Măsuri compensatorii pentru imobil preluat abuziv. excepţiile de la emiterea deciziei de compensare prin puncte. plata prin emiterea titlului de despăgubire conform procedurii anterioare apariţiei legii nr. 165/2013.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 90A din data de 11.02.2016
Legea nr. 10/2001. Legea nr. 165/2013.
Măsuri compensatorii pentru imobil preluat abuziv. Excepțiile de la emiterea deciziei de compensare prin puncte. Plata prin emiterea titlului de despăgubire conform procedurii anterioare apariției Legii nr. 165/2013.
Situațiile de excepție prevăzute de art. 41 din Legea nr. 165/2013 pentru a beneficia de plata sumelor de bani, prin emiterea titlului de despăgubire în procedura anterioară apariției Legii nr. 165/2013, privesc stabilirea anterioară în concret a sumelor de plată, fie pe cale administrativă, în dosare aprobate de precedenta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD), fie pe cale judecătorească, prin hotărâre irevocabilă.
Trebuie efectuată distincția între cele două modalități de soluționare de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) a dosarelor de despăgubire ce au la bază o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă:
- hotărârile judecătorești care stabilesc concret sumele de bani reprezentând despăgubiri și care urmează a fi plătite prin emiterea titlului de despăgubire prin aplicarea procedurii specifice precedentei CCSD (ipoteza din alin. 1 teza finală coroborat cu alin. 3),
- hotărârile judecătorești care stabilesc obligația de a emite titlul de despăgubire și care urmează să fie executată în noua procedură, potrivit art. 21 din Legea nr. 165/2013, respectiv prin emiterea deciziei de compensare prin puncte pentru imobilul preluat în mod abuziv (ipoteza din alin. 5).
Decizia civilă nr. 90A/11.02.2016 a Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a V-a Civilă la 21 noiembrie 2014, reclamanții SE, FCD și SGC au formulat contestație în contradictoriu cu Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013, împotriva Deciziei de Compensare nr. …/16.09.2014, solicitând:
- anularea acesteia, ca fiind emisă nelegal;
- obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să emită în favoarea contestatorilor Decizia privind Titlul de Despăgubire pentru imobilul notificat sub numărul .../N/2001, situat în localitatea Craiova, str. … nr. …, județul Dolj, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții au susținut în esență, că emiterea Deciziei de compensare contestate s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 165/2013, care impun emiterea titlului de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și nu a deciziei de compensare prin puncte.
Potrivit dispozițiilor tranzitorii din Capitolul VI al Legii nr. 165/2013 care se referă la finalizarea dosarelor în funcție de stadiul acestora, se va continua emiterea titlurilor de despăgubire (și nu a deciziilor de compensare prin puncte) în următoarele situații:
- dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi;
- dosarele în care suma despăgubirilor fusese deja, stabilită prin hotărâri judecătorești ramase definitive și irevocabile;
- dosarele în care obligația privind emiterea titlurilor de despăgubire fusese stabilită prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
În cazul celor trei situații susmenționate, dispozițiile art. 41 alin. 3 impun Comisiei Naționale să emită titluri de despăgubire (nu decizii de compensare), prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005).
În speță, au arătat că în baza notificării nr. …/N/2001, reclamanții au solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să li se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul imposibil de restituit în natură.
Prin Dispoziția nr. …./16.06.2005 emisă de Primarul municipiului Craiova, s-a propus acordarea despăgubirilor către reclamanți pentru imobilul notificat.
Întreaga documentație a fost transmisă către Secretariatul Comisiei Centrale fiind înregistrat dosarul nr. …./CC/12.04.2006.
Prin sentința nr. 254 din 06.05.2011, Curtea de Apel Craiova a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. C, nr. 9, conform Dispoziției nr. …/16.06.2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova. Hotărârea a fost menținută prin Decizia nr. 1269 din 08.03.2012 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost respins recursul formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Față de cele de mai sus, reclamanții au considerat că în raport de dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor era obligată să emită decizia privind titlul de despăgubire și nu decizie de compensare prin puncte, deoarece, pe de o parte, dosarul nr. ….CC/16.07.2008 era dosar aprobat de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor iar, pe de altă parte, obligația emiterii deciziei privind titlul de despăgubire era stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, respectiv sentința nr. 254 din 06.05.2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, înainte de intrarea în vigoare a Legea nr. 165/2013.
Diferența dintre decizia privind titlul de despăgubire, prin care se stabilește suma de bani reprezentând valoarea imobilului imposibil de restituit în natură (art. 41) și decizia de compensare prin puncte (art. 21 alin. 9), este dată de modalitatea în care acestea pot fi puse în executare și poate fi realizat, efectiv, dreptul la despăgubire al persoanelor îndreptățite.
Astfel, plata sumelor de bani prevăzute în Titlul de despăgubire se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu data de 1 ianuarie 2011 (art. 41 alin. l), în timp ce punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziționarea de imobile din Fondul Național la licitația publică națională, începând cu data de 1 ianuarie 2016 (art. 27 alin. l), sau deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar, "în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017"; (art. 31 alin. l).
Așa se explică, în speță, interesul contestatorilor de a se anula decizia de compensare prin puncte și a fi obligată Comisia Națională să se conformeze sentinței nr. 254 din 06.05.2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, rămasă definitivă și irevocabilă, în sensul de a emite decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul notificat.
În drept, au invocat dispozițiile art. 35 alin. 1 și 3, art. 41 din Legea nr. 165/2013.
Pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (C.N.C.I.) a formulat întâmpinare solicitând, în esență, respingerea cererii de chemare în judecată. S-a arătat că în speță, dosarul reclamanților nu face parte nici din categoria dosarelor aprobate, nefiind introdus în niciuna din ședințele Comisiei Centrale în vederea aprobării și nici din categoria dosarelor în care a rămas definitivă și irevocabilă o astfel de hotărâre judecătorească în care au fost consemnate sume.
Prin sentința civilă nr. 448/10.04.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, s-a admis contestația, s-a anulat Decizia de compensare prin puncte nr. …./16.04.2014 emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și a fost obligată pârâta să emită în favoarea reclamanților, Titlu de despăgubire conform art. 41 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, pentru imobilul situat în Craiova, str. …, nr. …, județul Dolj, imposibil de restituit în natură. Totodată, s-a luat act că reclamanții nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut următoarele:
Decizia de compensare nr. …/16.09.2014 s-a emis cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 41 alin. 3 și 5 din Legea nr. 165/2013, dispoziții care impuneau emiterea titlului de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și nu a deciziei de compensare prin puncte, dispozițiile art. 21 din Legea nr. 165/2013, fiind aplicabile sub aspectul evaluării imobilului pentru care se datorează despăgubiri.
Dispozițiile art. 41 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, prevăd imperativ obligația Comisiei Naționale să emită titluri de despăgubire prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și nu decizii de compensare, cum a emis Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în speță.
Prin urmare, Decizia de compensare contestată, este rezultatul interpretării și aplicării greșite a legii sub aspectul art. 1, în sensul că trebuia să emită "titlu de despăgubire"; conform art. 41 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, precum și sub aspectul art. 3, în sensul că "titlul de despăgubire va fi valorificat conform art. 41 alin. 4 din Legea nr. 165/2013"; și nu în condițiile art. 26 și art. 31 din Legea nr. 165/2013, astfel cum a dispus Comisia Națională.
Instituția pârâtă nu putea să omită că antecesoarea sa a fost obligată printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care era în vigoare la momentul pronunțării sentinței civile nr. 254/06.05.2011 de Curtea de Apel Craiova, soluție care o obliga să aplice dispozițiile imperative ale art. 41 alin. 3 din Legea nr. 165/2013 și alin. 4 din aceeași lege, în continuare.
Văzând și dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, tribunalul a admis contestația.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care, după expunerea pe scurt a istoricului cauzei, a susținut următoarele critici, în temeiul art. 466 din Noul Cod de procedură civilă:
1. Instanța de fond a interpretat în mod greșit apărările formulate cu privire la modalitatea de soluționare a dosarului de despăgubire al reclamanților.
Prin dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a stabilit două modalități de punere în executare a hotărârilor judecătorești prin care au fost instituite obligații în sarcina CCSD, în funcție de obligația stabilită de instanța judecătorească.
Prima situație are în vedere hotărâri judecătorești prin care instanța a obligat CCSD la emiterea titlurilor de despăgubire în cuantumul stabilit de către aceasta și este reglementată la art. 41 alin. (1) si (3) din Legea nr. 165/2013. În această situație, CNCI emite titluri de despăgubire în cuantumul stabilit de către instanță prin aplicarea procedurii specifice CCSD.
Cea de-a doua situație a fost prevăzută de legiuitor la art. 41 alin. (5) și are în vedere toate celelalte hotărâri judecătorești prin care au fost instituite obligații în sarcina CCSD, dar prin care nu a fost stabilit cuantumul despăgubirilor, cum este și cazul spetei de fată.
Art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 în niciun caz nu impune emiterea unui titlu de despăgubire, ci impune exercitarea controlului de legalitate asupra actului emis de entitatea investită de lege cu soluționarea notificărilor, prin verificarea existentei și întinderii dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, evaluarea imobilelor conform grilei notariale și emiterea deciziei de compensare în puncte.
Practic, instanța de fond nu a făcut distincția între cele două modalități de soluționare a dosarelor de despăgubire ce au la bază o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prevăzute la art. 41 din Legea nr. 165/2013, interpretând în mod total eronat apărările formulate de subscrisă pe fondul cauzei.
2. Procedura de soluționare a dosarului de despăgubire nr. 12603/CC, ca urmare a pronunțării Sentinței civile nr. 254/2011 a Curții de Apel Craiova, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1269/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este expres reglementată la art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013.
Astfel dosarul de despăgubire nr. …/CC a fost introdus în ședința CNCI din data de 03.10.2013, cu acest prilej solicitându-se documente și acte suplimentare, in conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/2013.
Conform art. 41 alin. (5) din lege, "obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării in vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21".
Articolul 21 din lege prevede, în mod expres, la alineatul 9, că "în cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv". În același sens, sunt și dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. a, care stabilesc, în mod expres, posibilitatea validării sau invalidării deciziei entității investite de lege.
3. Modul de soluționare de către CNCI a dosarului reclamanților este susținut și de jurisprudența recentă a Curții Constituționale a României, conform considerentelor Deciziei nr. 269/2014 și nr. 686/26.11.2014
Instanța a stabilit doar obligația de emitere a titlului de despăgubire, fără a efectua o cercetare din punct de vedere al existenței dreptului persoanei ce se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii.
În toate dosarele de despăgubire în care există sentințe judecătorești prin care instanțele de judecată constată dreptul de proprietate al notificatorilor, calitatea de moștenitor a acestora, caracterul abuziv al exproprierilor etc., CNCI nu mai verifică aceste aspecte care au căzut sub incidența autorității de lucru judecat, respectând întrutotul dispozițiile hotărâri lor judecătorești.
4. Mai mult decât atât, din conținutul Deciziei nr.715 din 09.12.2014 și Deciziei nr. 618 din 4 noiembrie 2014 ale Curții Constituționale, se reține că dacă evaluarea asupra valorii imobilului nu a fost efectuată și nici stabilit cuantumul bănesc prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, este firesc, fără a fi, evident, discriminatoriu, ca aceste operațiuni să se raporteze la actul în vigoare la momentul în care au loc.
Apelanta a adus și precizări privind procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 165/2013 modificată și completată prin Legea nr. 368/2013, și care a fost urmată de C.N.C.I. în soluționarea dosarului de despăgubire al reclamanților, în sensul că după ce dosarul de despăgubire a fost completat cu documentele menționate anterior și solicitate de Secretariatul CNCI prin adresele nr. …/CC/27.11.2013 și nr. …/CC/12.05.2014 și termenul prevăzut de lege s-a împlinit, Secretariatul CNCI a supus dosarul de despăgubire atenției Comisiei Naționale în ședința acesteia din data de 16.09.2014, în vederea finalizării procedurii de soluționare a dosarului de despăgubire prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către CNCI a deciziei entității investite de lege.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 din Noul Cod de Procedură Civilă, Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005, OUG nr. 4/2012, Legea nr. 117/2012, Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate și ținând seama de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul este întemeiat, urmând a fi admis, cu consecința schimbării în tot a hotărârii atacate, prin respingerea cererii ca nefondată, pentru următoarele considerente:
În esență, instanța a fost învestită cu anularea deciziei de compensare prin puncte nr. 1700/16.09.2014 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI), pentru considerentul existenței dosarului nr. 40599/CC/16.07.2008 aprobat de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD) în legătură cu măsurile reparatorii cuvenite în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Craiova, str. …, nr. …, județul Dolj.
Curtea observă că această susținere pe situația de fapt nu a fost dovedită. Dimpotrivă, conform susținerilor necontrazise ale pârâtei, dosarul de despăgubire nr. …/CC a fost introdus în ședința CNCI din data de 03.10.2013, cu acest prilej solicitându-se documente și acte suplimentare, in conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/2013.
Ca atare, reclamanții nu se încadrează în cele două situații de excepție prevăzute de art. 41 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 pentru a beneficia de plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri, întrucât dosarul acestora nu a fost aprobat de către CCSD, nici nu au fost stabilite prin hotărâri judecătorești sumele de plată.
Este adevărat că a existat o hotărâre judecătorească de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (antecesoare a pârâtei) la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire, respectiv sentința nr. 254 din 06.05.2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
Instanța a stabilit doar obligația de emitere a titlului de despăgubire, fără a efectua o cercetare din punct de vedere al existenței dreptului persoanei ce se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii.
Pentru situația reclamanților, de existență a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile de obligare privind emiterea titlurilor de despăgubire, există prevederea cuprinsă în art. 41 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, care face trimitere la executarea potrivit art. 21 din aceeași lege. Acest articol descrie procedura pe care o urmează Comisia Națională pentru emiterea deciziei de compensare prin puncte pentru imobilul preluat în mod abuziv.
Așadar, există două modalități de soluționare a dosarelor de despăgubire ce au la bază o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prevăzute la art. 41 din Legea nr. 165/2013:
- în alin. 1 teza finală coroborat cu alin. 3: hotărârile judecătorești care stabilesc concret sumele de bani reprezentând despăgubiri și care urmează a fi plătite prin emiterea titlului de despăgubire,
- în alin. 5: hotărârile judecătorești care stabilesc obligația privind emiterea titlurilor de despăgubire și care urmează să fie executate potrivit art. 21 din aceeași lege, respectiv prin emiterea deciziei de compensare prin puncte pentru imobilul preluat în mod abuziv.
Reclamanții se încadrează în cea de a doua ipoteză.
Cum o atare soluție este contrară celor reținute de prima instanță, care a interpretat greșit în speță, aplicarea dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 165/2013, Curtea, în temeiul art. 480 alin. 2 NCPC, constată că se impune schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
| ← Apel. plângere împotriva rezoluţiei pronunţate de ... | Acţiune în anulare. → |
|---|
