Aplicabilitatea pct.17 din Regulamentul CE nr.883/2004 lucrătorilor români imigranţi în statele membre.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 2446 din data de 02.09.2015
Aplicabilitatea pct.17 din Regulamentul CE nr.883/2004 lucrătorilor români imigranți în statele membre.
Potrivit pct.17 din Regulamentul CE nr.883/2004 în vederea garantării, într-un mod cât mai eficient, egalitatea de tratament pentru toate persoanele încadrate în muncă pe teritoriul unui stat membru, este adecvat să se stabilească, în general, ca legislație aplicabilă legislația statului membru în care persoana în cauză își desfășoară activitatea salariată sau independentă.
Față de conținutul acestei norme rezultă în mod neechivoc aplicabilitatea exclusivă a unei singure norme, respectiv a celei unionale Regulamentul CE nr.883/2004, față de împrejurarea că singurul părinte care realizează venituri este tatăl iar veniturile sunt realizate în S.
Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr. 2446/02 septembrie 2015
Prin sentința nr. 71/CAF/2015 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția de Contencios Administrativ, Fiscal și Insolvență a fost admisă cererea formulată de reclamanta S.L.R. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ A. și în consecință au fost anulate deciziile nr…/16.07.2013 respectiv nr. …/16.07.2013 emise de către pârâtă de respingere a alocației de stat pentru minorii S.A.M. respectiv S.D.I. și a fost obligată pârâta să emită decizie de acordare a alocației de stat pentru minorii S.A.M., respectiv S.D.I., începând cu data formulării cererii de acordare 19.03.2013.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială A.
În susținerea recursului înțelege să invoce motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă întemeiat de faptul că instanța de fond a realizat o greșită interpretare a prevederilor Legii nr.61/1993 prin prisma art.20 alin.2 teza finala și art.49 alin. 1 din Constituție în loc să aplice în mod direct Regulamentul CE nr. 883/2004 al Parlamentului European și Consiliului.
Se susține că în speță se pune problema aplicării legislației comunitare în cazul lucrătorilor imigranți, nu a legislației interne, respectiv Legea nr.61/1993. Astfel, potrivit Regulamentului nr.883/2004 statul competent pentru acordarea prestațiilor sociale pentru minorul în cauză este S., motivat de faptul că tatăl desfășoară activitate salarială în S., iar mama nu realizează venituri în R.
Întrucât reclamanta nu a solicitat alocația de stat autorităților spaniole, instanța de fond în mod eronat a aplicat unui lucrător român, imigrant în S. legislația românească, motivând că se aplică legea mai favorabilă.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, curtea constată următoarele:
Potrivit art. 488 alin 1 din codul de procedură civilă 2010, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate enumerate în mod limitativ la pct. 1-8, iar reclamantul a înțeles să invoce motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă 2010, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Pentru stabilirea normei legale aplicabile trebuie avută în vedere situația premisă existentă la momentul emiterii actului administrativ atacat, respectiv 16.07.2013.
Situația prezentată de reclamantă în cererile de acordare a alocației pentru cei doi copii relevă faptul că aceasta locuiește în S. împreună cu cei doi copii și tatăl lor din 30.04.2005, ea nu realizează venituri, însă soțul său este angajat din 2005 până în prezent în același stat comunitar.
Potrivit pct.17 din Regulamentul CE nr.883/2004 în vederea garantării, într-un mod cât mai eficient, egalitatea de tratament pentru toate persoanele încadrate în muncă pe teritoriul unui stat membru, este adecvat să se stabilească, în general, ca legislație aplicabilă legislația statului membru în care persoana în cauză își desfășoară activitatea salariată sau independentă.
În speță singurul părinte care desfășoară activitate este tatăl copiilor iar activitatea sa este realizată în S.
De asemenea, Titlul II- art.11 din același act normativ stabilește că:
(1) persoanele cărora li se aplică prezentul regulament sunt supuse legislației unui singur stat membru.
(2) În aplicarea prezentului titlu, persoanele cărora li se acordă o prestație în numerar ca urmare sau ca o consecință a desfășurării unei activități salariate sau independente se consideră că desfășoară activitatea menționată. Această dispoziție nu se aplică în cazul pensiei de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaș, sau al indemnizațiilor pentru accidente de muncă, boli profesionale sau al prestațiilor de boală în numerar, care acoperă tratamentul pentru o perioadă nelimitată.
(3) Sub rezerva articolelor 12 - 16:
(a) persoana care desfășoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislației din statul membru respectiv.
Față de conținutul acestei norme rezultă în mod neechivoc aplicabilitatea exclusivă a unei singure norme, respectiv a celei unionale Regulamentul CE nr.883/2004, față de împrejurarea că singurul părinte care realizează venituri este tatăl iar veniturile sunt realizate în S.
În atare situație în mod greșit a apreciat instanța de fond ca fiind eronat aplicată norma comunitară, pe considerentul că, potrivit prevederilor art.20 alin.2 din Constituția României, legea internă conține dispoziții mai favorabile.
Curtea apreciază, însă, că în prezenta cauză, nu se pune problema aplicării legii mai favorabile, ci se pune problema aplicării legislației comunitare a Uniunii Europene, conform art. 288 alin. 2 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, lucrătorilor români imigranți în statele membre, în speță S.
În consecință, raportat la prevederile menționate mai sus, corect a apreciat pârâta că, față de situația tatălui minorului care realiza venituri în S. și în raport de faptul că mama acestuia nu realiza venituri în România, reclamanta ar fi trebuit să solicite plata alocației de stat mai întâi de la autoritățile spaniole și abia apoi, în caz de refuz al acestora, să se adreseze statului român.
Instanța de fond reține că, în prezenta cauză reclamanta a făcut dovada refuzului statului spaniol de acordarea a alocației de stat pentru copii minori, având drept argument adresa emisă la data de 18.08.2014 Guvernul S. - Ministerul Muncii și Asigurărilor Sociale - Institutul Național de Asigurări Sociale a comunicat "că în urma examinării datelor înregistrate …certifică că d-nei L.R.S. cu N.I.E… i s-a refuzat acordarea prestației familiale pentru copil aflat în întreținere prin Rezoluția din 17.10.2013 și nu a făcut nicio contestație la aceasta în termenul legal prevăzut de lege";.
Curtea reamintește că, în materia contenciosului administrativ, caracterul nejustificat la refuzului administrației, respectiv legalitatea actului administrativ tipic atacat se verifică prin raportare la împrejurările avute în vedere la momentul emiterii actului tipic sau asimilat. În atare situație o împrejurare din 17.10.2013 nu are relevanță cu privire la legalitatea unui act administrativ emis la 16.07.2013, respectiv cu 3 luni înainte.
Este adevărat că schimbarea circumstanțelor de fapt avute în vedere la emiterea actelor atacate îi conferă reclamantei dreptul de a formula o nouă cerere ce va fi analizată de pârâtă și soluționată printr-o decizie, însă analiza acesteia nu poate face obiectul prezentei acțiuni întrucât instanța s-ar substitui autorității competente în stabilirea dreptului la prestații sociale.
Reținând că dispozițiile Legii nr.61/1993 și ale Regulamentului CE nr.883/2004 al Parlamentului European și Consiliului au fost greșit interpretate, curtea a constatat că motivul de casare reglementat de art.488 alin.1 pct. 8 din Codul de procedură civilă 2010 este incident și ca atare, recursul declarat a fost admis potrivit art.496 alin. 2 din același act normativ, sentința casată și acțiunea reclamantei respinsă.
| ← Potrivit practicii judiciare create în temeiul art.322 alin.1... | Acţiunea în anularea Hotărârii Comisiei de Jurisdicţie a... → |
|---|
