Anularea actelor de executare pe calea acţiunii de drept comun - admisibilitate
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 352 din data de 16.09.2014
Prin sentința civilă nr. 273/31.01.2014 Judecătoria Onești a respins acțiunea formulată de reclamanții C.C. și Ș.G.E. în contradictoriu cu pârâtul V.C.F., prin procurator P.V.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Procuratorul P.V. pentru pârât a invocat prescripția dreptului la acțiune motivând că de la data vânzării la licitație publică a imobilului ce a avut loc la 11.10.2002 și până la introducerea acestei acțiuni pe rolul instanței 21.03.2013 au trecut mai mult de 3 ani, invocând dispozițiile art. 3 din Decretul 167/1958.
Reclamanții au solicitat respingerea acestei excepții întrucât acțiunea vizează constatarea nulității absolute a procesului - verbal de vânzare la licitație care este imprescriptibilă potrivit dispozițiilor Decretului 167/1958.
În această privință, instanța își însușește punctul de vedere al reclamantului și o va respinge.
Creditoarea P.Z., domiciliată în municipiul Onești, prin executorul Judecătoresc Public de pe lângă Judecătoria Onești - Cabinet B.D. a solicitat executarea silită a reclamantului în baza contractului de credit nr. 75/1995, sentința 3/2000 a Tribunalului Bacău, și contractul de cesiune de creanță nr. 774/2002 pentru suma de 420594120 lei.
În acest context prin procesul - verbal de vânzare la licitație întocmit la data de 11.10.2002 de către executor s-a adjudecat definitiv în favoarea pârâtului apartamentul situat în Onești, proprietatea reclamanților la prețul de 94.560.120 lei.
Reclamanții susțin că prin sentința civilă nr. 303 din 31.01.2003 a Judecătoriei Onești fac dovada că au depus chitanțele din 22.08.2002 pentru suma de 30.000.000 lei, din 25.08.2002 pentru suma de 30.000.000 lei, din 30.08.2002 pentru suma de 120.000.000 lei și din 10.02.2002 pentru suma de 40.000.000 lei , însemnând 245.000.000 lei.
Din sentința civilă nr. 303 din 31.01.2003 a Judecătoriei Onești rezultă că debitul datorat este de 255271470 lei, din care 59.080.000 lei credit nerambursat de către reclamanți, 185387774 lei dobândă și 10803696 lei cheltuieli de judecată.
Instanța reține că pentru recuperarea creanței de 420.594.120 lei de către numita P.Z., s-a făcut vânzarea la licitație a apartamentului din Onești, la suma de 94.580.120 lei și a apartamentului situat în municipiul Onești, iar potrivit acordului de mediere autentificat la data de 26.09.2013 sub nr. 1379 de către Biroul Notarului Public M.B., cu sediul în Onești, mai datorează 70.000 lei.
Față de cele arătate, în baza art. 966 și art. 948 pct. 4 din vechiul Cod civil, va fi respinsă acțiunea ca fiind nefondată.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții Ș.G.E. și C.C. pentru următoarele considerente:
- vânzarea la licitație din 11.10.2002 a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor legale întrucât creanța pentru care apartamentul a fost scos la licitație a fost achitată integral, așa încât executarea silită nu mai avea obiect.
- instanța nu a avut în vedere că în cuprinsul sentinței civile nr. 303/31.01.2003 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr. 6555/2002 s-a constatat că debitul a fost achitat parțial, menținând de achitat doar suma de 1280 lei, pe care C.P. a plătit-o prin rate lunare ce au fost reținute din pensie, astfel cum rezultă din adresa nr. 20935/20.10.2008, eliberată de Casa Locală de Pensii Onești.
- s-a constatat prin aceasta că procesul verbal de vânzare la licitație este lovit de nulitate absolută, fiind întocmit fără o cauză licită.
Intimatul-pârât V.C.F. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că termenul de prescripție este de 10 ani, conform art. 2518 pct. 1 Noul cod civil iar actul contestat a fost întocmit la 08.11.2002.
Cu privire la fondul litigiului, intimatul-pârât a arătat că debitul nu a fost achitat deoarece restanța după achitarea sumei de 245 000 000 lei vechi de către de către debitoarea SC "C."; SRL a fost de 175 594 120 lei vechi iar înființarea popririi asupra pensiei girantei C.P. s-a făcut în dosarul de executare nr. 170/2004, care nu are nicio legătură cu vânzarea la licitație din dosarul nr. 243/2002.
La termenul din 08.09.2014 instanța a pus în discuție admisibilitatea cererii față de obiectul acțiunii și de dispozițiile procedurale speciale care reglementează faza de executare silită.
Analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Acțiunea în constatarea nulității absolute formulată de reclamanții Ș.G.E. și C.C. este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 966, art. 948 pct. 4 Cod civil și privește procesul - verbal de vânzare la licitație din 11.10.2002, emis în cadrul executării silite desfășurată în dosarul nr. 242/2002 al Executorului judecătoresc "B.D.";
Potrivit dispozițiilor procedurale în vigoare la data emiterii procesului - verbal în litigiu, respectiv potrivit art. 399 alin. 1 din Vechiul Cod procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare iar la alineatul 2 din același articol se prevede că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal. La alineatul 404 alin. 1 Cod procedură civilă se prevede că dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că partea vătămată prin executare are la îndemână contestația la executare pentru anularea actului sau a executării însăși și nu poate alege între promovarea unei acțiuni având ca obiect constatarea nulității actului sau contestație la executare, ea fiind ținută să promoveze contestație la executare. Sub acest aspect urmează a avea în vedere că norma specială, care derogă de la norma generală este și norma aplicabilă iar norme procedurale de strictă interpretare și aplicare prevăd o procedură specială, ce derogă de la dreptul comun, respectiv calea contestației la executare (art. 399 și urm. Cod procedură civilă) prin care persoanele interesate sau vătămate de un act de executare pot să-l conteste și să solicite instanței de judecată anularea acestuia.
În cauza de față reclamanții nu au deschisă calea acțiunii întemeiată pe dispozițiile dreptului comun în materia nulității absolute, îndreptată împotriva procesului - verbal de vânzare la licitație din 11.10.2002 întrucât reglementarea procedurii speciale a contestației la executare, prin care pot fi atacate în justiție actele de executare, exclude posibilitatea promovării unei acțiuni de drept comun ceea ce înseamnă că forma procedurală promovată de reclamanți nu este admisibilă.
În consecință, văzând și prevederile art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința civilă apelată și, în temeiul art. 247 alin. 1 Cod procedură civilă, va admite excepția inadmisibilității, urmând a respinge acțiunea ca fiind inadmisibilă.
Soluția de admitere a excepției inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu în cadrul apelului declarat de reclamanți nu înfrânge principiul "non reformatio in peius"; reglementat de art. 481 Cod procedură civilă deoarece este în concordanță cu caracterul de ordine publică al excepției inadmisibilității.
| ← Sarcina probei pentru dovedirea relei credinţe a cumpărătorilor | Pretenţii. Excepția lipsei calității procesuale active. → |
|---|
