Plângere contravenţională. Jurisprudență Contravenţii. Închisoare contravenţională
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 29/A din data de 25.09.2013
Prin decizia civilă nr. 29A din 25.09.2013 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosarul nr. 3349/55/2013, a fost admis apelul declarat de petentă împotriva sentinței civile nr. 3789 din 20.05.2013 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 3349/55/2013, a fost schimbată această hotărâre în tot, în sensul că s-a admis plângerea formulată de petentă împotriva procesului verbal de contravenție încheiat de intimată, pe care l-a anulat.
În considerentele hotărârii, tribunalul a reținut că în mod greșit a concluzionat instanța de fond cum că societatea petentă se face vinovată de săvârșirea contravenției care i se impută prin actul juridic sancționator câtă vreme raportat la lucrările dosarului, probatoriul cu înscrisuri administrat în fața sa și susținerile și criticile din plângerea introductivă de instanță și respectiv apărările în fond ale pârâtei, toate acestea dezbătute în condiții de contradictorialitate, ar fi trebuit să ajungă tocmai la o concluzie contrară și anume că fapta ce i se impută părții petente nu întrunește elementele constitutive ale contravenției redată în actul juridic sancționator.
În concret probatoriul învederează temeinicia susținerilor petentei apelante în conformitate cu care la stabilirea caracterului contravențional în discuție intimata a ignorat prevederile art. 16 lit.f, h și i din OG 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață; astfel produsele indicate de către legiuitor care intră sub incidența prevederilor art. 16 lit.f din actul normativ menționat mai înainte au un caracter exemplificativ - enunțiativ și nicidecum unul expres - limitativ, neputând fi acceptată ideea că prin normele metodologice de aplicare ale ordonanței sus menționate se poate adăuga la lege și în orice caz intimata nu a putut combate cu succes susținerile petentei referitoare la faptul că, cum de altfel rezultă convingător și din documentele emise de furnizor, aceasta a achiziționat o cantitate semnificativă de ulei marca "Proxi"; care nu a fost vândută potrivit estimărilor comerciale astfel încât a ajuns să înregistreze la momentul evidențiat un stoc considerabil de ulei, motiv pentru care s-a luat decizia comercială de a vinde produsul respectiv la un preț promoțional.
Sub un alt aspect, referitor la incidența în cauză a prevederilor art. 16 lit.h din același act normativ s-a dovedit de o manieră concludentă în cauză că și alți agenți economici ce operează pe piața românească de retail au practicat în aceeași perioadă prețuri similare pentru produse similare, iar printr-o interpretare logică, teleologică și sistematică a prevederilor în materie trebuia să ajungă instanța de fond la concluzia că legiuitorul a vizat caracteristicile produsului iar nu denumirea mărcii așa încât nu prezintă relevanță aspectul învederat de către intimată cum că este invocat un alt tip de ulei decât uleiul comercializat de către contravenientă, cu atât mai mult cu cât marca "Proxi"; este marcă înregistrată a societății petente iar produsele prezentate sub această denumire sunt comercializate exclusiv în magazinele Profi, după cum nu prezintă relevanța preconizată de către intimată împrejurarea că pentru fapta pretins săvârșită în Arad se invocă prețuri practicate în alte orașe câtă vreme prețurile de vânzare sunt stabilite la nivel central iar zona comercială poate fi definită ca circumscripția teritorială în care un agent economic î-și desfășoară activitatea.
Nu în ultimul rând sub aspectul incidenței și a dispozițiilor art. 16 lit.i din OG nr. 99/200, întrunesc toate condițiile generale de admisibilitate a probelor sub aspectul pertinenței, utilității și concludenței dovezilor administrate de către partea petentă și din care se poate desprinde concluzia afirmată și de către aceasta cum că la stabilirea prețului de vânzare cu amănuntul al uleiului marca amintită societatea a avut în vedere trendul descendent al prețului uleiului pe piață iar o probă a faptului că prețul pe piață al produsului este într-o continuă scădere o constituie tocmai prețul de reaprovizionare diminuat, așa încât pentru toate considerentele expuse mai sus trebuie să se concluzioneze în sensul că fixarea de către petentă a prețului de vânzare sub valoarea de achiziție este permisă în conformitate cu dispozițiile speciale derogatorii edictate de către legiuitor și menționate mai sus.
Cu alte cuvinte s-a reținut finalmente de către instanța de apel că stabilirea prețului de vânzare la produsul deja amintit s-a realizat de către petentă în baza unei strategi comerciale aplicate pe întreg teritoriul țării avându-se în vedere stocul considerabil de ulei de floarea soarelui nevândut la finele ianuarie 2013 și posibilitatea pe care legea o oferă comercianților de a se alinia la prețul practicat de ceilalți comercianți din aceeași zonă comercială pentru același produs, de a vinde sub prețul de achiziție produse care în termen de 3 luni de la aprovizionare nu au fost vândute precum și în cazul când prețurile de reaprovizionare s-au diminuat.
| ← Acceptarea tacită a moştenirii. Jurisprudență Succesiuni,... | Contravenţie rutieră. Jurisprudență Contravenţii.... → |
|---|
