numele unor pacienți care se aflau internați în spital la data emiterii acestora și a unui pacient decedat a fost cauzat (un prejudiciu în patrimoniul C., deoarece această instituție decontează doar prescripțiile emise la externare, spitalul fiind obligat să asigure medicamentele prescrise în perioada de internare. Prejudiciul cauzat C. a fost recuperat de aceasta de la spital, fiind transferat astfel spitalului.
S-a reținut că prejudiciul a fost cert, așa cum o dovedesc ordinele de plată O.P. nr. 1708 și O.P. 1709 din 05.11.2012 prin care spitalul a plătit C. suma de 16.933,19 lei. Conform dispozițiilor art. 5 din OG nr. 121/1998, coroborate cu cele ale art. 9, salariații civili răspund material pentru pagubele produse, din vina lor și în legătură cu îndeplinirea serviciului, terțelor persoane fizice sau juridice, la a căror reparare a fost obligată instituția publică de care aceștia aparțin.
Fapta ilicită a constat în eliberarea de către reclamantă a unor prescripții, în anul 2011, unor pacienți pe perioada când aceștia figurau ca fiind internați în spital, precum și eliberarea unei prescripții unui pacient care era decedat, fiind încălcate astfel prevederile art. .15 lit. k) și r) din Contractul cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011-2012 aprobat prin HG nr. 1389/2010 și prevederile art. 12 din anexa nr. 17 la Ordinul nr. 864/538/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice pentru anul 2011 de aplicare a Contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011 -2012.
Contrar susținerilor reclamantei, comisia de cercetare administrativă nu s-a limitat doar la a prelua conținutul adreselor C., ci a procedat la analiza foilor de observație ale pacienților internați în secția neurologie (unde activează reclamanta), așa cum s-a arătat în același proces verbal de cercetare administrativă. Astfel, susținerile reclamantei conform cărora ar fi fost reținuta o stare de fapt incompleta, sunt nefondate.
Referitor la neindicarea, in cuprinsul Hotărârii nr. A 1390 din 08.05.2013 a procesul - verbal de verificare a contestației formulate de reclamanta împotriva deciziei de imputare nr A 1704 din 15.03.2013, neindicarea propunerii si a motivelor pentru care a fost înlăturată aceasta, așa cum a reținut Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, potrivit art. 30 din OG nr. 121/1998, verificarea temeiniciei contestației poate fi făcuta de către comandant sau de către o comisie numita de acesta, dar si in acest din urmă caz, hotărârea asupra contestației aparțin exclusiv comandantului, care nu era obligat să achieseze la concluziile comisiei. In cazul de față, procesul verbal întocmit de comisie nu a fost aprobat de către comandant, de unde a rezultat că acesta nu a fost de acord cu propunerile formulate, astfel că analiza temeiniciei contestație a fost făcută de către comandant.
În ceea ce privește așa-zisa cauză de nulitate a deciziei de imputare reprezentată de lipsa avizării sau a contrasemnării de către consilierul juridic, nefiind astfel respectate dispozițiile art. 4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei d consilier juridic, s-a apreciat că interpretarea reclamantei, deși originală, a fost lipsită de logică juridică.
Parcurgând textul acestui articol, s-a reținut că acesta prezenta atribuțiile generale ale consilierului juridic, nicidecum nu instituie o obligație în sarcina conducătorului autorități sau instituției publice de solicita avizul sau contrasemnarea actelor de către consilierul juridic pentru orice act juridic. Acest lucru a rezultat și din folosirea de către legiuitor a sintagmei "asigură consultanță", ceea ce a indicat faptul că avizul sau contrasemnătura consilierului juridic este pur consultativă.
In concluzie, pentru considerentele arătate, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, cu consecința menținerii ca temeinice si legale actelor administrative atacate: Decizia administrativ-jurisdicționala nr. 119/C.I/663 din 19.06.2013 emisă de Comisia de jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M. A. N., Hotărârea nr. Al 390/08.05.2013 si Decizia de imputare nr. A704/2013.
In probațiune, au fost depuse înscrisuri aflate la dosarul cauzei.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr.733/14.02.2014, pronunțată în dosarul nr.29/1/2014 a admis cererea formulată de petentul Spitalul Clinic de Urgență Militar "D. Ș. O.";Craiova, prin care s-a solicitat strămutarea judecării cauzei, de pe rolul Curții de Apel Craiova, cauza fiind strămutată la Curtea de Apel Tg.-Mureș - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Tg.-Mureș, a reținut următoarele:
La data de 17.10.2012 s-a înregistrat sub nr. 190 notificarea adresată de CASA O.P.S.N.A.J prin care se aducea la cunoștință pârâtei Spitalul Clinic de Urgenta Militar "D. Ș. O." Craiova faptul emiterii de prescripții medicale unor asigurați în perioada în care aceștia figurau internați în spitalizare continuă respectiv emiterea de prescripții pe numele unor persoane decedate, cu mențiunea că prin aceasta s-a cauzat un prejudiciu de 16.838,70 lei respectiv 94,49 lei, sume ce au a fi virate către CASA O.P.S.N.A.J . La notificarea anterior amintită au fost anexate liste privind prescripțiile medicale emise nelegal pe parcursul anului 2010. Totodată, prin adresa nr. 191 din 17.10.2012 C. a sancționat furnizorul de servicii medicale Spitalul Clinic de Urgenta Militar "D. Ș. O." Craiova cu avertisment, ca urmare a încălcării prevederilor actelor normative privind modalitatea de prescriere a medicamentelor cu și tară contribuție personală și efectuarea unor servicii medicale în afara cadrului legal,
La data de 05.11.2012 cu O.P. nr. 1708 și O.P. 1709 a fost efectuată plata sumei solicitate de CASA O.P.S.N.A.J.
S-a constituit o comisie de cercetare administrativă fiind emis procesul-verbal nr. A535/21.02.2013 cu propunerea de recuperare a prejudiciului de la medicii care au eliberat prescripțiile medicale (filele 29-34 vol. I).
În baza acestui proces-verbal a fost emisă decizia de imputare nr. A704 din 15.03.2015 prin care s-a dispus ca valoarea pagubei de 14.998,94 lei să fie regularizată prin angajarea răspunderii materiale a doamnei doctor M. Z. E.
Împotriva deciziei de imputare reclamanta a formulat contestație, soluționată de o Comisie numită prin decizia 114/2013 a Comandantului Unității Militare. Conform procesului-verbal întocmit de Comisie, singurul prejudiciu care poate fi imputat reclamantei vizează eliberarea prescripției pentru un pacient decedat.
Prin hotărârea nr. A 1390 din 08.05.2013, emisă de Comandantului Unității Militare s-a respins contestația reclamantei împotriva deciziei de imputare nr. A704 din 15.03.2015.
Plângerea reclamantei împotriva hotărârii A 1390 din 08.05.2013 a fost respinsă prin decizia administrativ-jurisdicțională nr. 119/CJ/563 emisă de către pârâta Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul MApN la data de 19.06.2013.
Analizând cu prioritate aspectele de nelegalitate ale actelor atacate, instanța a reținut cu titlu prealabil că nu se contestă aplicabilitatea în cauză a prevederilor OG 121 / 1998, având în vedere calitatea reclamantei - medic în cadrul Spitalului Clinic de Urgenta Militar "D. Ș. O." Craiova precum și disp. Art. 7 din actul normativ indicat anterior.
De asemenea, instanța a reținut ca relevant în cauză faptul că dispozițiile OG 121/1998 stabilesc două cazuri distincte de antrenare a răspunderii materiale a militarilor, în funcție de patrimoniul în care s-a produs prejudiciu, respectiv răspunderea materială pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, provocate de militari din vina acestora și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu în cadrul M. A. N., M. I., S. R. I., S. P. P., S. I. E., S. T. S. și M. J. (art. 2 din ordonanță) iar pe de altă parte răspunderea materială pentru pagubele produse, din vina lor și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar, terțelor persoane fizice sau juridice, la a căror reparare a fost obligată instituția publică de care aceștia aparțin (art. 5 din ordonanță).
În condițiile în care, conform înscrisurilor depuse la dosar în probațiune, răspunderea materială a reclamantei a fost angajată pentru parte din sumele care au fost achitate de Spitalului Clinic de Urgenta Militar "D. Ș. O." Craiova către C., în baza notificării emise de această din urmă instituție, s-a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 5 din OG 121/1998.
Așadar, prin modalitatea de emitere a prescripțiilor medicale, s-a produs un prejudiciu unui terț - în cazul de față C., prejudiciu constând în decontarea de către acesta a sumelor cuprinse în prescripțiile medicale eliberate unor pacienți internați, în condițiile în care conform art.. 12 alin. 1 din Anexa 17 a Ordinului 864/2011, spitalele sunt obligate să suporte pentru asigurații internați în regim de spitalizare continuă și în regim de spitalizare de zi toate cheltuielile necesare pentru rezolvarea cazurilor respective, inclusiv pentru medicamente, materiale sanitare și investigații paraclinice.
Tocmai pentru respectarea acestor prevederi legale și evitarea decontării medicamentelor de către CAS în locul furnizorului de servicii medicale, art. 2 litera c din NORMELE METODOLOGICE privind utilizarea și modul de completare a formularelor de prescripție medicală cu regim special pentru medicamente cu și fără contribuție personală (aprobate prin Ordinul 832/2008), interzice expres emiterea de către unitățile spitalicești, pentru asigurați, pe timpul internării acestora, a prescripțiilor medicale cu și fără contribuție personală.
Textele legale anterior citate au ca finalitate, astfel cum s-a arătat, evitarea suportării cheltuielilor cu medicamente pentru pacienții internați de către C. astfel încât în mod evident, în situația în care se constată încălcarea acestor prevederi legale, persoana prejudiciată este C. și nu furnizorul de servicii medicale care, oricum era obligat să suporte cheltuielile cu medicamente pentru pacienții internați. Chiar dacă am admite la nivel teoretic, faptul că, astfel cum susține reclamanta în fapt nu s-a produs nici un prejudiciu pentru simplul motiv că rețetele medicale au fost eliberate de externare deși au fost întocmite cu o zi înainte, astfel încât medicamentele nu puteau fi eliberate în farmacie decât ulterior perioadei de internare, perioadă pentru care C. avea obligația decontării medicamentelor, ajungem din nou la ipoteza existenței sau nu a unui prejudiciu în patrimoniul Casei de Asigurări și nu al unității spitalicești.
De altfel, prin întâmpinarea depusă, pârâții au arătat în mod expres că prejudiciul este reprezentat de sumele care au trebuit să fie achitate Casei de asigurări, la notificarea acesteia cu mențiunea că prejudiciul cauzat C. a fost recuperat de la spital, fiind transferat astfel spitalului.
De asemenea, în cuprinsul deciziei administrativ-jurisdicționale nr. 119/CJ/563 emisă de către pârâta Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul MApN s-a reținut pe de o parte că prejudiciul s-a produs în patrimoniul spitalului întrucât aceste cheltuieli nu au mai fost decontate (aspect ce nu se verifică prin raportare la considerentele anterioare) iar pe de altă parte se arată că în fapt prejudiciul rezultă din raportul Curții de Conturi care a stabilit valoarea prejudiciului cauzat Casei de Asigurări, aceasta urmând să-l recupereze de la spital iar în condițiile în care valoarea prejudiciului era deja stabilită spitalul nu putea decât să-l repartizeze, o reevaluare a prejudiciului fiind redundantă.
Instanța a reținut că situația de fapt dedusă judecății, actele normative incidente în cauză și chiar apărările pârâtelor duc la concluzia că în fapt prejudiciul pretins a fi reparat s-a produs în patrimoniul unui terț, unitatea spitalicească acționând împotriva reclamantei în calitate de comitent ce a acoperit prejudiciul creat terțului, cu luarea în considerare a normelor derogatorii incidente dat fiind specificul unității spitalicești care este totodată și unitate militară.
Din această perspectivă, instanța a subliniat din nou că prevederile art. 5 din OG 121 / 1998 sunt aplicabile în prezenta cauză, și în continuare reține că prin ordinul M5 din 22.01.1999 au fost aprobate Instrucțiunile privind răspunderea materială a militarilor și salariaților civili din Ministerul Apărării Naționale.
Conform acestui act normativ, în aplicarea art. 5 din OG 121 / 1998, pentru situația specifică a pagubelor produse terților este instituită o procedură derogatorie, în sensul că răspunderea se stabilește în cazurile în care MApN a fost obligat la plata prejudiciilor respective prin hotărâri judecătorești rămase definitive și investite cu formulă executorie respectiv pentru despăgubiri reclamate de terțe persoane, care nu au la bază hotărâri judecătorești dar s-a probat vinovăția persoanelor implicate iar ministrul apărării naționale a aprobat plata acestora pe baza materialului cercetării, avizat de seful Direcției Legislative și Contencios și vizat pentru control financiar preventiv de șeful Direcției Financiare. Cu respectarea acestor dispoziții, comandantul unității militare care a plătit despăgubirile terțelor persoane fizice sau juridice dispune înscrierea valorii pagubelor în evidența contabilă, prin decizie de imputare.
În cazul dedus judecății, această procedură specifică nu a fost urmată, decizia de imputare fiind emisă în urma cercetării administrative, fără a exista o hotărâre judecătorească irevocabilă sau o aprobare a ministrului apărării naționale.
Aceste aspecte, ce țin de legalitatea actului administrativ atacat, nu au fost analizate de pârâta Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul MApN deși prin decizia de imputare a fost expres indicat ca temei legal art. 5 din OG 121/1998 iar în plângerea adresată organului administrativ-jurisdicțional reclamanta a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile acestui text de lege, cu precizarea că înscrisurile ce stau la baza calculării prejudiciului sunt emise de un terț nefiindu-i opozabile. Or, toate aceste aspecte se impuneau a fi analizate, cu concluzia că pentru prejudicii provocate terților se impunea urmarea procedurii impuse de pct. 8 și 9 din Instrucțiuni, dispoziții care au ca finalitate tocmai verificarea în prealabil, a caracterului cert al prejudiciului.
Prin urmare, s-a impus admiterea acțiunii formulate și anularea deciziei administrativ jurisdicționale nr.119/CJ563 din 19.06.2013, precum și a deciziei de imputare A704 din 15.03.2013 și Hotărârea A1390 din 08.05.2013.
| ← Servitute de trecere. . Jurisprudență Servituţi | Acţiune în răspundere patrimonială respinsă ca urmare a... → |
|---|
