Aplicarea unei sancţiuni administrative în temeiul art. 10 din legea nr. 241/2005
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 610/A din data de 21.12.2017
Art. 10 din Legea241/2005
În cazul în care prejudiciul creat este mai mic de 50.000 de Euro și a fost achitat integral până la primul termen de judecată, se aplică o amendă administrativă, chiar dacă inculpatului i-au mai fost aplicate alte sancțiuni administrative pentru fapte ulterioare prezentei infracțiuni.
Prin sentința penală nr. 144 din 27 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul penal nr. 1447/96/2016, instanța de fond a dispus următoarele:
În baza art. 9 alin. 1, lit. a) din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu completările și modificările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. anterior (40 acte materiale) și art. 5 C.pen., precum și cu aplic. art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 C.pen., a condamnat pe inculpatul B.J. la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a) teza II, b) și c) C.pen. anterior - aceasta din urmă cu referire la exercitarea dreptului de a fi asociat sau administrator la o societate comercială - pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată.
A făcut aplicarea art. 71 - 64 alin. 1, lit. a) teza II, b) și c) Cod penal anterior.
În baza art. 861 alin. 1 C.pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 862 alin. 1 C.pen. anterior.
În baza art. 863 alin. 1 C.pen. anterior, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie sa se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita la datele fixate de respectivul serviciu; - să anunțe în prealabil serviciului indicat orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; - să comunice și sa justifice serviciului indicat schimbarea locului de muncă; - să comunice serviciului indicat informații de natura a putea fi verificate mijloacele lui de existență.
În baza art. 404 alin. 2 C.proc.pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor 864 C.pen. anterior, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. anterior, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
A constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, în cuantum de 19.328 de lei, reprezentând obligația fiscală principală datorată.
În baza art. 397 C.proc.pen., art. 19 și urm. C.proc.pen., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, astfel cum aceasta a fost precizată cu adresa nr. 19446/13.09.2017, și, în consecință, a obligat inculpatul să plătească părții civile dobânzile și penalitățile de întârziere aferente prejudiciului în cuantumul mai sus arătat de 19.328 de lei, calculate pentru fiecare zi de întârziere, de la data săvârșirii faptei până la data plății efective a recuperării prejudiciului, reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate.
În baza art. 404 alin. 4, lit. c) C.proc.pen., a menținut sechestrul asigurator dispus prin ordonanța nr. 414/P/2011 din 21.07.2016, emisă de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, asupra imobilului apartament în suprafață de 39,51 m2, valoare impozabilă 109.521,72 lei, situat la adresa Str. xxx, numere top. xxx, până la concurența sumei reprezentând dobânzile și penalitățile de întârziere aferente prejudiciului în cuantumul mai sus arătat de 19.328 de lei, calculate pentru fiecare zi de întârziere, de la data săvârșirii faptei până la data plății efective a recuperării prejudiciului.
În baza art. 7 și art. 21 lit. g) din Legea 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și în baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu completările și modificările ulterioare, a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre penală, la rămânerea definitivă a acesteia, la Oficiul Național al Registrului Comerțului, pentru a se efectua mențiunile corespunzătoare.
În baza art. 4 alin. 1 din O.G. 39/2015 privind cazierul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, rap. la H.G. nr. 1000/2015 privind faptele pentru care se înscriu informații în cazierul fiscal al contribuabililor, a dispus comunicarea sentinței, după rămânerea definitivă, către A.N.A.F - D.G.R.F.P Brașov - AJFP Harghita, în vederea înscrierii în cazierul fiscal al inculpatului.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 756 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, din examinarea coroborată a probelor de la dosar, prima instanță a reținut că inculpatul B.J. , în perioada 04.03.2009 -17.11.2010, a vândut în repetate rânduri, respectiv de 40 de ori, la S.C. R. BRAȘOV S.A. - Punctul de lucru Miercurea-Ciuc, cantitatea totală de 31.518 kg de deșeuri metalice feroase și neferoase, în valoare de 120.798, 40 lei, despre care a susținut contrar realității că provin din "gospodăria proprie";, în realitate acestea provenind din "alte surse";, procedând astfel la ascunderea repetată a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, respectiv a impozitului pe venit în cotă de 16% în valoare de 19.328 lei, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de "evaziune fiscală";, prev. și ped. de art.9 alin.(l) lit. a) din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin. (2) Cod penal din 1969 (40 acte materiale). Starea de fapt a fost reținută prin coroborarea declarației de recunoaștere a inculpatului dată în fața instanței de judecată cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu (f. 14); proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare ( f. 17); raport de constatare tehnico-științifică de natură grafoscopică cu numărul 240.355 din 26.08.2013 (f. 122-139); raport de inspecție fiscală parțială cu nr. 83844/31.03.2014 (f. 168-174); adeverințe de primire și plată emise de SC R. Brașov SA pe numele de B.J. (f. 64-102), astfel enumerate în rechizitoriu; declarații martori (f. 220, 221, 222); declarații de învinuit (f. 112 - 113); declarații de inculpat (f. 115-116).
În cursul judecății, inculpatul a achitat suma de 19.328 de lei, echivalentă în cuantum cu obligația fiscală principală, neachitând însă sumele corespondente în cuantum cu obligațiile fiscale accesorii privind dobânzile și penalitățile de întârziere (fila 36, 37 și 46, dosar instanță).
În ceea ce privește solicitarea de achitare a inculpatului pe motivul caracterului "ambiguu"; al noțiunii legale de gospodărie proprie, dincolo de considerațiile teoretice privind cerințele de claritate și previzibilitate ale textului incident, instanța a apreciat susținerea ca nefiind fondată raportat la situația concretă în speță așa cum reiese aceasta din materialul probator al cauzei, la care inculpatul a achiesat prin recunoașterea situației de fapt, care îl indică pe acesta ca achiziționând, nu o dată ci în repetate rânduri, nu pentru consum propriu ci în scopul declarat de revânzare la "preț de fier vechi";, materialul ulterior valorificat direct către comercianții de profil - aspecte care relevă pe deplin caracterul comercial al faptele sale ca fiind operații de interpunere în circulația mărfurilor pentru obținere de profit, activitate impozabilă conform reglementărilor legale fiscale arătate în actul de sesizare a cauzei.
Cu referire la incidența cauzei speciale de nepedepsire, prev. de art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în forma de la data faptelor, potrivit căruia în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, iar prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar - instanța a reținut că aceasta este inaplicabilă situației inculpatului conform dispozițiilor prevăzute la alin. 2 al aceluiași articol, potrivit cărora aceasta nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. 1 - în condițiile în care inculpatul a mai beneficiat anterior de respectiva cauză de nepedepsire, conform mențiunilor din fișa de cazier judiciar (fila 44, dosar instanță). La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. anterior, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În concret, instanța a avut în vedere, cu precădere, că fapta inculpatului a fost comisă într-un mod care nu reflectă un pericol social deosebit (desfășurare de simple activități comerciale de vânzare-cumpărare) și fără utilizarea unor manopere deosebite (achiziție și depunere de produse similare cu slabă importanță economică la agenți economici specifici), activitate care s-a desfășurat însă pe o perioadă mai lungă de timp, de peste un an de zile, nu în mod singular ci repetitiv, de mai multe zeci de ori, relevând obișnuința în practicarea lor și caracteristica de sursă de venit pentru inculpat, determinând un prejudiciu într-un cuantum relevant pentru activitatea impozabilă a unei persoane fizice, aspecte care au fost privite prin prisma circumstanțelor personale pozitive ale inculpatului, luând totuși în considerare antecedența acestuia în comiterea unor astfel de activități infracționale, inculpatul fiind sancționat administrativ în trecut pentru fapte de același gen, potrivit fișei acestuia de cazier judiciar, aflată la dosarul cauzei (dosar instanță, fila 44) - elemente care conduc instanța să stabilească o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege și în modalitatea suspendării sub supraveghere pe durata minimă prevăzută de lege.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-au avut în vedere lucrările de specialitate depuse la dosar, stabilind prejudiciul în cauză, instanța considerând astfel întemeiată și dovedită acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă A.N.A.F - D.G.R.F.P Brașov - AJFP Harghita, urmând a constata achitat prejudiciul aferent obligației fiscale principale, potrivit precizărilor exprese ale părții civile cu adresa nr. 19446/13.09.2017 (fila 46, dosar instanță), iar în ceea ce privește însă obligațiile fiscale accesorii celor principale, rămase neachitate de inculpat, instanța a dispus admiterea acțiunii civile astfel cum a fost modificată prin adresa respectivă, cu menținerea în mod corespunzător a măsurilor asiguratorii luate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul prin apărător, solicitând achitarea sa în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală.
În motivare s-a arătat că este adevărat că a ales recunoașterea stării de fapt, dar acest lucru nu înseamnă că a acceptat și încadrarea juridică, în primul rând, iar în al doilea rând, trebuie stabilit dacă materialul achiziționat provine sau nu din gospodăria proprie.
Inculpatul arată că nu a avut reprezentarea penală că dacă vinde utilaje, acestea sunt considerate deșeuri, iar în al doilea rând nu există nicio determinare juridică a noțiunii de "gospodărie proprie";, inculpatul având reprezentarea juridică că poate să declare că un utilaj care timp de 2 ani a fost în proprietate sa, acel bun provine din gospodăria proprie. Inculpatul arată că nu crede că prin deșeuri, de data asta utilaje, legiuitorul a înțeles acele utilaje agricole care după cel de al doilea război mondial de teama comuniștilor au fost îngropate sub șură ca să nu fie confiscate.
Prin urmare, atât noțiunea de deșeuri, cât și cea de gospodărie proprie sunt noțiuni foarte largi de care nu se poate lega nicio vinovăție de natură penală și care să conducă la o condamnare.
Inculpatul a mai arătat că, atunci când a fost admisă excepția de neconstituționalitate a art. 297 alineatul 1 din Codul penal, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea din data de 2 februarie 2016, prin care s-a decis trimiterea excepției de neconstituționalitate la CCR, instanța a reținut unul din motivele invocate de A.B. în ridicarea excepției: "De asemenea, s-a susținut că sintagma folosită de legiuitor "nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos1* este prin ea însăși neprevizibilă, întrucât permite o marja de apreciere mult prea larga, astfel că orice act chiar dacă este îndeplinit în conformitate cu legea, poate fi apreciat ca defectuos. Făcându-se referiri la interpretarea dată în practică acestei noțiuni, s-a susținut că modalitatea "ideală", "perfectă" de îndeplinire a unui act este cunoscută doar de procurorul de caz, care ar putea sau nu să fie împărtășită de judecătorul cauzei, dar care nu este cunoscută de funcționarul public însărcinat sa îndeplinească actul respectiv. Astfel, funcționarul nu cunoaște conduita aceasta "ideală" pe care ar trebui să o urmeze ăi căreia ar trebui să i se conformeze, dar cu toate acestea, este tras la răspundere penală pentru o faptă pedepsită extrem de grav."
Inculpatul a arătat că situația este asemănătoare și în cazul său, noțiunile de "deșeuri" și "gospodărie proprie" permit o marjă de apreciere mult prea largă/ astfel că nu poate cunoaște exact ce anume se include în categoria de deșeuri și în categoria bunurilor aflate în gospodăria proprie.
Se mai arată că începând din 2016, categoria de "gospodărie proprie" fusese înlocuită cu noțiunea de "proprietate personală" ce constituie o noțiune cunoscută, cuprinsă în nenumărate acte normative, deci toată lumea știe ce anume se include în această categorie de bunuri și ce nu.
Examinând apelul promovat, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 1447/96/2016 a Tribunalului Harghita, a motivelor invocate, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv și neagravării situației în propria calea de atac, potrivit dispozițiilor art. 417 și art. 418 Cod procedură penală, instanța de control judiciar găsește calea de atac declarată fondată însă pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută - pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal în fața primei instanțe - hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, relativ la condamnarea inculpatului-apelant, sub aspectul comiterii infracțiunii pentru care a fost deferit justiției.
Pentru a face o asemenea apreciere, considerăm că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei reținute în sarcina sa, în modalitatea descrisă, iar aspectele prezentate în considerente, de instanța de prim grad, au fost corect reținute pe baza coroborării materialului probator administrat și cele menționate nu necesită prea multe adăugiri.
Așadar, constatăm și noi alături de instanța de fond că în perioada 04.03.2009 -17.11.2010, inculpatul B.J. a vândut de 40 de ori, la S.C. R. BRAȘOV S.A. - Punctul de lucru Miercurea-Ciuc, cantitatea totală de 31.518 kg de deșeuri metalice feroase și neferoase, în valoare de 120.798, 40 lei, despre care a susținut contrar realității că provin din "gospodăria proprie";, în realitate acestea provenind din "alte surse";, procedând astfel la ascunderea repetată a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, respectiv a impozitului pe venit în cotă de 16% în valoare de 19.328 lei, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de "evaziune fiscală";, prev. și ped. de art. 9 alin. l lit. a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (40 acte materiale). De altfel inculpatul nici nu a contestat această stare de fapt, judecata desfășurându-se conform procedurii simplificate.
Instanța de apel nu putea primi apărările inculpatului conform cărora bunurile predate la centrul de colectare ar fi provenit din gospodăria sa proprie având în vedere că, potrivit declarațiilor martorilor G.S. (f. 220 dosar urmărire penală) și P.I. (f. 221 dosar urmărire penală), o parte din bunuri au fost cumpărate de către inculpat de la cei doi la preț de fier vechi. Din declarațiile celor doi martori rezultă că utilajele vândute inculpatului nu mai puteau fi reparate, motiv pentru care instanța apreciază (având în vedere și declarația martorului G.S. care a arătat că inculpatul se ocupa cu achiziționarea de fier vechi) că aceste utilaje au fost cumpărate tocmai pentru a fi revândute ca și deșeuri la centrele de colectare. Cu privire la cele 146 de motoare electrice pretins a fi primite de la numitul H.V. ca și garanție în schimbul sumei de 15.000 Euro, instanța de apel a constatat că și acestea au fost vândute la centrul de colectare, acestea provenind de asemenea din alte surse. Instanța de apel constată astfel că inculpatul a predat la centrul de colectare o cantitate impresionantă de deșeuri (31518 kg), acestea provenind din activități anterioare de comerț.
Instanța de apel a constatat însă că art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005 prevede că "În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.";
Dispozițiile art. 10 alin. 2 prevăd: "Dispozițiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1).";
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 44) se constată că inculpatului i-au fost aplicate 3 amenzi administrative de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita astfel:
- Prin ordonanța nr. 517/P din 28.03.2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative de 200 lei pentru comiterea unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005;
- Prin ordonanța nr. 175/P/2013 din 17.11.2014 s-a dispus clasarea conform art. 315 alin. 5 Cod procedură penală și aplicarea unei amenzi administrative de 400 lei cu reținerea art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005;
- Prin ordonanța nr. 161/P/2013 din 15.01.2016 s-a dispus clasarea conform art. 314 Cod procedură penală și aplicarea unei amenzi administrative de 500 lei cu reținerea art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005;
Conform adresei emise de către partea civilă (f. 46) se constată că inculpatul a achitat prejudiciul produs în cuantum de 19.328 lei prin chitanțele nr. 1362 din 19.06.2017 și 20100173824 din 18.06.2017.
Instanța de apel mai constată că primul termen de judecată a avut loc la data de 20 iunie 2017.
Având în vedere cele menționate mai sus instanța de apel constată că prejudiciul creat a fost achitat integral până la primul termen de judecată, inculpatului nu i-a mai fost aplicată anterior comiterii prezentei infracțiuni vreo sancțiune administrativă (sancțiunile administrative aplicate fiind ulterioare comiterii prezentei infracțiuni), motiv pentru care se impune aplicarea unei amenzi administrative în temeiul art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005.
Astfel în temeiul art. 16 alin. 1 lit. h Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1, 2 din Legea 241/2005 coroborat cu art. 91 lit. c vechiul Cod penal procesul penal va fi încetat, iar inculpatului îi va fi aplicată o sancțiune cu caracter administrativ, respectiv o amendă în cuantum de 1.000 lei, sancțiune ce va fi înscrisă în cazierul judiciar.
Cu privire la latura civilă, instanța de apel a constatat că pretențiile civile solicitate de către partea civilă nu au fost achitate în totalitate, nefiind achitate dobânzile și penalitățile de întârziere aferente prejudiciului în cuantum de 19.328 lei. Prin urmare vor fi menținute dispozițiile privitoare la latura civilă din hotărârea atacată, urmând a fi menținută și dispozițiile referitoare la menținerea sechestrului asigurator.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de apelantul - inculpat B.J. împotriva sentinței penale nr. 144 din 27 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul penal nr. 1447/96/2016 și s-a dispus în sensul celor mai susmenționate.
Pornind de la soluția pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apel în cuantum de 100 lei au rămas în sarcina statului.
| ← Răspunderea materială a primarului. acțiune pentru... | Inadmisibilitatea contestaţiei introdusă împotriva unei... → |
|---|
