Contravenţie rutieră. Jurisprudență Contravenţii. Închisoare contravenţională
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Decizie nr. 167 din data de 15.12.2013
Contravenție rutieră. Sancțiune principală și complementară.
Constatându-se săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit.b din OUG 195/2002 modificată și republicată, de către intimatul contravenient, în mod legal acestuia i s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile, cele două sancțiuni, amenda și sancțiunea complementară, fiind stabilite cumulativ de dispozițiile art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002 modificată și republicată pentru comiterea acestui tip de contravenții. Instanța nu poate aprecia asupra oportunității sancțiunii complementare care se aplică de drept, în cazul contravențiilor rutiere pentru care sunt prevăzute, scopul aplicării acestora fiind cel menționat de art. 96 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată și republicată : ,,Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.";
(Tribunalul Arad secția contencios administrativ și fiscal, decizia civilă
nr.167 din data de 5 decembrie 2013 pronunțată în dosarul nr.7176/55/2013)
Procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, fapta descrisă în conținutul acestuia fiind corespunzătoare realității, aceasta nefiind contestată de intimata petentă.
În sarcina acesteia s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 modificată și republicată.
Potrivit art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002 modificată și republicată
,,(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:
b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;
Dispozițiile legale precitate sunt în acord cu art. 95 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată și republicată, potrivit căruia ,,(1) Încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2)";, acesta din urmă stabilind - lit. b - ca sancțiune contravențională complementară și "suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat";
Constatându-se săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit.b din OUG 195/2002 modificată și republicată, de către intimatul contravenient, în mod legal acestuia i s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile, cele două sancțiuni, amenda și sancțiunea complementară, fiind stabilite cumulativ de dispozițiile art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002 modificată și republicată pentru comiterea acestui tip de contravenții. Instanța nu poate aprecia asupra oportunității sancțiunii complementare care se aplică de drept, în cazul contravențiilor rutiere pentru care sunt prevăzute, scopul aplicării acestora fiind cel menționat de art. 96 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată și republicată : ,,Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.";
Este adevărat că potrivit art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și că dispozițiile art. 34 alin. 1 din OUG nr. 2/2001 permit instanței care soluționează plângerea împotriva procesului verbal de contravenție să ia hotărâri cu privire la sancțiunile aplicate, dar hotărârea instanței cu privire la aceste sancțiuni trebuie să se situeze între limitele stabilite de legiuitor. Așa cum instanța nu poate înlătura orice formă de sancțiune principală, ci doar o poate reduce, doar până la limita minimă stabilită de legiuitor, sau înlocui, pentru a nu agrava situația contravenientului în propria plângere, nu poate înlătura nici sancțiunea complementară, atunci când legiuitorul a prevăzut aplicarea acesteia pentru o anumită contravenție, așa cum este în cazul de față, în care art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002 stabilește ca sancțiuni aplicabile amenda și sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce pentru 30 de zile. Dacă în cazul sancțiunii principale a fost lăsată posibilitatea aprecierii atât cu privire la cuantumul acesteia, fiind reglementate legal doar limita minimă și maximă, cât și cu privire la natura acesteia, avertismentul fiind stabilit ca sancțiune principală de OG 2/2001, în cazul sancțiunii complementare care se aplică cumulativ cu cea principală, indiferent de natura acesteia din urmă, o astfel de posibilitate de apreciere asupra cuantumului sau naturii sancțiunii complementare, nu a mai fost lăsată nici agentului constatator și nici instanței de judecată, legiuitorul optând în cazul contravențiilor rutiere pentru o sancțiune complementară cu natură și cuantum fix, care se aplică obligatoriu.
Art. 5 alin. 6 din OG 2/2001 stabilește că sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei dar interpretarea acestor dispoziții legale nu exclud posibilitatea ca legiuitorul să stabilească contravenții de o anumită natură sau gravitate pentru care sancțiunile contravenționale complementare se aplică obligatoriu sau facultativ, dispozițiile art. 5 alin. 7 din OG 2/2001 stabilind posibilitatea de aplicare a unei singure sancțiuni principale și a uneia sau mai multor sancțiuni contravenționale complementare, pentru săvârșirea unei singure contravenții.
Cum pentru contravențiile reglementate de art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002 nu este stabilită posibilitatea aplicării sancțiunilor complementare alternative și nici facultatea aplicării acestora, sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile se aplică ca și sancțiunea principală, indiferent de natura acesteia din urmă.
Așa fiind se constată că nelegal instanța a dispus înlăturarea sancțiunii complementare a cărei aplicare era obligatorie.
| ← Răspunderea civilă delictuală în temeiul poliţei de asigurare RCA | Contravenţie rutieră. Jurisprudență Contravenţii.... → |
|---|
