Anulare proces-verbal de contravenţie. Jurisprudență Contravenţii. Închisoare contravenţională
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 662 din data de 09.10.2013
Prin decizia civilă nr. 662 R din 09.10.2013 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosarul nr. 2298/55/2012*, a fost respins recursul declarat de intimata Volksbank România SA, împotriva sentinței civile nr. 3932 din 28.06.2013 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 2298/55/2012*.
A arătat tribunalul, cu privire la critica recurentei raportat la cererea de intervenție principală a intervenienților pe care prima instanță ar fi trebuit să o respingă fiind considerată admisibilă în mod nelegal, Tribunalul a reținut că în conformitate cu art.49 din codul de procedură civilă oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane, intervenția fiind în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său.
Or corect prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 2 (1) din lege, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, dar în speța dedusă judecății, cererea de intervenție în nume propriu formulată în fața instanței de fond urmărește protejarea unui drept propriu al acestora în legătură cu obiectul dedus judecății - constatarea clauzelor abuzive în contractele încheiate privind comisionul de risc/administrare și eliminarea clauzelor contractuale privind comisionul de risc / administrare din contractele de credit invocate, justificând astfel cerința interesului legitim, născut, actual și personal, în contextul drepturilor deduse judecății, al folosului practic pe care îl urmăresc, și intervenienții sunt consumatori persoane fizice care au încheiat contracte de credit cu intimata , contracte care intră sub incidența legii nr. 193 /2000, iar dispozițiile art. 14, nu prevăd în sensul că, consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi, precum în cauză, au dreptul de a se adresa organelor judecătorești doar pe cale separată, în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă, ci, prevăd că , au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă; ca atare cererea de intervenție în interes propriu nu este inadmisibilă după cum eronat susține recurenta.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000 sunt considerate drept abuzive, clauzele ce cumulează următoarele caracteristici: nu au fost negociate direct și creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Legea 193/2000 transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive. În sensul directivei și legii menționate se consideră că o clauză care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind inechitabilă dacă, în contradicție cu condiția de bună credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului. O clauză care nu s-a negociat individual este redactată în prealabil, iar din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul ei, în special în cazul unui contract standard formulat în avans.
În cauză după cum a reținut și prima instanță, contractul încheiat de părți este unul preformulat, standard, deci clauzele lui nu au fost negociate de părți.
O clauză care nu s-a negociat individual este redactată în prealabil, iar din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul ei, în special în cazul unui contract standard formulat în avans.
Art.5 lit.a prevede că banca percepe un comision de risc în cuantum de 0,19% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit și acest comision este plătibil conform art.3.5 pentru că banca a pus la dispoziția clienților creditul contractat de aceștia.
Riscurile băncii decurgând din plata cu întârziere sunt acoperite de dobânzile penalizatoare, conform art.4 din contract, neplata este garantată cu imobilul adus în garanție, care în ipoteza pieirii este acoperită de polița de asigurare prevăzută de art.7 lit.b din convenție, riscul valutar fiind și el contracarat prin faptul că rata este stabilită tot în raport cu moneda de împrumut.
Clauza prin care banca transferă riscul de pierdere asupra clienților este abuzivă, deoarece intimata în calitate de comerciant și-a asumat un risc pentru a obține profit, pe când consumatorul își asumă un risc contractual, ocazional, un risc ce nu ține de profesia sa și care este limitat la obligațiile sale contractuale. Prin contractul comutativ și nu aleatoriu de credit bancar, consumatorul nu-și asumă riscul băncii. În fapt banca a transferat unui simplu consumator toate costurile suplimentare, toate variațiile pieței financiare internaționale, ceea ce determină un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Acest comision de risc ce decurge dintr-o clauză nenegociată direct, creează un dezechilibru contractual între părți, contrar cerințelor de bună credință fiind o clauză abuzivă în sensul dispozițiilor art.4 din Legea nr.193/2000.
S-a mai reținut și faptul că prin actele adiționale acest comision de risc și-a schimbat denumirea, în comision de administrare, fără a se presta în schimb, un serviciu suplimentar corelativ sumei încasate, ceea ce a relevat în mod cert faptul că, în natura sa structura acestui comision încasat de către intimată nu a fost modificat, dimpotrivă, a păstrat elementele definitorii inițiale, mai mult, modificarea denumirii din comision de risc în comision de administrare nu a evidențiat și înlocuirea în fapt a unui comision încasat pentru o prestație, cu un alt comision încasat pentru o altă prestație diferită, deoarece nu se prestează față de reclamanți, ulterior modificării contractului servicii suplimentare care să justifice, în virtutea caracterului sinalagmatic încasarea lui.
| ← Contravenţie rutieră. Jurisprudență Contravenţii.... | Acceptarea tacită a moştenirii. Jurisprudență Succesiuni,... → |
|---|
