Anulare hotărâre prin care s-a soluţionat o cauză canonică în baza unor dispoziţii din regulamentul de procedură al instanţelor disciplinare şi de judecată ale b.o.r. necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 1429 din data de 25.10.2016
Anulare hotărâre prin care s-a soluționat o cauză canonică în baza unor dispoziții din Regulamentul de procedură al instanțelor disciplinare și de judecată ale B.O.R. Necompetența generală a instanțelor judecătorești.
Art. 156 alin. 6 din Statutul pentru Organizarea și Funcționarea BOR adoptat prin HG nr.53/2008 stabilește că, în virtutea autonomiei cultelor prevăzută de lege și a competențelor specifice lor, instanțele de judecată bisericească soluționează probleme de disciplină internă iar hotărârile instanțelor bisericești la toate nivelurile nu sunt atacabile în fața instanțelor civile.
Secția I civilă - Decizia civilă nr. 1429/25 octombrie 2016.
Prin acțiunea în conflict de muncă înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. …/97/2015 reclamantul P.I. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta E.D.H. să se dispună:
- anularea Hotărârii nr…/29.04.2014 emisă de pârâtă;
- anularea suspendării din postul de preot la Parohia L.S. sat P., pe perioada definitivării procesului penal;
- repunerea în situația anterioară, reintegrarea în muncă potrivit art. 80 alin. 2 din Codul muncii.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești în soluționarea cererii deduse judecății instanței civile raportat la art. 95 pct. 1 și art.129 alin.2 pct.1 Cod proc. civilă, art.95 alin.2 pct. 1 Cod proc. civilă, art.1 alin.2 Codul muncii, art.29 alin.3 și 5 din Constituție și art. 1 și 2 din Legea nr.489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.
Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 17.11.2015 a fost înregistrată la dosar cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de intervenienții P.I., M.A., P.T. prin care au solicitat:
- repunerea preotului P.I. în situația anterioară datei de 29.04.2014;
- anularea Hotărârii nr…/2014
- anularea suspendării pe perioada definitivării proceselor penal.
Cererea de intervenție a fost admisă în principiu conform art.64 NCPC prin încheierea din data de 15 decembrie 2015.
Prin sentința civilă nr…/2016 Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea în conflict individual de muncă formulată de către reclamant cât și cererile de intervenție voluntară accesorie formulată de către intervenienți.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
Dispozițiile invocate din Legea nr.489/2006 (art.23, art.26) au în vedere angajarea sau revocarea personalului, respectiv înființarea propriilor organe de judecată religioasă pentru probleme de disciplină internă. Or, în speță aceste dispoziții nu sunt aplicabile deoarece prin hotărârea contestată nu s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului (măsură care ar conferi competențe organelor de judecată religioasă pentru probleme disciplinare), ci suspendarea acestuia de la săvârșirea lucrărilor sfinte, ca măsură temporară pe perioada finalizării cauzelor penale.
Sub același aspect, este de observat că și în Decizia Curții Constituționale nr. 460/2008, invocată de pârâtă, se face referire la neaplicarea normelor juridice emise de stat cu privire disciplina muncii în cazul personalului clerical, la accesul la justiție pentru membrii clerului, în cazul contravențiilor, infracțiunilor, în cazul săvârșirii de acte antisociale stabilite prin norme generale. Toate normele invocate au în vedere abaterile, sancțiunile și respectiv organele proprii de judecată în materie disciplinară, însă nu pot fi extinse la alte ipoteze, precum suspendarea contractului.
Cu privire la fondul cauzei :
Prin Hotărârea nr…/29.04.2014 E.D.H. - C.E., a luat act de situația preotului P.I. de la Parohia L.S. și considerând "imposibilă continuarea activității preoțești a acestuia până la definitivarea procesului penal și pronunțarea unei hotărâri penale definitive în cauză"; a dispus oprirea preotului de la "săvârșirea lucrărilor sfinte până la definitivarea procesului penal";, "fiind suspendat din postul de preot paroh la Parohia L.S. pe această perioadă, fără dreptul de a purta uniforma preoțească";.
S-a apreciat că, deși se face referire la Regulamentul de procedură al instanțelor disciplinare și de judecată ale B.O.R. (art.29, 30, art.4, paragraful A lit.d, în realitate nu s-a stabilit și nici măcar nu s-a reținut în sarcina reclamantului săvârșirea unei abateri disciplinare, nu s-a dispus desfacerea contractului/încetarea raporturilor de serviciu și nici nu a fost aplicată vreo altă sancțiunea disciplinară (care era o măsură definitivă și nu una cu caracter temporar, cum este în cazul de față). C.E. a avut în vedere arestarea preventivă a preotului, "situația gravă cu privire la un slujitor al sfântului altar";, imposibilitatea continuării activității. Prin urmare, hotărârea atacată trebuie analizată strict din perspectiva suspendării din funcție până la definitivarea procesului penal și nu ca o sancțiune disciplinară aplicată.
Nulitatea absolută a hotărârii, invocată de reclamant raportat la lipsa mențiunilor obligatorii nu poate fi reținută, reclamantul având în vedere textele legale care reglementează conținutul unor decizii de concediere, ceea ce nu este cazul, în speță fiind dispusă doar suspendarea temporară din funcție, motivat de arestarea preventivă și existența unor cercetări penale.
Este indiscutabil că unele profesii impun norme de conduită deosebite atât în timpul exercitării sarcinilor specifice postului cât și în societate. Cu atât mai mult, activitatea clericală impune respect, principii morale și o conduită exemplară din partea slujitorilor bisericii ortodoxe, iar comportamentul acestora trebuie să fie un exemplu pentru toți enoriașii. Implicarea reclamantului în cauze penale, arestarea preventivă, aplicarea altor măsuri de siguranță, interdicții, etc., în mod cert pot influența în mod negativ modul de îndeplinire corespunzătoare a atribuțiilor parohului, astfel cum au fost stabilite prin fișa postului și pot afecta încrederea în această instituție. În această situație, s-a apreciat că în mod cu totul justificat E.D.H. a apreciat că până la stabilirea vinovăției ori nevinovăției reclamantului se impune oprirea acestuia de la săvârșirea lucrărilor sfinte și a dispus suspendarea din postul de preot paroh.
Pe de altă parte, s-a reținut că, chiar în dosarul penal nr…/111/2014, Tribunalul Bihor prin încheierea din 03.06.2015 a dispus schimbarea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, cu aplicarea art.215 alin.1 Cod proc. civilă, respectiv interdicția desfășurării activității în exercitarea căreia a săvârșit fapta, ceea ce, a impus luarea măsurii suspendării reclamantului până la soluționarea definitivă a dosarului penal. Aceasta cu atât mai mult cu cât printre atribuțiile enumerate în fișa postului se regăsește și administrarea patrimoniului parohiei, controlul modului de administrare a bunurilor instituțiilor culturale, social - filantropice și fundaționale bisericești din parohie, precum și gestiunea parohiei.
În concluzie, apreciind că măsura suspendării reclamantului până la rezolvarea definitive a cauzelor penale în care este inculpat este pe deplin justificată, în acord cu normele de conduită statornicite de dispozițiile bisericești și activitatea cultelor religioase, s-a apreciat că prezenta contestație se impune a fi respinsă ca nefondată.
Pe cale de consecință s-a respins și cererea de intervenție voluntară accesorie, formulată în interesul reclamantului de către intervenienții P.I., M.A. și P.T.
S-a reținut că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1429/2016 Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanții P.I. și intervenienții P.I., M.A. și P.T. împotriva sentinței civile nr…/2016 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr…/97/2015.
Pentru a decide astfel Curtea a reținut următoarele:
Obiectul principal al acțiunii soluționate prin hotărârea apelată îl constituie anularea hotărârii nr…/29.04.2016 pronunțată de C.E.E.D.H.
Din conținutul acesteia rezultă că prin această hotărâre s-a soluționat o cauză canonică în baza unor dispoziții din Regulamentul de procedură al instanțelor disciplinare și de judecată ale B.O.R. Prin această hotărâre s-a dispus oprirea reclamantului de la săvârșirea lucrărilor sfinte până la definitivarea procesului penal în care acesta este parte cât și suspendarea acestuia din postul de preot paroh la Parohia L.S.
Se constată astfel că actul atacat de reclamant este o hotărâre adoptată pe baza normelor și regulamentelor bisericești.
Conform art.26 din Legea nr.489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, cultele pot avea organe proprii de judecată religioasă pentru problemele de disciplină internă, conform statutelor și reglementărilor proprii. Același text de lege precizează că, pentru problemele de disciplină internă sunt aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare și canonice.
Art.156 alin.6 din Statutul pentru Organizarea și Funcționarea BOR adoptat prin HG nr.53/2008 stabilește că, în virtutea autonomiei cultelor prevăzută de lege și a competențelor specifice lor, instanțele de judecată bisericească soluționează probleme de disciplină internă iar hotărârile instanțelor bisericești la toate nivelurile nu sunt atacabile în fața instanțelor civile.
Rezultă astfel că în cauză, hotărârea contestată nu poate fi supusă controlului instanțelor civile, competența cu privire la aceasta revenind exclusiv organelor proprii de disciplină bisericească.
Interpretarea în acest mod a normelor legale arătate mai sus nu este de natură a aduce atingere principiilor constituționale referitoare la liberul acces la justiție și la egalitatea în drepturi.
Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că aceste principii fundamentale nu sunt încălcate. S-a reținut de către instanța de contencios constituțional faptul că instanțele de judecată nu sunt competente să exercite funcția de înfăptuire a justiției în cadrul cultelor religioase pentru acte de încălcare a disciplinei interne, deoarece răspunderea juridică în materie nu este reglementată prin norme de drept comun ci prin norme juridice proprii acelor culte, apreciindu-se că este echitabil să se stabilească răspunderea disciplinară a personalului clerical de către organe de judecată ale cultelor deoarece numai acestea pot aprecia dacă actele de indisciplină săvârșite sunt sau nu compatibile cu rolul spiritual al cultului. S-a mai reținut că personalul clerical din cadrul unor culte se află în situații diferite față de cetățenii laici, în sensul că primii se supun normelor juridice și canonice speciale iar ceilalți cetățeni se supun normelor juridice cu caracter general de aplicabilitate. Legat de principiul egalității, s-a constatat că în jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat, în mod constant, că pot fi instituite prin lege tratamente juridice diferite, justificate obiectiv și rațional, pentru situații diferite, în speță tratamentul diferit fiind justificat prin statutul diferit al membrilor clerului (decizia nr. 640/2008 a Curții Constituționale).
Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a mai reținut că Statul nu exercită funcții publice și în domeniul activității interne a cultelor religioase și, de aceea, normele juridice emise de stat cu privire la disciplina muncii nu sunt aplicabile și personalului cultelor religioase.
Aceste considerente au fost reiterate de Curtea Constituțională și în ultima decizie pronunțată cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art.8 alin.1, art.14 alin. 2, art. 23 alin.1 și 2 și art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.489/2006 și a dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, respectiv prin decizia nr…/2016 respingându-se ca neîntemeiată excepția de constituționalitate a dispozițiilor menționate din Legea nr.489/2006 și ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 2 C. muncii. În această ultimă decizie, Curtea Constituțională s-a raportat inclusiv la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Printr-o altă decizie (448/2011), Curtea Constituțională a statuat că principiile autonomiei și unității cultului nu ar mai fi respectate dacă instanțele de drept comun ar exercita controlul asupra hotărârilor luate de instanțele disciplinare și de judecată bisericească în probleme doctrinare, morale, canonice și disciplinare.
Având în vedere toate aceste considerente, dispozițiile art. 479 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă și dispozițiile art. 129 alin.2 pct.1 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că procesul de față nu este de competența instanțelor judecătorești astfel că excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești în soluționarea cauzei de față este întemeiată justificând respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată formulată de reclamant.
| ← Recurs. procedura insolvenţei. închiderea procedurii... | Obligaţie de a face. Jurisprudență Cereri; Chemare în... → |
|---|
