Anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată. formularea de critici în calea de atac a apelului. inadmisibilitate.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1091 din data de 21.06.2016
Anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată.
Formularea de critici în calea de atac a apelului. Inadmisibilitate.
Împotriva modului de stabilire a taxei de timbru se poate formula cerere de reexaminare. Încheierea de soluționare a acestei cereri este irevocabilă, partea nemaiputând formula critici în cadrul căii de atac a apelului împotriva taxei de timbru stabilită de prima instanță.
- Articolul 18 din Legea nr. 146/1997
Prin Decizia nr. 7/2014 dată de ÎCCJ în recursul în interesul legii, și care are caracter obligatoriu, s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.18 din Legea nr.146/1997, că partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.
Reiese așadar, față de cele arătate mai sus, că nu se poate invoca în calea de atac a apelului faptul că, față de dispozițiile art.77 alin. 1 din Legea 85/2006, la prima instanță nu se datora taxa judiciară de timbru, aceste susțineri putând fi formulate strict pe calea cererii de reexaminare (de altfel au și fost analizate prin încheierea din data de 22.10.2015).
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR.1091 din 21.06.2016)
Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IX-a de contencios Administrativ și Fiscal la data de 04.07.2012 sub nr. 25821/3/2012, reclamanta SC L. I. SRL, în contradictoriu cu pârâta D. T. S. a M. B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa dispună:
1) obligarea paratei la restituirea contravalorii investiției în valoare de 173.995 euro, echivalentul în lei a sumei de 750.657 lei sau, în situația în care pârâta nu ar dispune de banii necesari,
2) obligarea paratei la prelungirea contractului de închiriere pe o perioada de timp, astfel încât sa poată fi recuperata investiția în discuție, cu cheltuieli de judecata.
În apărare, parata a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a invocat (i) excepția necompetentei materiale (funcționale) a Tribunalului București - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal și (ii) excepția netimbrării cererii de chemare în judecata, iar pe fond a solicitat respingerea cererii.
Pe cale de cerere reconvenționala, astfel cum a fost precizata ulterior, pârâta a solicitat instanței sa dispună obligarea reclamantei la plata sumei de 29.048,38 lei reprezentând lipsa de folosința, dobânda legala și penalități de întârziere pentru imobilul situat în București, sos. Olteniței, nr. 13-15, sector 4, calculate pana la data preluării efective a bazei sportive.
Pe parcursul soluționării cererii s-a învederat instanței că prin sentința civilă nr. 12951/14.12.2012 a Tribunalului București Secția a VII-a Civilă s-a deschis procedura generală împotriva debitoarei SC L. I. SRL, fiind desemnat administrator judiciar CII C. I. A..
Prin încheierea de la 04.11.2013 Tribunalul București Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetentei funcționale în cauza privind pe reclamanta SC L. I. SRL prin administrator judiciar CII C.I.A., în contradictoriu cu pârâta D. T.S.M.B., a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competenta soluționare uneia dintre secțiile civile din cadrul Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Civilă la data de 08.01.2015 sub nr.25821/3/2012*.
Prin sentința civilă nr. 1479/30.03.3015 Tribunalul București Secția a VI-a Civilă a anulat cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta D.T.S.M., ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta SC L. I. SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență C.I.A., înregistrat pe rolul Curții de Apel București Secția a V-a Civilă sub nr. 25821/3/2012*.
Prin decizia civilă nr. 1004/12.06.2015 Curtea de Apel București Secția a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă SC L. I. SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență C.I.A. împotriva sentinței civile nr. 1479/30.03.3015, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța aceasta soluție, Curtea de Apel a reținut că pentru termenul de judecata de la 30.03.2015 reclamanta nu a fost citata cu mențiunea de a achita taxa judiciara de timbru și cuantumul acesteia; de asemenea, deși la ultimul termen s-a prezentat lichidatorul judiciar, nu rezultă punerea în discuție a timbrajului sau faptul că s-au luat concluziile lichidatorului cu privire la acest aspect.
Ca urmare a soluției de trimitere spre rejudecare cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Civilă la data de 28.08.2015 sub nr.25821/3/2012*.
La data de 08.09.2015, în urma investirii cu rejudecarea dosarului, reclamanta a fost citata cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 11.073 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
La data de 15.09.2015 reclamanta SC L. I. SRL prin lichidator judiciar CII C.I.A., a formulat cerere de reexaminare asupra modului de stabilire a taxei de timbru și timbru judiciar, care a fost respinsă prin încheierea de ședință de la data de 22.10.2015.
Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă prin sentința civilă nr. 6862/7.12.2015 a respins excepția de necompetență funcțională ca neîntemeiată și a anulat cererea formulata de reclamantă ca netimbrată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că acțiunea a fost demarată la data de 04.07.2012, anterior deschiderii procedurii generale de insolvență (07.12.2012), nefiind incidente disp. art.11 din Legea nr.85/2006, excepția de necompetență funcțională fiind astfel respinsă.
Pentru același argument, în ceea ce privește taxa de timbru în cauza nu se poate face aplicarea art.77 alin.1 din L. 85/2006 conform căruia "toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozițiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxa de timbru";. Cererea de chemare în judecata a fost formulata de către administratorul statutar, societatea intrând în procedura generala a insolvenței ulterior. Disp. art.77 alin.1 din legea nr.85/2006 sunt de stricta interpretare, scutirea de la plata taxelor de timbru privește toate acțiunile promovate de către lichidator și administratorul judiciar.
Potrivit art.20 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Reclamantei i s-a comunicat obligația de a depune taxa de timbru, în cuantum de 11.073 lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflate la fila 22 dosar, însă la termenul acordat în acest sens, nu a făcut dovada achitării taxei de timbru stabilite.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Cabinetul Individual de Insolvență C. I.A. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC L. I. SRL, solicitând modificarea sentinței apelate ca nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului său, a arătat că în opinia sa, sentința apelata este criticabila sub aspectele lipsei competenței funcționale a instanței și aplicarea greșita a taxei de timbru și timbru judiciar în cauza.
În ceea ce privește competența funcțională a Secției a VI-a Civilă a Tribunalului București, a susținut că între părțile din acest dosar, L. I. SRL și D.T.S.M.B., în anii 2011 și 2012, au existat pe rolul TMB mai multe cauze (Dosar nr. 3186/3/2011, Dosar nr. 15099/3/2012, Dosar nr. 22561/3/2012), toate înregistrate și soluționate de către Secția de contencios administrativ și fiscal, cu excepția dosarului în cauza, nr. 25821/3/2012, actual 25821/3/2012*, față de care prima instanța de contencios administrative și fiscal a constatat ca nu este competenta funcțional sa-l soluționeze, cu toate ca, în toate cauzele anterioare, obiectul lor a fost același contract de închiriere dintre părți. Dar, din verificarea dosarelor din evidenta ECRIS, se poate observa ca în dosarele reținute spre soluționare de către secția de contencios administrative și fiscal L.I.SRL avea calitatea de parat și D.T.S. a M. B. reclamant, în timp ce în dosarul în speța reclamantul este SC L. I. SRL.
Mai mult, dosare soluționate de către secția de contencios administrativ și fiscal, au fost soluționate și în cai de atac de instanța superioara tot la secțiile de contencios administrative și fiscal.
În concluzie, sub aspectul competenței funcționale, rezultă că sentința apelată este pronunțată de o instanță necompetentă funcțional și în mod corect aceasta și din oficiu trebuia să stabilească acest lucru, iar conflictul negativ de competență creat urma sa fie rezolvat de către instanța superioara.
În ceea ce privește taxarea cererii și anularea acesteia, s-a susținut prin motivele de apel că instanța a interpretat în mod greșit starea de fapt și în mod restrictiv dispozițiile art. 77 alin 1 din Legea 85/2006.
Astfel, deși acțiunea a fost promovată inițial prin administrator statutar, la toate termenele de judecata în dosarul inițial, administratorul judiciar și ulterior lichidatorul judiciar a reprezentat SC L.I. SRL, deci acțiunea a fost asumată în totalitate de reprezentantul reclamantului. Mai mult. din data de 27.09.2013, prin sentința civila nr. 7700 a TMB Secția a VII-a Civilă, SC L.I. SRL a fost dizolvata și în concluzie poziția procesuala a reclamantului în instanța nu poate fi susținuta decât prin lichidatorul judiciar care, în opinia legiuitorului (art. 77 alin 1 din Legea 85/2006), este scutit de taxe de timbru, "inclusiv pentru recuperarea creanțelor".
În concluzie, având în vedere aspectele anterior prezentate, necompetența funcționala a instanța și aplicarea greșita a dispozițiilor privind scutirea de la plata taxelor de timbru, s-a solicitat modificarea în tot a sentinței civile nr. 6862/07.12.2015 a TMB și judecând fondul cauzei sa fie admisă cererea așa cum a fost formulată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele din Cod proc. civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Deliberând asupra cererii de apel prin prisma motivelor invocate și față de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază apelul ca nefondat și îl va respinge.
Se are în vedere că, astfel cum s-a arătat mai sus, cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru formulată de reclamanta SC L.I. SRL prin lichidator judiciar CII C.I.A., a fost respinsă prin încheierea de ședință de la data de 22.10.2015 (fila 21 dosar Tribunal), încheiere care față de prevederile art. 18 alin. 3 din Legea 146/1997 are caracter irevocabil, astfel că apelanta reclamantă nu mai poate formula critici în cadrul căii de atac a apelului împotriva taxei de timbru stabilite de prima instanță.
Tot aici se reține că prin Decizia nr. 7/2014 dată de ÎCCJ în recursul în interesul legii, și care are caracter obligatoriu, s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, că partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.
După cum reiese din considerentele acestei decizii, Înalta Curte a apreciat că împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de reexaminare, "nu se mai poate exercita vreo cale de atac de reformare, nici pe cale separată și nici odată cu fondul, iar aspectele dezlegate prin încheierea irevocabilă pronunțată în temeiul articolului anterior menționat intră în puterea lucrului judecat, neputând fi repuse în discuție de aceeași parte în căile de atac exercitate împotriva hotărârii pronunțate cu privire la fondul litigiului";.
Reiese așadar, față de cele arătate mai sus, că nu se poate invoca în calea de atac a apelului faptul că, față de dispozițiile art. 77 alin. 1 din Legea 85/2006, la prima instanță nu se datora taxa judiciară de timbru, aceste susțineri putând fi formulate strict pe calea cererii de reexaminare (de altfel au și fost analizate prin încheierea din data de 22.10.2015).
Ca urmare, având în vedere toate acestea, și în condițiile în care reclamanta (căreia inclusiv la ultimul termen de judecată i s-a pus în vedere obligația timbrajului) nu s-a conformat, reiese că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 și a anulat acțiunea.
Cât privește criticile din apel prin care se face referire la faptul că în realitate Secția de contencios administrativ și fiscal ar fi fost competentă să soluționeze cauza în primă instanță, iar nu Secția a VI-a a Tribunalului București specializată în litigii cu profesioniștii, Curtea a apreciat că acestea nu sunt relevante, față de faptul că aspectul timbrajului are prioritate față de chestiunea competenței funcționale, deoarece vizează legalitatea învestirii instanței, astfel că în nici un caz nu se poate imputa primei instanțe că nu a analizat chestiunea competenței funcționale prin raportare și la pretinsul caracter de contencios administrativ al litigiului.
| ← Litigiu de asigurări sociale reprezentat de contestație la... | Cererea de chemare în garanţie. condiţii de admisibilitate → |
|---|
