Litigiu de asigurări sociale reprezentat de contestație la executare. aplicarea prevederilor legii nr. 125/2014 și constatarea amnistiei fiscale. autoritatea de lucru judecat față de contestația îndreptată împotriva deciziei de debit
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1508 din data de 23.03.2016
Litigiu de asigurări sociale reprezentat de contestație la executare. Aplicarea prevederilor Legii nr. 125/2014 și constatarea amnistiei fiscale. Autoritatea de lucru judecat față de contestația îndreptată împotriva deciziei de debit
Art. 179 din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 125/2010
În cele două acțiuni nu se poate vorbi de o cauză a dreptului identică, fiecare dintre ele fiind fundamentate pe temeiuri juridice diferite, prima vizând aplicarea prevederilor art. 149 prin raportare la art. 179 din Legea nr. 263/2010, iar a doua la aplicarea Legii nr. 125/2014. De altfel, în cadrul considerentelor deciziei civile nr. 864/17.03.2015, Curtea de Apel București a reținut că incidența Legii nr. 125/2010 nu a putut fi analizată întrucât, pe de o parte nu a fost invocată în fața instanței de fond, iar pe de altă parte actul normativ reprezentând o cauză de ineficacitate a deciziei de debit (de încetare a efectelor recuperării sumelor plătite fără temei), nu atrage nelegalitatea acesteia.
Or, tocmai acest aspect a fost prezentat spre analiză de către apelantul contestator în această cauză, fără a formula critici cu privire la legalitatea/temeinicia deciziei de impunere ce a fost supus controlului judiciar. Aspectul dedus judecății reprezintă o chestiune de executare a unui act emis de casa locală de pensii, ce poate face obiectul unui demers judiciar, în absența unei acțiuni formulate anterior, întemeiată inclusiv pe această cauză.
Nu există nici un argument legal pentru a aprecia că intimatului-reclamant nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr.125/2014, privind scutirea de plată a debitelor provenind din pensii, având în vedere că sigura situație în care legiuitorul a exclus aplicarea dispozițiilor art.1 alin.1 din acest act normativ este cea în care debitul are drept cauză culpa debitorului, la care s-a făcut mai sus referire, legiuitorul menționând, exemplificativ, câteva ipoteze, cum ar fi folosirea de către pensionar a unor documente eliberate cu nerespectarea legii, declararea de către acesta a unor date neconforme realității, care au avut drept urmare stabilirea eronată a pensiei, nerespectarea obligațiilor care revin, potrivit legii, pensionarilor, inclusiv cele referitoare la cumulul pensiei cu venituri salariale, asimilate salariilor sau, după caz, cu venituri din activități independente.
Or, situația în care hotărârea judecătorească pronunțată de prima instanță, în baza căreia pensionarul încasează diferențe de drepturi de pensie, este desființată, ulterior executării, în calea de atac, nu presupune culpa debitorului, cu atât mai mult cu cât executarea titlului ulterior desființat s-a făcut benevol, iar nu la cererea pensionarului.
(Curtea de Apel București, Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia Nr.1508 din 23 martie 2016)
Prin sentința civilă nr. 645 din 18.06.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman, a fost respinsă acțiunea formulată, constatând autoritate de lucru judecat, în raport de decizia civilă nr. 864/2015.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul UI.
Prin decizia civilă nr.423/27.01.2016, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost admis apelul formulat de apelantul UI, împotriva sentinței civile nr.645 din 18.06.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, a fost anulată sentința atacată și a fost reținută cauza spre rejudecare, fixându-se termen în acest scop.
A reținut instanța de apel, la pronunțarea acestei hotărâri, că în mod greșit prima instanță a reținut existența autorității de lucru judecat, în raport de decizia civilă nr. 864/2015, întrucât, în cauza de față, apelantul contestator UI a solicitat să se constate aplicarea prevederilor Legii nr. 125/2014 și exonerarea de plata debitului în cuantum de 18283 lei, astfel că obiectul dedus judecății se încadrează în sfera executării sumelor încasate necuvenit, reglementată de prevederile art. 179 din Legea nr. 263/2010, prin aplicarea unui act normativ intrat în vigoare ulterior emiterii deciziei de impunere și care vizează scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii.
Este evident că în cele două acțiuni nu se poate vorbi de o cauză a dreptului identică, fiecare dintre ele fiind fundamentate pe temeiuri juridice diferite, prima vizând aplicarea prevederilor art. 149 prin raportare la art. 179 din Legea nr. 263/2010, iar a doua la aplicarea Legii nr. 125/2014. De altfel, în cadrul considerentelor deciziei civile nr. 864/17.03.2015, Curtea de Apel București a reținut că incidența Legii nr. 125/2010 nu a putut fi analizată întrucât, pe de o parte nu a fost invocată în fața instanței de fond, iar pe de altă parte actul normativ reprezentând o cauză de ineficacitate a deciziei de impunere (de încetare a efectelor recuperării sumelor plătite fără temei), nu atrage nelegalitatea acesteia.
Or, tocmai acest aspect a fost prezentat spre analiză de către apelantul contestator în această cauză, fără a formula critici cu privire la legalitatea/temeinicia deciziei de impunere ce a fost supus controlului judiciar. Aspectul dedus judecății reprezintă o chestiune de executare a unui act emis de casa locală de pensii, ce poate face obiectul unui demers judiciar, în absența unei acțiuni formulate anterior, întemeiată inclusiv pe această cauză.
Rejudecând în fond pricina, pe baza probatoriului administrat atât în fața primei instanței cât și în apel, având în vedere dispozițiile deciziei prin care s-a dispus rejudecarea, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.122159/27.05.2014, emisă de către Casa Județeană de Pensii Teleorman s-a stabilit în sarcina apelantului reclamant un debit în cuantum de 18283 lei, reținându-se că în perioada 01.11.2009-28.02.2014 s-au achitat și încasat necuvenit drepturi în baza sentinței civile nr. 261/23.01.2013 a Tribunalului Teleorman, modificată în totalitate prin decizia civilă nr. 3929/05.09.2013 a Curții de Apel București.
La data de 10.06.2014 apelantul reclamant UI a introdus pe rolul Tribunalului Teleorman o acțiune, prin care a solicitat anularea deciziei de debit nr. 122159/27.05.2014 emisă de Casa Județeană de Pensii Teleorman.
Demersul judiciar al intimatului reclamant a fost respins prin sentința civilă nr. 1247/01.10.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman, menținută prin decizia civilă nr. 864/17.03.2015 a Curții de Apel București, în sensul respingerii apelului declarat de contestator ca neîntemeiat.
Prin acțiunea dedusă judecății în cauza de față, apelantul reclamant UI a solicitat aplicarea prevederilor Legii nr. 125/2014, în sensul scutirii de la plata debitului în cuantum de 18283 lei, stabilit prin decizia de impunere nr. 122159/27.05.2014, cerere pe carte Curtea o apreciază ca fondată.
Astfel, prin Legea nr.125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, intrată în vigoare la 1 octombrie 2014, s-a prevăzut în mod expres, la art.1 alin.1, că, "prin derogare de la prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina pensionarilor aflați în evidența sistemului public de pensii la data intrării în vigoare a prezentei legi, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizație socială pentru pensionari și indemnizație pentru însoțitor, nu se recuperează";.
De asemenea, la art.2 din același act normativ se prevede că debitele care au drept cauză culpa debitorului, cum ar fi folosirea de către acesta a unor documente eliberate cu nerespectarea legii, declararea de către acesta a unor date neconforme realității, care au avut drept urmare stabilirea eronată a pensiei, nerespectarea obligațiilor care revin, potrivit legii, pensionarilor, inclusiv cele referitoare la cumulul pensiei cu venituri salariale, asimilate salariilor sau, după caz, cu venituri din activități independente, nu fac obiectul scutirii de la plată și al restituirii, potrivit prevederilor prezentei legi"; iar art.3 stipulează că scutirea de la plată a debitelor se aplică indiferent de categoria de pensie de care beneficiază sau a beneficiat pensionarul, la momentul constatării existenței debitelor.
Nu există nici un argument legal pentru a aprecia că intimatului-reclamant nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr.125/2014, privind scutirea de plată a debitelor provenind din pensii, având în vedere că sigura situație în care legiuitorul a exclus aplicarea dispozițiilor art.1 alin.1 din acest act normativ este cea în care debitul are drept cauză culpa debitorului, la care s-a făcut mai sus referire, legiuitorul menționând, exemplificativ, câteva ipoteze, cum ar fi folosirea de către pensionar a unor documente eliberate cu nerespectarea legii, declararea de către acesta a unor date neconforme realității, care au avut drept urmare stabilirea eronată a pensiei, nerespectarea obligațiilor care revin, potrivit legii, pensionarilor, inclusiv cele referitoare la cumulul pensiei cu venituri salariale, asimilate salariilor sau, după caz, cu venituri din activități independente.
Or, situația în care hotărârea judecătorească pronunțată de prima instanță, în baza căreia pensionarul încasează diferențe de drepturi de pensie, este desființată, ulterior executării, în calea de atac, nu presupune culpa debitorului, cu atât mai mult cu cât executarea titlului ulterior desființat s-a făcut benevol, iar nu la cererea pensionarului.
De asemenea, din conținutul deciziei civile nr. 3929/05.02.2013, pronunțată de Curtea de Apel București, rezultă că aspectul esențial avut în vedere de instanța de control judiciar la pronunțarea acestei hotărâri este acela că reclamantul a beneficiat la recalcularea pensiei, conform O.U.G. nr. 4/2005, prin decizia nr. 82398/2011 a Casei Județene de Pensii Teleorman, de stagiul complet de cotizare derogator determinat prin utilizarea vechimii în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzut de norma specială înscrisă la art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel că nu este îndreptățit a beneficia și de punctajul suplimentar acordat conform dispozițiilor art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, nu există nici un argument pentru a considera că debitul a fost creat urmare a culpei pensionarului, în sensul dispozițiilor art.3 din Legea nr.125/2014.
Nu s-ar putea nici aprecia că, dându-se eficiență prevederilor la art.1 alin.1 din Legea nr.125/2014, s-ar ajunge la nerespectarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, întrucât legiuitorul nu a intervenit asupra celor statuate cu putere de lucru judecat prin decizia sus menționată, efectul Legii nr. 125/2014 fiind doar acela de exonerare de plată în ceea ce privește sumele care au fost executate în baza sentinței ulterior desființate.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea va admite acțiunea și, în temeiul art.1 alin.1 din Legea nr.125/2014, va constata amnistiat debitul de 18.283 lei, impus prin decizia nr.122159/27.05.2014, și va exonera integral reclamantul de plata debitului.
| ← Competenţa instanţelor române justificată de dispoziţiile... | Anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată.... → |
|---|
