Competenţa materială. apel. validare poprire.. Jurisprudență Competenţă materială
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 218 din data de 20.06.2016
Competența materială. Apel. Validare poprire.
Calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri pronunțate într-o cauză având ca obiect validare poprire asupra părților sociale este de competența secției specializate în soluționarea litigiilor cu profesioniști.
- Articolul 66 Legea nr.31/1990
Având în vedere că soluționarea cererii de validare a popririi presupune și analiza raportului juridic între debitor și terț poprit, iar în speță amândoi au calitatea de profesioniști, iar principala chestiune litigioasă dedusă judecății instanței de apel este posibilitatea instituirii popririi asupra părților sociale pe durata funcționării societății, Curtea apreciază că prezenta cauză se circumscrie tezei finale a pct. 4 din Hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului București nr.3/16.01.2015 și totodată, rațiunii instituirii unei competențe funcționale, aceea de specializare conformă specificului cauzei, completul specializat în soluționarea litigiilor cu profesioniști fiind neîndoielnic cel mai potrivit să soluționeze prezenta cauză.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR.218 din 20.06.2016)
Prin încheierea din data de 09.02.2016, pronunțată în dosarul nr. 7034/303/2014, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția de necompetență funcțională a Secției a V-a civilă a Tribunalului București în soluționarea apelurilor declarate în cauză și a trimis cauza spre competentă soluționare la Secția a VI-a Civilă a Tribunalului București.
Pentru a pronunța soluția anterior menționată, Secția a V-a a Tribunalului București a reținut că astfel cum rezultă din prevederile art. 136 alin. 1 Cod pr. civilă, dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere.
Având în vedere natura juridică a litigiului și anume un litigiu cu profesioniști, titlul executoriu constând într-o hotărâre judecătorească pronunțată în materie comercială, în temeiul art. 131 alin. 1, art. 132 alin. 1 și art. 136 alin. 1 Cod de procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 3 cod civil și 8 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 coroborat cu art. 9 punctul 1, 2 și 4 din Hotărârea nr. 3/2015 a Colegiului de Conducere a Tribunalului București, având în vedere și faptul că în cauză s-a formulat o cerere reconvențională prin care s-a solicitat constatarea nelegalității instituirii popririi înființate asupra unui număr de 345.000 părți sociale deținute în cadrul acestora de către S.C. I. S.A., constatarea caracterului ilicit al acestei fapte, cu consecința încadrării acesteia în condițiile răspunderii civile delictuale, dispunerea radierii înscrierii popririi de la ORC Teleorman unde a fost înscris prin mențiunea nr. 8290/30.04.2014, obligarea pârâților, în solidar, la plata către aceștia a sumei de 1.000.000 lei, cu titlu de pagube efective aduse prin vătămarea intereselor, conform art. 1359 C. pr. civ., cât și daune morale aduse onoarei, demnității și reputației pentru prejudiciul suferit ca urmare a înființării acestei popriri și a efectuării publicității în cadrul ORC Teleorman, faptul că prin întâmpinări, terții popriți invocă apărări de fond privind modalitatea de interpretare a Legii nr. 31/1990 în materia părților sociale, raportat la dispozițiile art. 3 Cod civil și 8 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 coroborat cu art. 9 punctul 1, 2 și 4 din Hotărârea nr. 3/2015 a Colegiului de Conducere a Tribunalului București în care se arată că intră în categoriile litigiilor cu profesioniști, acțiunile izvorâte din raporturile juridice dintre profesioniști, acțiunile izvorâte din nerespectarea prevederilor Legii nr. 31/1990 și a altor legi speciale care privesc societățile supuse înregistrării în registrul comerțului, cererile având ca obiect nulitatea mențiunilor din Oficiul Registrului Comerțului, radierea mențiunilor din registrul comerțului, acțiunile în răspundere civilă delictuală și acțiunile în regres dintre profesioniști, tribunalul a constatat că excepția de necompetență funcțională a Secției a V-a civilă a Tribunalului București în soluționarea prezentei cauze este întemeiată.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției a VI-a a Tribunalului București la data de 29.02.2016 sub nr. 7034/303/2014*.
Prin sentința civilă nr. 2494/29.06.2016, Secția a VI-a a Tribunalului București a admis excepția necompetenței funcționale a Secției a VI-a a Tribunalului București, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare în favoarea Secției a V-a civile a Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata apelului și a dispune înaintarea dosarului Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța soluția anterior menționată, Secția a VI-a a Tribunalului București a reținut că apelanții au dedus judecății un litigiu civil (validare poprire), izvorât dintr-un raport juridic execuțional de drept civil, iar pentru soluționarea acestor litigii nu există complet specializat la secția a VI-a Civilă.
Litigiile izvorâte din raportul juridic execuțional se supun jurisdicției civile, indiferent de natura titlului executoriu, fiind de asemenea lipsită de relevanță calitatea părților.
Prin Hotărârea CSM nr. 760/04.10.2011 prin care s-a stabilit înființarea, începând cu data de 01.10.2011, în cadrul Secției a VI-a Civile a Tribunalului București a unor completuri specializate în materiile prevăzute de art. 226 alin. 1 lit. b) - d) din Legea nr. 71/ 2011.
Drept urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2011 în ceea ce privește litigiile formulate ulterior acestei date, secțiile comerciale reorganizate ca secții civile nu au o competență exclusivă de soluționare a litigiilor în care una din părți are calitatea de profesionist, în lipsa unei prevederi expuse în acest sens în conformitate cu prevederile art. 227 din Legea nr. 71/2011, Hotărârea CSM nr. 760/04.10.2011, în acord cu Legea nr. 71/2011, stabilind numai înființarea unor completuri specializate în cadrul Secției a VI-a Comerciale (în prezent Secția a VI-a Civilă) în materiile prevăzute de art. 226 alin. 1 lit. b) - d) din legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/ 2009 privind Codul Civil.
În plus, prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului București nr. 3/16.01.2015 s-au stabilit cauzele care intră în categoria litigiilor cu profesioniști, iar în rândul acestora nu au fost nominalizate și cauzele având ca obiect validare poprire, atunci când una dintre părți este profesionist.
Cu alte cuvinte, în cadrul Secției a VI-a a Tribunalului București, s-au organizat completuri specializate, a căror competența a fost strict reglementată prin actele normative mai sus menționate, interpretările extensive, ce nu-și găsesc suport în textul normei, neputând fiind acceptate.
Faptul că titlul executoriu în cauza de față îl reprezintă o sentința comercială nu atrage în mod automat competența funcțională a secției specializate în litigiile cu profesioniști, întrucât nu trebuie pus semnul egalității, între ceea ce privește competența, între raportul de fond dintre părțile litigiului și raportul execuțional, ce ia naștere ulterior pronunțării hotărârii judecătorești ce privește raportul de fond.
În acest sens, se reține că dispozițiile legale mai sus menționate stabilesc competența funcțională doar pentru litigiile de fond, expres nominalizate in cuprinsul acestora, dar nu există nici un temei pentru a extinde competența si la litigiile generate de procedura executării silite subsecvente acelor litigii.
În ceea ce privește aspectele invocate prin cererea reconvențională, față de dispozițiile exprese ale art. 123 alin.2 CPC, tribunalul reține că stabilirea competenței, inclusiv sub aspect funcțional, se realizează prin raportare la cererea principală și nicidecum la cele solicitate prin cererea reconvențională sau apărările formulate prin întâmpinare.
Prin urmare, nu există nicio împrejurare care să justifice transpunerea cauzei către Secția a VI-a Civilă, impunându-se continuarea judecății la Secția a V-a Civilă și respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel - Secția a V-a Civilă la data de 13.07.2016 sub nr. 4977/2/2016.
Analizând conflictul de competență, Curtea constată competența Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă de soluționare a prezentei cauze, pentru considerentele ce succed:
Competența funcțională a Secției a VI-a a Tribunalului București este determinată, pe de o parte, de dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011, Hotărârea CSM nr. 760/04.10.2011, iar pe de altă parte de Hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului București nr. 3/16.01.2015. La pct. 4 al Hotărârii menționate, s-a stabilit că intră în categoria litigiilor cu profesioniști acțiunile izvorâte din raporturile juridice dintre profesioniști, precum și între profesioniști și alte persoane fizice sau juridice (persoană fizică autorizată), precum: cereri în materia răspunderii civile delictuale, cereri în materia răspunderii civile contractuale, inclusiv cereri în reziliere/rezoluțiune/nulitate/anulare/revocare a contractelor, acțiunea pauliană revocatorie, acțiuni având ca obiect obligația de a face sau de a nu face, acțiunea în constatarea unui drept personal patrimonial sau nepatrimonial, ordonanța de plată, cereri de ordonanță președințială, cererile privind asigurarea dovezilor, cererile privind măsurile asigurătorii, cereri în materie necontencioasă, alte cereri. Ca atare, contrar celor reținute de Secția a VI-a Civilă a Tribunalului București, Curtea constată că împrejurarea că nu s-a menționat expressis verbis cererea de validare a popririi printre litigiile cu profesioniști de competența completurilor specializate ce își desfășoară activitatea în cadrul acestei secții nu este de natură să sprijine concluzia acesteia, enumerarea fiind exemplificativă ("precum";) și ca atare nerestrictivă (prin folosirea din teza finală a sintagmei "alte cereri";). Rezultă că nu a fost exclusă competența funcțională a completurilor specializate în soluționarea litigiilor cu profesioniști în ceea ce privește alte cereri decât cele expres menționate, urmând însă a se analiza în fiecare caz în ce măsură este îndeplinită cerința ca acțiunea să fie izvorâtă din raporturile juridice dintre profesioniști.
Or, în speța de față o întindere covârșitoare a analizei instanței de apel vizează soluționarea criticii comune referitoare la greșita admitere a cererii de validare a popririi, prin prisma disp. art. 66 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, din care. susțin apelanții, ar rezulta că nu se poate institui poprirea asupra părților sociale pe durata funcționării societății.
Având în vedere că soluționarea cererii de validare a popririi presupune și analiza raportului juridic între debitor și terț poprit, iar în speță amândoi au calitatea de profesioniști, iar principala chestiune litigioasă dedusă judecății instanței de apel este posibilitatea instituirii popririi asupra părților sociale pe durata funcționării societății, Curtea apreciază că prezenta cauză se circumscrie tezei finale a pct. 4 din Hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului București nr. 3/16.01.2015 și totodată, rațiunii instituirii unei competențe funcționale, aceea de specializare conformă specificului cauzei, completul specializat în soluționarea litigiilor cu profesioniști fiind neîndoielnic cel mai potrivit să soluționeze prezenta cauză.
Curtea își însușește teza Secției a VI-a a Tribunalului București în sensul că litigiile izvorâte din raportul juridic execuțional se supun jurisdicției civile, însă argumentul menționat nu este de natură să infirme competența sa funcțională, secția menționată fiind civilă.
De asemenea, Curtea va primi argumentul referitor la caracterul nerelevant al calificării titlului executoriu ca fiind o sentință comercială, sub aspectul determinării competenței funcționale cu privire la o cerere de validare a popririi în executarea silită pornită în temeiul acestuia, însă competența funcțională a Secției a VI-a se impune nu pentru acest considerent, ci pentru cele anterior expuse.
Pentru cele arătate în precedent, în temeiul art. 135 alin. 4 Cod pr. civ., Curtea a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a VI-a a Tribunalului București.
| ← Cont.adm .acţiune având ca obiect acordarea diferenţei între... | Contestaţie la executare. tardivitate. Jurisprudență... → |
|---|
