Apel. Refuzul proprietarului vecin de a-si da acordul la construirea unei clădiri de birouri, similară cu celelalte clădiri din imediata apropiere a imobilului acestuia, constituie un abuz de drept
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Decizie nr. 90 din data de 01.02.2016
Apel. Refuzul proprietarului vecin de a-si da acordul la construirea unei clădiri de birouri, similară cu celelalte clădiri din imediata apropiere a imobilului acestuia, constituie un abuz de drept, cât timp nu s-a dovedit că, prin funcționarea clădirii de birouri menționate mai sus, i s-ar crea un disconfort proprietarului învecinat, zona fiind una preponderent comercială, cu clădiri de birouri și supermarket. Neîncuviințarea tuturor probelor solicitate de părți nu reprezintă o nepronunțare asupra fondului cauzei pentru a putea justifica trimiterea cauzei spre rejudecare. Nelegala acordare a cheltuielilor de judecată deși partea solicitase să se ia act că urmează a le solicita pe cale separată.
Decizia civilă nr. 90/01.02.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 0x.0x.201x sub nr. 4xxx/233/201x, reclamantul S.C N. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta R.G., a solicitat suplinirea acordului de voința al pârâtei, pentru ridicarea de către reclamantă a unei construcții cu destinația de birouri, alcătuita din D+P+4E pe terenul proprietatea reclamantei, situat în municipiul Galați, str. R., nr. 4x x.
Prin Certificatul de urbanism nr. 3x/3x.0x.201x emis de Primăria Municipiului Galați, la punctul 5, i s-a pus în vedere reclamantului, ca la cererea de emitere a autorizației de construire a clădirii, sa se anexeze acordul notarial al vecinilor (la E parat R. G., la S G.S.E. ce deține o clădire de birouri compusa din demisol, pater și 4 etaje, la V trotuar și la N R. R. ce deține magazinul P. M), iar parata a refuzat în mod nejustificat exprimarea acordului de voința, deși nu îi este lezat dreptul său de proprietate sau vreun interes legitim.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea acțiunii ca nefondata, arătând ca, potrivit unui studiu geotehnic privind amplasamentul pentru casa paratei, din punct de vedere geomorfologic-hidrologic terenul este umed în zonă, pânza freatica la suprafața, zona supusa tasării.
Prin încheierea din data de 0x.0x.2015 instanța a respins cererea paratei de administrare a probei cu expertiză realizată de către un expert MLPAT, neavând legătura cu obiectul acțiunii, raportat la mențiunile de la pct. 5 lit. D din certificatul de urbanism nr. 3x/3x.0x.201x, unde se precizează ca acordul notarial al vecinilor este solicitat cu privire la activitatea noii construcții.
Prin sentința civilă nr. 3xxx/1x.0x.201x, pronunțată de Judecătoria Galați, instanța a admis acțiunea și a suplinit acordul pârâtei în vederea edificării construcției "Clădire birouri"; de către reclamant. A obligat pârâta către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.020 lei reprezentând: 20 lei taxă judiciară de timbru și 1.000 lei onorariu expertiza.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, reclamantul este proprietarul exclusiv al terenului situat în municipiul Galați, str. R., nr. 4x x, în suprafața de 4xx mp, că Primăria Municipiului Galați a eliberat certificatul de urbanism nr. 3x/3x.0x.201x, în vederea obținerii autorizației de construire pentru clădire birouri D+P+4E, iar printre alte obligații (obținerea de avize și acorduri), i s-a pus în vedere reclamantului, ca la cererea de emitere a autorizației de construire a clădirii, sa se anexeze acordul notarial al vecinilor.
Conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, autorizația de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază și a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Documentația trebuie să cuprindă, în copie, certificatul de urbanism, dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren și/sau construcții și, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi și extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel, documentația tehnică - D.T., avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorității competente pentru protecția mediului și, după caz, actul administrativ al acesteia, dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism și a autorizației de construire. Potrivit art. 2.5.6 al secțiunii I "Piese scrise"; a Capitolului A, acordul vecinilor prevăzut în Anexa 1 la Legea nr. 50/1991 este necesar în următoarele situații:
- pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora -,
- pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente,
- în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.
Conform art. 27 alin. 5 din Ordinul nr. 839 din 12 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, acordul vecinilor necesar la documentația tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construire este valabil numai în formă autentică.
Instanța a reținut că pârâta refuză să-și dea acordul pentru emiterea autorizației de construire, motivând că lucrările de construcție ce urmează a fi efectuate ar aduce prejudicii structurii de rezistență a clădirii sale și solului aferent, însă acesta este necesar pentru activitatea desfășurata în clădirea ce se dorește a fi construita alăturat de imobilul pârâtei.
În cauză s-a întocmit un Raport de expertiză tehnică în specialitatea arhitectura și urbanism, de către expert D.R.V., care a constatat că obiectivul de investiții "Clădire birouri D+P+4E"; este situat în UTR 6, Locuințe colective înalte existente. De asemenea, expertul a retinut ca prin PUZ nr. 56 din 2011 aprobat prin H.C.L. nr. 478/2011 - amplasamentul clădirii de birouri se afla în L-IS 2, subzona instituții și servicii - IS, în care este permisa construirea de clădiri de birouri, iar în cadrul acestei subzone POT max = 50%, CUT max = 2, regim înălțime max P+4E și Hmax = 20m, iar funcționalitatea respecta aceste cerințe și se încadrează în prevederile documentațiilor de urbanism aprobate în zonă. S-a mai arătat în raportul de expertiza efectuat că se respecta prevederile Ordinului Ministrului Sănătății nr. 119/2004, respectiv, construcția astfel proiectată nu va crea probleme de însorire a încăperilor de locuit ale vecinilor. Cu privire la distanta dintre limita de est a construcției propuse și construcția paratei, s-a aratat ca distanta între construcția propusa și limita de proprietate este de 6.30m, iar între clădirea aparținând paratei și hotar este de 3.80 mp, astfel încât distanta totală între cele două clădiri va fi de 10.10m.
În concluzie, expertul consideră că proiectul obiectivului de investiții "Clădire birouri D+P+4E"; situată municipiul Galați, str. Regiment 11 Siret, nr. 46 D, a fost întocmit cu respectarea reglementarilor urbanistice în vigoare și corespunde cerințelor esențiale de calitate a construcțiilor, precum și faptul ca este asigurata însorirea pe o durata de minim 1 ½ ore la solstițiul de iarna, a încăperilor de locuit din clădire și din locuințele învecinate, conform Ordinului Ministrului Sănătății nr. 119/2014.
Instanța a reținut ca zona unde este situat imobilul este o zona cu preponderenta comerciala, locuințe, magazine, birouri de interes orășenesc. Din economia dispozițiilor Legii 50/1001, s-a reținut ca in situația in care o persoana intenționează amplaseze de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate, are obligația sa obțină acordul vecinilor. Într-adevăr, intenția legiuitorului a fost aceea de a nu crea un disconfort pentru aceștia, de a le cauza o serie de inconveniente si incomodități, prin tulburarea liniștii publice, a condițiilor normale de viața, de odihna. Din fotografiile efectuate si depuse la dosar, a rezultat ca în zonă, în imediata apropiere a construcției paratei, se află sediul G.S.E. clădire cu demisol, parter și 4 etaje și parcare, precum și magazinul P.M., clădiri asemănătoare ca dimensiuni și utilitate cu construcția pe care dorește s o realizeze reclamantul.
Totodată, în concluziile raportului de expertiza efectuat în cauza, se arata ca noul obiectiv este dimensionat corect față de vecinătăți în raportul cu nivelul de înălțime, fiind și corespunzător așezată față de linia de hotar.
Potrivit dispozițiilor art. 27, alin. (1) din Ordinul nr. 839 din 12 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții "Acordul vecinilor, prevăzut la pct. 2.5.6. al secțiunii I "Piese scrise"; a cap. A. "Documentația tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C.";, prevăzut în anexa nr. 1 la Lege, este necesar în următoarele situații: a) pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora; b) pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente; c) în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate";.
Potrivit art. 27 alin. 3 din Ordinul nr. 839/2009 - Situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) corespund cazurilor în care, urmare investiției noi pot fi create situații de disconfort generate de incompatibilități între funcțiunea preexistentă și cea propusă, atât în situația în care se aduc modificări de destinație a spațiilor în interiorul unei clădiri, cât și în situația în care funcționalitatea unei construcții noi este incompatibilă cu caracterul și funcționalitatea zonei în care urmează să se integreze. Cauzele cele mai frecvente sunt cele legate de afectarea funcțiunii de locuit prin implementarea unor funcțiuni incompatibile datorită zgomotului, circulației, degajării de noxe etc.
Prin alin. (6) al art. 27 din ordin este reglementată situația refuzului nejustificat al acordului vecinilor în care se arată că "(6) Refuzul nejustificat de a-și da acordul se constată de către instanța de judecată competentă, hotărârea acesteia urmând să fie acceptată de către emitentul autorizației de construire/desființare în locul acordului vecinilor";.
Raportat la prevederile legale mai sus menționate, instanța a apreciat ca funcționalitatea noului obiectiv reprezentând "Clădire birouri D+P+4E și parcare subterană"; nu este incompatibilă cu caracterul și funcționalitatea zonei în care urmează sa se integreze, datorita faptului ca nu se schimbă situația de fapt din imediata vecinătate a imobilului reclamantei, întrucât la o distanta asemănătoare se afla deja alte clădiri de birouri. De asemenea accesul la noua construcție se va realiza direct din trotuarul public, respectiv la o distanta de aproximativ 40 m de imobilul paratei.
Instanța a reținut cu privire la faza în care se află reclamantul că este una incipientă, în care trebuie să obțină toate avizele și acordurile solicitate prin certificatul de urbanism eliberat în scopul de a construi o nouă construcție. Avizul MLPAT privind rezistența construcției este necesar doar în etapa autorizării executării construcției și nu poate fi impus reclamantului să-l obțină înainte de a obține acordul vecinilor sau a celorlalți coproprietari, întrucât implică niște costuri care nu sunt deloc neglijabile și, prin urmare, nu se impune a fi efectuate decât după obținerea acestor acorduri.
Fata de cele de mai sus, instanța a apreciat ca refuzul paratei de a-si da acordul la construirea unei clădiri de birouri, similară cu celelalte clădiri din imediata apropiere a imobilului paratei, constituie un abuz de drept, deoarece nu s-a dovedit faptul ca prin funcționarea clădirii de birouri menționate mai sus i s-ar crea un disconfort, zona fiind una preponderent comercială, cu clădiri de birouri și supermarket.
În baza disp. art. 435 C.pr.civ. a obligat pârâta către reclamant, ca parte căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.020 lei reprezentând : 20 de lei taxă judiciară de timbru și 1.000 lei onorariu expertiză.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta R.G., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare a arătat că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare pentru că instanța de apel nu se poate substitui instanței de fond în sensul de a administra probele asupra cărora aceasta cu rea-credință nu s-a pronunțat. A mai precizat apelanta că la prima instanță a depus listă de probatorii, care viza atât expertiza MPLPAT, cât și cercetarea la fața locului, însă instanța, în loc să se pronunțe procedural asupra probelor, fie prin admitere, fie prin respingere motivată, nu s-a pronunțat asupra acestora ori a prorogat discutarea lor până când practic nu s-au mai efectuat. Față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ce s-ar fi coroborat cu concluziile expertizei MLPAT, instanța și-ar fi putut forma convingerea că din punct de vedere geomorfologic-hidrologic terenul din zona respectivă este umed, pânza freatica fiind la suprafața, astfel încât zona este supusă tasării.
A mai precizat apelanta că în cauză i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât la data de 0x.0x.201x, în Camera de Consiliu, după ce a fost anulată ca netimbrată cererea de recuzare a expertului și s-a consemnat că nu există obiecțiuni la raportul de expertiză, a fost respinsă și proba cu expertiza MLPAT. În opinia apelantei ar fi trebuit așteptat punctul de vedere al consilierului expert D.I.
În continuare, apelanta a arătat că instanța a interpretat trunchiat obligațiile instituite prin certificatul de urbanism, iar Planul de urbanism zonal se referă expres la terenul de la nr. 4x x și nu la imobilul intimatei. Mai mult decât atât potrivit art. 27 pct. 2 din Ordinul 839/2009 nu se poate construi dacă se aduc prejudicii vecinilor, iar în cauză prejudiciul este evident având în vedere atât rezistența mecanică și stabilitatea solului, cât și faptul că pe aleea comună se află lucrarea de gaze la casa apelantei.
În opinia apelantei nu se poate construi un imobil de astfel de dimensiuni pe terenul intimatei, având în vedere distanța dintre construcții, gradul de ocupare al terenului, precum și faptul că apelanta va avea lumină numai 1,5 ore pe zi.
A mai precizat apelanta reclamantă că apelul vizează și acordarea cheltuielilor de judecată în baza art. 451 C.p.c., deoarece, deși nu s-au solicitat de partea adversă, prima instanță le-a acordat și oricum a apreciat că nu le datorează.
Intimata SC N. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Instanța de apel a reținut următoarele:
Cu privire la solicitarea apelantei de trimitere a cauzei spre rejudecare, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 480 alin. 3 și 4 NCPC, în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. Dacă instanța de apel stabilește că prima instanță a fost necompetentă, iar necompetența a fost invocată în condițiile legii, va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre judecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent ori, după caz, va respinge cererea ca inadmisibilă.
Așadar, anularea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare ar putea interveni în situația în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, motivele privind nelegala citare sau necompetența nefiind incidente în prezenta cauză. Contrar susținerilor apelantei, Tribunalul a reținut că necercetarea fondului ar putea interveni în situația soluționării procesului pe cale de excepție, și nu ca urmare a neadministrării unor probe. De altfel, din interpretarea dispozițiilor art. 479 alin. 2 și 478 alin. 2 NCPC rezultă că în instanța de apel pot fi administrate probe noi. Soluția decurge și din caracterul devolutiv al apelului, care repune pricina în starea ei inițială, în sensul că are loc o nouă judecată a fondului pretenției ce a fost supusă judecății. Or, în cauză apelanta nu a solicitat în apel administrarea vreunei probe suplimentare probei cu înscrisuri, iar din probele administrate în fața instanței de fond nu a rezultat caracterul justificat al refuzului său de a-și da acordul cu privire la edificarea unei construcții de către intimată.
Cu privire la motivul de apel care vizează încălcarea dreptului la apărare al apelantei întrucât la data de 0x.0x.201x, în Camera de Consiliu, după ce a fost anulată ca netimbrată cererea de recuzare a expertului și s-a consemnat că nu există obiecțiuni la raportul de expertiză, a fost respinsă și proba cu expertiza MLPAT, deși ar fi trebuit așteptat punctul de vedere al consilierului expert, tribunalul a reținut, contrar susținerilor apelantei, că dezbaterile din data de 0x.0x.201x s-au desfășurat în ședință publică astfel cum rezultă din încheierea respectivă.
În referire la opinia consilierului expert, s-a reținut că potrivit art. 330 alin. 5 NCPC la efectuarea expertizei în condițiile prevăzute la alin. (1) și (2) pot participa experți aleși de părți și încuviințați de instanță, având calitatea de consilieri ai părților, dacă prin lege nu se dispune altfel. În acest caz, ei pot să dea relații, să formuleze întrebări și observații și, dacă este cazul, să întocmească un raport separat cu privire la obiectivele expertizei. Așadar, potrivit dispozițiilor menționate opinia consilierilor experți nu are valoare probatorie pentru instanță, ea putând constitui doar un reper in evaluarea ulterioară a necesității sau oportunității lămuririi raportului oficial.
Potrivit art. 335 alin.1 NCPC dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului sau sunt necesare explicațiile părților, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, în care li se vor indica ziua, ora și locul unde se va face lucrarea. Citația, sub sancțiunea nulității, trebuie comunicată părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de efectuare a lucrării. Confirmarea de primire va fi alăturată raportului de expertiză.
Din interpretarea dispozițiilor enunțate tribunalul a reținut că citarea consilierilor experți nu se impune în metodica derulării expertizei. Cu toate acestea, consilierului parte indicat de către apelanta-reclamantă i s-au emis adrese de către instanță, iar acesta nu a formulat un punct de vedere până la data la care instanța a rămas în pronunțare.
Cu privire la încălcarea dreptului la apărare raportat la faptul că apelanta-reclamantă nu a putut formula obiecțiuni la raportul de expertiză, instanța a reținut că potrivit art. 337 NCPC dacă este nevoie de lămurirea sau completarea raportului de expertiză ori dacă există o contradicție între părerile experților, instanța, din oficiu sau la cererea părților, poate solicita experților, la primul termen după depunerea raportului, să îl lămurească sau să îl completeze. Așadar, lămurirea sau completarea raportului poate fi cerută de părți cel mai târziu la primul termen care urmează depunerii raportului de expertiză sub sancțiunea decăderii. Instanța a reținut că raportul de expertiză a fost comunicat apelantei-reclamante la termenul de judecată din data de 2x.0x.201x, dată la care s-a formulat și cerere de recuzare a expertului. În condițiile în care cererea de recuzare a fost anulată ca netimbrată la termenul de judecată din data de 0x.0x.201x, instanța a reținut că acesta era termenul până la care se puteau depune obiecțiunile la raportul de expertiză, apelanta-reclamantă neuzând de acest drept.
În referire la motivul de apel care viza faptul că instanța de fond ar fi interpretat trunchiat obligațiile instituite prin certificatul de urbanism, iar Planul de urbanism zonal se referea expres la alt teren și nu la imobilul intimatei, tribunalul a reținut că un plan de urbanism zonal nu se referă în mod exclusiv la un imobil, ci la zona în care acesta urmează a fi amplasat, stabilind obiectivele, acțiunile, prioritățile, reglementările de urbanism (permisiuni si restricții) necesar a fi aplicate in utilizarea terenurilor si conformarea construcțiilor din zona studiata.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că amplasamentul clădirii de birouri proiectată se afla în L-IS 2, subzona instituții și servicii - IS, în care este permisa construirea de clădiri de birouri, iar în cadrul acestei subzone POT max = 50%, CUT max = 2, regim înălțime max P+4E și Hmax = 20m.
Așadar, în mod corect instanța de fond a reținut concluziile raportului de expertiză în care se menționează că, în cauză, clădirea proiectată respectă aceste cerințe și se încadrează în prevederile documentațiilor de urbanism aprobate în zonă.
Referitor la motivul de apel care vizează faptul că instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 27 pct. 2 din Ordinul nr. 839/2009 conform cărora nu se poate construi dacă se aduc prejudicii vecinilor, iar în cauză prejudiciul este evident având în vedere atât rezistența mecanică și stabilitatea solului, cât și faptul că pe aleea comună se află lucrarea de gaze la casa apelantei, tribunalul a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 27 din Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții reglementează cele trei situații în care este necesar acordul vecinilor în vederea obținerii unei autorizații de construire.
Potrivit dispozițiilor menționate "Acordul vecinilor, prevăzut la pct. 2.5.6. al secțiunii I "Piese scrise"; a cap. A. "Documentația tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C.";, prevăzut în anexa nr. 1 la Lege, este necesar în următoarele situații: a) pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora; b) pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente; c) în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate";.
În mod corect instanța de fond a reținut că acordul vecinilor menționat în Certificatul de urbanism nu este solicitat ca urmare a existenței situației prevăzute de lit. a indicat anterior.
Astfel, potrivit art. 27 alin. 2 din Ordinul 839/2009 situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) corespund cazurilor în care, prin ridicarea unei construcții noi în vecinătatea imediată a unei construcții existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea și mediul ori siguranța în exploatare. Cauzele acestor situații pot fi, de exemplu, alipirea la calcan, fundarea la o cotă mai adâncă decât cea a tălpii fundației construcției existente, afectarea gradului de însorire.
Din raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză a rezultat că imobilul construcție proiectat de către intimata-reclamantă nu se află în nici una dintre situațiile menționate: astfel distanța dintre cele două construcții este de 10,10 m, proiectul respectă reglementările urbanistice, iar în cauză este asigurată însorirea pe o durată de minimum o oră și jumătate la solstițiul de iarnă, a încăperilor de locuit din clădirile învecinate.
Mai mult decât atât, instanța a reținut că aspectele invocate de către apelantă, referitoare la calitate și rezistența solului, ar putea fi avute în vedere eventual la emiterea autorizației de construire în condițiile în care dispozițiile legii și ale normelor metodologice reglementează proceduri speciale de obținere a Autorizării executării lucrărilor de construcții amplasate în zone asupra cărora este instituit un anumit regim de protecție.
Astfel, de exemplu, potrivit art. 20 alin. 1 pct. c din Ordinul 839/2009 pentru emiterea autorizației de construire se impune depunerea documentației tehnice D.T. prin care se stabilesc principalele coordonate privind încadrarea în indicii urbanistici aprobați, amplasarea construcțiilor și relațiile acestora cu vecinătățile, schemele și fluxurile funcționale, compoziția spațială, structura de rezistență, expresia de arhitectură, dotarea și echiparea construcțiilor, inclusiv soluțiile de asigurare, branșare și racordare a acestora la infrastructura edilitară urbane necesare, după caz.
Așadar, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamanta se află într-o fază incipientă, în care trebuie să obțină toate avizele și acordurile solicitate prin certificatul de urbanism eliberat în scopul de a construi o nouă construcție, acest certificat neputând ține loc de autorizație de construcție, acordul notarial de la vecini fiind solicitat doar pentru activitate.
Raportat la concluziile raportului de expertiză, precum și la prevederile legale incidente în cauză, instanța de apel a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut ca funcționalitatea noului obiectiv nu este incompatibilă cu caracterul și funcționalitatea zonei în care urmează sa se integreze, datorita faptului ca nu se schimbă situația de fapt din imediata vecinătate a imobilului reclamantei, întrucât la o distanta asemănătoare se afla deja alte clădiri de birouri.
Potrivit art. 27 alin. 6 din Ordinul 839/2009 refuzul nejustificat al vecinilor de a-și da acordul se constată de către instanța de judecată competentă, hotărârea acesteia urmând să fie acceptată de către emitentul autorizației de construire/desființare în locul acordului vecinilor.
În consecință, în mod corect prima instanță a apreciat ca refuzul paratei de a-si da acordul la construirea unei clădiri de birouri, similară cu celelalte clădiri din imediata apropiere a imobilului paratei, constituie un abuz de drept, deoarece nu s-a dovedit faptul ca prin funcționarea clădirii de birouri menționate mai sus, i s-ar crea un disconfort, zona fiind una preponderent comercială, cu clădiri de birouri și supermarket, și în consecință a suplinit acordul pârâtei.
Referitor la motivul de apel care vizează acordarea cheltuielilor de judecată, tribunalul a reținut din încheierea de dezbateri de la termenul de judecată din data de 05.03.2015 că reclamanta a precizat că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Față de dispozițiile art. 453 alin. 1 NCPC conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, tribunalul constată că, sub acest aspect, hotărârea instanței de fond se impune a fi reformată.
Pentru toate aceste considerente, potrivit dispozițiilor art. 480 alin. 2 NCPC, tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte hotărârea primei instanțe, în sensul că a luat act că reclamanta SC N. SRL nu solicită cheltuieli de judecată, menținând celelalte dispoziții din sentința civilă apelată și înlăturându-le pe cele contrare.
| ← Obligarea agentului constatator la cheltuieli de judecată... | Acţiunile premergătoare obţinerii autorizaţiei de... → |
|---|
