Apel. plângere împotriva rezoluţiei pronunţate de directorul orc. termen de formulare.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 287 din data de 11.02.2016
Domeniu: Profesioniști.
Apel. Plângere împotriva rezoluției pronunțate de Directorul ORC. Termen de formulare.
În cauză nu sunt aplicabile în ceea ce privește termenul în care poate fi formulată plângerea și momentul de la care acesta începe să curgă, dispozițiile art. 132 alin.3 din Legea nr. 31/1990, pentru că obiectul cererii nu este anulare Hotărâre AGA, ci plângere împotriva rezoluției persoanei desemnate.
Art. 6 alin.1, 3 OUG nr. 116/2009
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR. 287 din 11.02.2016)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr. la data de 28.08.2015, petentul B.M. a formulat în contradictoriu cu pârâtul O.R.C.T.I. și S.S.D. 2010 SRL plângere împotriva Rezoluției nr.2646/17.07.2015 pronunțată în dosarul nr.9108/2015 de Directorul ORC precum și repunerea în termenul de contestare a hotărârii.
Cu privire la cererea de repunere în termenul de contestare a hotărârii, petentul arată că a luat cunoștință despre aceasta la data de 10.08.2015 când s-a prezentat la Oficiul Registrului Comerțului pentru pregătirea apărării într-un alt litigiu ce are ca obiect anularea Hotărârii adunării generale a asociaților nr.256/24.06.2015 prin care s-a dispus suspendarea sa din funcție.
Prin sentința civilă nr. 1269/01.10.2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr., a fost respinsă cererea de repunere în termen, formulată de petentul B. M., a fost admisă excepția tardivității formulării plângerii, invocată de instanță din oficiu și a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată de petentul B.M. împotriva Rezoluției nr.2646 din 17.07.2015 dată de Directorul O.R.C.T.I. în dosarul nr.9108/03.07.2015.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit art.6 alin.3 din OUG nr.116/2009 "împotriva rezoluției directorului și/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunțare, pentru părți, și de la data publicării actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, respectiv Partea a VII-a, pentru orice altă persoană interesată.";
Potrivit art.185 alin.1 "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.";
De asemenea, în art.186 alin.1 și 2 cod procedură civilă se arată că "1) partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. 2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen…. "
În speță, actul modificator, respectiv Hotărârea privind revocarea din funcția de administrator și desemnarea administratorului provizoriu, a fost publicat în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr.3894 din 03.08.2015.
Față de termenul de 15 zile reglementat de art.6 alin.3 din O.U.G. nr.116/2009 și modalitatea de calcul al termenelor, prevăzută de art.181 alin.2 din codul de procedură civilă, rezultă că termenul de 15 zile se împlinea la data de 19.08.2015.
Având în vedere că plângerea a fost înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul Ialomița la data de 26.08.2015, rezultă că aceasta a fost înregistrată cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Petentul a formulat cerere de repunere în termen dar nu a făcut dovada niciunui motiv temeinic justificat din cauza căruia s-a aflat în imposibilitatea de a formula plângerea.
Faptul că nu a avut cunoștință de hotărârea societății de a-l revoca din funcția de administrator nu constituie un motiv temeinic în privința imposibilității formulării plângerii împotriva rezoluției Directorului ORC de publicare a actului modificator, deoarece legea a instituit pentru terți un termen de formulare a plângerii care se calculează de la data publicării în Monitorul Oficial, în considerarea faptului că astfel se asigură publicitatea actelor și orice persoană interesată poate lua la cunoștință de conținutul acestor acte.
Pentru aceste motive instanța a apreciat ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de formulare a plângerii, și a respins-o ca atare.
Pe cale de consecință, având în vedere data publicării actului modificator în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr.3894 - 03.08.2015, termenul în care se putea formula plângerea de 15 zile calculate de la data publicării, împlinit la 19.08.2015 și data înregistrării plângerii - 26.08.2015, instanța a constatat că cererea a fost depusă peste termenul prevăzut de lege, excepția tardivității invocată din oficiu fiind întemeiată.
Astfel, tribunalul a admis excepția tardivității și a respins ca tardivă plângerea formulată de petentul B.M. împotriva Rezoluției nr.2646 din 17.07.2015 dată de Directorul Oficiului registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița în dosarul nr..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul B.M., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a arătat că judecătorul fondului a respins acțiunea ca tardivă raportat la momentul introducerii acțiunii față de publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii AGA nr. 272/30.06.2015, deși obiectul cauzei era reprezentat de plângere împotriva rezoluției Directorului ORCI, care se introduce în termen de 15 zile de la luarea la cunoștință. S-a arătat că în mod nelegal a fost respinsă plângerea din moment ce apelantul a luat la cunoștință la data de 10.08.2015, când s-a prezentat la registrul comerțului pentru a-și pregăti apărarea în cadrul dosarului nr. având ca obiect anularea Hotărârii AGA nr. 256/24.06.2015, prin care s-a dispus suspendarea sa din funcție.
Au mai fost învederate de către apelant dispozițiile art. 132 alin. 3 din legea nr. 31/1990, apreciindu-se că lămurirea cererii de repunere în termen este legată de analiza legalității și temeiniciei Hotărârii AGA, întrucât cererea de repunere în termen nu poate fi respinsă în raport de publicarea în Monitorul Oficial a unui act străin de societate.
A fost prezentată de către apelant situația de fapt în urma căreia a fost adoptată Hotărârea AGA nr. 256/24.06.2015 și Hotărârea AGA nr. 271/30.06.2015, contestată în prezenta cauză. S-a apreciat că în mod nelegal Oficiul Registrului Comerțului a înregistrat hotărârea de revocare a administratorului fără a solicita Hotărârea Consiliului Local.
În drept, au fost invocate disp. art. 6 alin. 3-5 OUG nr. 116/2009, art. 466 C.proc.civ.
Analizând sentința apelată față de motivele invocate în dezvoltarea apelului și cu observarea prevederilor art. 477-478 C.proc.civ, Curtea reține următoarele considerente:
Este nefondată critica apelantului referitoare la modalitatea în care prima instanță a soluționat excepția tardivității formulării plângerii.
În ceea ce privește dispozițiile legale aplicabile în speță în raport de obiectul cererii, respectiv plângere împotriva Rezoluției nr.2646/17.07.2015 pronunțată în dosarul nr.9108/2015 de Directorul ORC, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că acestea sunt cele prevăzute de OUG nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului.
Conform art. 6 alin. 1 din OUG nr. 116/2009, în soluționarea cererilor de efectuare de înregistrări în registrul comerțului, directorul oficiului registrului comerțului ori persoana desemnată în acest sens vor autoriza prin rezoluție constituirea societăților comerciale și efectuarea tuturor înregistrărilor în registrul comerțului. De asemenea, art. 6 alin. 3 din OUG nr. 116/2009 prevede că "împotriva rezoluției directorului și/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunțare, pentru părți, și de la data publicării actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, respectiv Partea a VII-a, pentru orice altă persoană interesată.";
Rezultă astfel, contrar susținerilor apelantului faptul că în cauză nu sunt aplicabile, în ceea ce privește termenul în care poate fi formulată plângerea și momentul de la care acesta începe să curgă, dispozițiile art. 132 alin. 3 din legea nr. 31/1990, pentru că obiectul cererii nu este anulare Hotărârii AGA, ci plângere împotriva rezoluției persoanei desemnate.
În aceste condiții, în mod legal au fost considerate ca fiind incidente în speță, inclusiv din perspectiva analizată cea a termenului în care poate fi formulată plângerea, dispozițiile art. 6 alin. 3 din OUG nr. 116/2009. Contrar punctului de vedere expus de către apelant, termenul în care poate fi formulată plângerea începe să curgă, conform acestor dispoziții legale, de la momentul publicării în Monitorul Oficial al României al actului modificator al actului constitutiv ce face obiectul înregistrării, respectiv Hotărârea privind revocarea din funcția de administrator și desemnarea administratorului provizoriu nr. 271/30.06.2015. Această Hotărâre a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr.3894 din 03.08.2015. (fila 26 dosar fond).
În acest context, Curtea reține că termenul de formularea plângerii împotriva rezoluției nr.2646/17.07.2015 începe să curgă de la data de 03.08.2015, și nu de la data la care apelantul a luat cunoștință de actul modificator al actului constitutiv, fiind împlinit la data de 19.08.2015.
În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de formulare a plângerii, Curtea constată că prima instanță a respins-o în mod legal, critica expusă în acest sens fiind nefondată. Conform art. 186 C.proc.civ., partea interesată poate beneficia de repunerea în termen numai în măsura în care dovedește că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate. Însă aceste împrejurări excepționale la care se referă textul de lege presupun existența unor circumstanțe personale care pun partea interesată în imposibilitatea de-a lua la cunoștință de publicarea în Monitorul Oficial a actului ce a făcut obiectul înregistrării în registrul comerțului, iar în speță astfel de împrejurări nici nu au fost invocate de către apelant, și cu atât mai puțin dovedite. Aceste împrejurări excepționale vizează strict termenul în care poate fi formulată plângerea și deci imposibilitatea celui interesat de a-și exercita dreptul procesual în termen și nu se află în legătură de dependență cu legalitatea Hotărârii AGA ce a făcut obiectul înregistrării, astfel cum se pretinde în dezvoltarea motivelor de apel.
În plus, Curtea reține că pentru exercitarea controlului asupra legalității Hotărârii AGA legea prevede o cale distinctă de atac, respectiv cea prevăzută de art. 132 din legea nr. 31/1990, motiv pentru care toate argumentele expuse în cadrul apelului vizând legalitatea AGA sunt străine de soluția pronunțată de prima instanță. Legalitatea actelor modificatoare ale actelor constitutive ale societății nu este legată de publicarea acestora în registrul comerțului, scopul efectuării înregistrării fiind acela de-a asigura opozabilitatea față de terți a actelor societăților, conform art. 5 din legea nr. 26/1990.
În consecință, apreciind ca nefondate motivele invocate în dezvoltarea apelului, constatând că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 C.proc.civ., Curtea a respins apelul ca nefondat.
| ← Litigii cu profesioniştii – suspendare a procesului de... | Măsuri compensatorii pentru imobil preluat abuziv. excepţiile... → |
|---|
