Arestare preventivă. Jurisprudență Arest preventiv

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul BACĂU Rezoluţie nr. 39/Î din data de 20.03.2013

Prin referatul procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău nr.106/p/2013 din 20.03.2013, s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul B.L., cercetat pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 al. 1-175 al. 1 lit. c C.penal.

In motivarea propunerii se arată că inculpatul B.L., în vârstă de 43 de ani, este căsătorit cu partea vătămată B.P., în vârstă de 40 de ani, din anul 2009, ambii soți locuind în jud. Bacău, iar din această căsătorie a rezultat o fetiță în vârstă de 3 ani. De-a lungul celor patru ani, căsnicia celor două părți a fost marcată de numeroase neînțelegeri cauzate atât de consumul de alcool de către acestea, cât și de numeroasele reproșuri din diferite motive pe care partea vătămată i le aducea inculpatului. Pe fondul acestor neînțelegeri, inculpatul obișnuia să își agreseze fizic soția, iar aceasta pleca de la domiciliul conjugal la locuința părinților săi situată în același sat.

În dimineața zilei de 24.01.2013, inculpatul B.L.a plecat la pădure împreună cu vecinul său A.N., pentru a aduce lemne de foc, iar partea vătămată a plecat la locuința părinților săi pentru a spăla rufe. Menționăm că la domiciliul părinților părții vătămate locuiesc și alți doi copii ai părții vătămate, un băiat de 18 ani și o fată de 12 ani, rezultați din prima căsătorie a părții vătămate. În jurul orei 14:30, partea vătămată a finalizat activitățile gospodărești pe care le efectuase și l-a sunat pe soțul său care i-a cerut să facă rost de o drujbă pentru a tăia lemnele aduse din pădure și care nu puteau fi tăiate cu circularul pe care îl aveau în gospodărie.

Partea vătămată s-a deplasat spre casă și când a ajuns în curte, l-a văzut pe soțul său tăind lemne la circular și a constatat că acesta se afla sub influența alcoolului. Între cele două părți a izbucnit o altercație referitoare la suma de bani cu care va fi plătită persoana care urma să vină cu drujba pentru a tăia lemne, iar cu această ocazie inculpatul i-a reproșat soției sale că a lipsit de la domiciliu.

Partea vătămată a intrat în casă, iar la scurt timp soțul său a urmat-o și a început să o lovească cu pumnii, apoi a luat un cuțit din bucătărie și a înjunghiat-o o singură dată pe soția sa în spate, în partea stângă. Victima a început să sângereze și a încercat să oprească hemoragia cu ajutorul unei comprese cu apă. Întrucât sângerarea s-a oprit, partea vătămată a refuzat categoric să fie anunțată ambulanța și s-a deplasat la locuința părinților săi, unde a relatat cele întâmplate.

Partea vătămată a rămas la domiciliul părinților săi până în seara zilei de 26.01.2013, când întrucât se simțea foarte rău, a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Bacău cu ambulanța, aceasta fiind anunțată de către sora sa R.E..

Cu ocazia efectuării cercetării la fața locului organele de poliție au ridicat cuțitul folosit la săvârșirea faptei, precum și o sacoșă conținând articolele vestimentare cu care victima era îmbrăcată în momentul săvârșirii agresiunii.

Din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 235/30.01.2013, rezultă că partea vătămată B.P. prezintă diagnosticul: plagă hemitorace stâng cu interesare pleurală - pneumotorax, pleurostomie ce s-au putut produce prin lovire cu corp înțepător - tăios (cuțit etc.) și pot data din 24.01.2013.

Necesită 15-16 zile de îngrijiri medicale.

Leziunile toracice nu au fost de natură a pune în primejdie viața susnumitei.

In dovedirea situații de fapt anterior expusă au fost administrate următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de cercetare la fața locului;

- planșă foto;

- raport de constatare medico-legală;

- acte medicale;

- mijloace materiale de probă;

- proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare;

- declarație parte vătămată;

- declarații martori;

- declarații inculpat.

S-a mai arătat că din probele administrate a rezultat că inculpatul se află în situația prev. de art.148 lit. f C.p.p. in sensul ca pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea mai mare de 4 ani, ca lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, avidn in vedere natura faptei (infracțiune contra vieții), gravitatea acesteia, modul de comitere (înjunghierea victimei), instrumentul folosit (cuțit), zona vizată (zona hemitoracică stânga unde se află un plămân), urmarea produsă (crearea unei hemoragii pulmonare), astfel cum au fost descrise mai sus. De asemenea, se arata ca lipsa unei reacții ferme față de inculpat ar fi de natură a-l încuraja pe acesta să continue să săvârșească alte fapte de natură penală, iar luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se impune și pentru protejarea bunelor relații în cadrul familiei care trebuie să fie de înțelegere, armonie, sprijin în caz de nevoie, iar nu de violență, scandaluri, tensiuni și agresiuni fizice.

Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Inculpatul B.L., în vârstă de 43 de ani, este căsătorit cu partea vătămată B.P., în vârstă de 40 de ani, din anul 2009, ambii soți locuind în jud. Bacău, iar din această căsătorie a rezultat o fetiță în vârstă de 3 ani. De-a lungul celor patru ani, căsnicia celor două părți a fost marcată de numeroase neînțelegeri cauzate atât de consumul de alcool de către acestea, cât și de numeroasele reproșuri din diferite motive pe care partea vătămată i le aducea inculpatului. Pe fondul acestor neînțelegeri, inculpatul obișnuia să își agreseze fizic soția, iar aceasta pleca de la domiciliul conjugal la locuința părinților săi situată în același sat.

Prin rezoluția procurorului din data de 18.03.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul B.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174 al. 1 - 175 al. 1 lit. c C.p., constind in aceea ca la data de 24.01.2013, B.L., in virsta de 43 de ani, domiciliat in jud.Bacau, pe fondul unui conflict cu sotia sa, B.P., in virsta de 40 de ani, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii si corpuri dure, apoi a injunghiat-o cu un cutit in spate, cauzindu-i leziuni traumatice grave.

Inculpatul B.L.a fost reținut prin ordonanța procurorului din 19.03.2013, începând cu data de 19.03.2013, ora 14:00, urmând a expira la data de 20.03.2013, ora 14:00.

Pentru a dispune luarea măsurii arestării preventive, trebuie să fie îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.148 lit.f Cod pr.penală.

În acest sens, se apreciaza ca din actele dosarului rezultă realizarea conditiei impusă de art. 143 Cpp, privitoare la existența unor probe sau indicii temeinice din care să rezulte că inculpatul a savarsit faptele penale imputate, fiind întrunite exigentele art. 68/1 Cpp si ale art. 5 paragraf 1 lit c din CEDO.

Sunt îndeplinite cerințele art. 143 al.1 Cod de procedură penală atunci când în cauză există probe - ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea făptuitorului, la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei (art. 63 din Codul de procedură penală) sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de lege, adică, conform art. 68/1 din Codul de procedură penală, atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta.

Aceste dispoziții ale legii interne sunt în concordanță cu art. 5 paragraful 1 lit. c din CEDO care condiționează legalitatea privării de libertate a unei persoane de existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează a fi lipsită de libertate a săvârșit o infracțiune. În accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului prin motive verosimile se înțeleg date, informații de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final, acuzată sau trimisă în judecată.

Așadar, atât în lumina reglementărilor interne în materia arestării preventive cât și a celor cuprinse în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, judecătorul investit cu soluționarea unei propuneri de arestare preventivă nu trebuie să analizeze realitatea conflictului de drept penal, respectiv existența faptei și vinovăția făptuitorului, ci doar existența unor date care să justifice presupunerea că persoana față de care se solicită luarea măsurii preventive a comis o faptă de natură penală.

Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 68/1 Cod procedură penală, care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul B.L.a săvârșit faptele pentru care este cercetat, astfel cum rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului; planșă foto; raport de constatare medico-legală; acte medicale; mijloace materiale de probă; proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare; declarație parte vătămată; declarații martori; declarații inculpat, care a si recunoscut faptele in materialitate lor și le regretă.

De asemenea, se cere a se constata existența unuia sau unora din cazurile prevazute la art. 148 lit a-f Cpp.

În cazul in speta au fost invocate a disp art. 148 lit f Cpp. Legat de acest motiv de arestare preventivă, practica judiciara este unanima in a opina ca numai îndeplinirea cumulativă a conditiilor prevazute de textul menționat determină luarea măsurii. Mai mult, simpla referire la existența unor probe certe că lăsarea în libertate a unui inculpat ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, fără a preciza în ce ar consta acele probe certe si in ce ar consta pericolul concret, atrage respingerea propunerii de arestare preventivă.

Existența pericolului pentru ordinea publică, nu se prezumă, ci trebuie dovedită. Mai mult, interpretând gramatical cerintele instituite de art. 148 li f Cpp, pentru privarea de libertate a unei persoane in temeiul acestui caz, privește ce urmeaza a fi identificate, trebuie să sa ateste existenta nu a unui pericol virtual, ipotetic pentru ordinea publică, ci a unui pericol concret, materializat in elemente identificabile sau care urmează să se se materializeze.

Simpla acuzatie cu privire la comiterea unor infracțiuni, chiar daca acestea sunt grave, nu justifica arestarea preventivă, mai ales prin raportare la trecerea unei perioada mari de timp de la data comiterii presupuselor fapte. Indicarea opiniei publice, nu poate echivala cu un pericol concret pentru aceasta.

Referitor la dispozițiile art.148 lit.f Cod pr.penală, instanța consideră că nu este îndeplinită condiția privind pericolul social concret pe care inculpatul îl reprezintă pentru ordinea publică.

În ceea ce privește existența probelor certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, instanța constată că acestea nu există.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate "in concreto" pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică. In același sens s-a pronunțat și Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei care prin Recomandarea nr. R (80) 11 care la pct. 3 prevede că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a cursului justiției, ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracțiune gravă. Punctul 4 al Recomandării specifică în plus că , dacă existența nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilită , detenția provizorie s-ar putea, totuși, justifica , in mod excepțional, în anumite cazuri în care se comite o infracțiune deosebit de gravă.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că nu există dovezi privind existența vreunui caz dintre cele apreciate, atât de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cât și de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, ca fiind justificativ pentru luare măsurii arestului preventiv.

Astfel, pentru prezervarea ordinii publice, Curtea a admis că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp.(cauza Letellier contra Franței). Un asemenea element nu poate fi apreciat ca pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică.

Este adevărat că fapta pentru care este cercetat inculpatul este o infracțiune gravă, dar fapta a rămas în faza de tentativă si trebuie observat și subliniat că totusi fapta s-a petrecut pe fondul unui conflict spontan cu sotia sa, deci in conditiile in care și victima a avut contribuția sa la comiterea faptei de către inculpat. Dacă partea vătămată ar fi avut o altă conduită prin care să evite orice conflict cu inculpatul (mai ales că a mai avut altercații verbale cu acesta si mai mult l-a vazut anterior incidentului acesta este baut) și ar fi plecat, nu ar fi ajuns să fie înjunghiată.

De asemenea, nu rezultă cu certitudine că intenția inculpatului a fost aceea de a o omorî pe partea vătămată, din probatoriul administrat până în prezent, instanța reținând că inculpatul a lovit la întâmplare și nu a urmărit o zona vitala, ci acolo a nimerit victima, realizind o singura lovitura in zona dorsala. Urmează ca în faza de urmărire penală să se elucideze aceste aspecte prin administrare de probe.

In acest sens, chiar in concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 235/30.01.2013, rezultă că partea vătămată B.P. prezintă diagnosticul: plagă hemitorace stâng cu interesare pleurală - pneumotorax, pleurostomie ce s-au putut produce prin lovire cu corp înțepător - tăios (cuțit etc.) și pot data din 24.01.2013.

Ca necesită 15-16 zile de îngrijiri medicale.

Si ca leziunile toracice nu au fost de natură a pune în primejdie viața susnumitei.

Mai mult decât atât, au trecut 2 luni de la data comiterii faptei, perioadă în care inculpatul a avut o comportare normală, bună, nu a încercat să se sustragă urmăririi penale sau să influențeze în vreun fel aceasta, a avut grija de victima, sotia sa, actualmente locuiesc impreuna, inclusiv cu fiica acestora, ceea ce dovedește o data in plus că nu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Față de aceste motive, precum și raportat la persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale, a recunoscut fapta și o regretă, se pare că s-a și împăcat cu victima, că soția sa are in continuare nevoie de ingrijire, ca au impreuna un copil minor de 3ani si alti doi copii dintr-o casatorie anterioara a persoanei vatamate, instanța apreciază că luarea măsurii arestării preventive față de inculpat este excesivă și va respinge propunerea procurorului de luare a acestei măsuri preventive.

De altfel analizând masura arestării preventive si prin raportare la exigentele art. 5 paragraf 3 CEDO privind cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, instanța apreciaza ca in aceasta cauza, luarea unei astfel de masuri preventive nu este oportună. Sub acest aspect, este relevant a se preciza că într-o practică constanta, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stauat că libertatea persoanei este regula, iar privarea de libertate înainte de condamnare constituie "o grava derogare de la principiile libertatii individuale și de la prezumția A a nr. 9). Analizand cauza în ansamblu, tinand seama de circumstanțele concrete ale cauzei si de datele ce caracterizeaza persoana inculpatului mai sus prezentate, tribunalul apreciază ca se impune respingerea propunerii de arestare preventivă în ceea ce-l privește pe inculpat.

Fata de cele expuse anterior, constatând ca nu se impune luarea măsurii arestării preventive, instanța urmează a examina daca nu este cazul a se lua o altă măsura preventivă față de acesta. In acest sens, apreciază ca interesul urmării penale poate fi în mod optim realizat si prin luarea unei alte masuri de prevenție prin care se poate realiza nu numai un contact permanent si sigur al organelor judiciare cu inculpatul, dar și buna desfășurare a activității judiciare, în condițiile în care obligațiile ce însoțesc măsura de prevenție interzice inculpatului sa ia legatura cu persoane care au calitatea de martori, sub sancțiunea luării măsurii arestării preventive in cazul nerespectării măsurii ori obligațiilor.

Trebuie remarcata, in acest context, recenta jurisprudență a CEDO împotriva României, potrivit căreia, neluarea în considerare a unor măsuri alternative pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, alegerea autoritatilor naționale de a se întemeia în principal pe gravitatea faptelor comise, de a nu examina situația individuală a acuzatului pentru a justifica arestarea preventivă, rezultă o încălcare a art. 5 paragraf 3 CEDO (cauza Calamanovici c României, iulie 2008).

Fața de cele ce preced, instanța va respinge ca neîntemeiată propunerea de arestare preventivă a inculpatului B.L.formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacau .

Totuși pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, instanța va lua față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art.145/1 Cod pr.penală pe o perioadă de 30 zile începând cu 20.03.2013 și până la 18.04.2013 inclusiv.

Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, supravegherea inculpatului va fi exercitată de Postul de Poliție B..

În baza art. 145 al. 11 C.pr.penala va fi obligat inculpatul sa respecte următoarele obligații:

-să se prezinte la organul de urmărire penala și la instanța ori de câte ori este chemat;

-să se prezinte la Postul de Poliție B., conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat;

-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

-să nu dețină, sa nu folosească si sa nu poarte nicio categorie de arme;

Potrivit art. 145 al. 12 C.pr.penala se va impune inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara sa respecte următoarele obligații:

- să nu se apropie de partea vătămată, membrii familiei acesteia, martori și să nu comunice cu acestea direct sau indirect

Se va atrage atenția inculpatului potrivit art. 145 al. 3 C.pr.penala că in cazul încălcării cu rea - credință a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau a obligațiilor ce îi revin, se va lua fata de el măsura arestării preventive.

În baza art. 145 al. 21 C.pr.penala se va dispune comunicarea prezentei încheieri inculpatului, Postului de Poliție B., Direcției Generale de Pașapoarte, Jandarmeriei, Politiei Comunitare si I.G.P.- Poliția de Frontiera in vederea asigurării respectării obligațiilor care revin inculpatului.

Conform art. 192 al. 3 C.pr.penala cheltuielile judiciare vor rămâne in sarcina statului.

Potrivit art. 1491 al. 9 C.pr.penala instanța respinge propunerea procurorului de la Parchetul de pe linga Tribunalul Bacau de luare a masurii arestarii preventive fata de inc. B.L., cercetat pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevaz. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1-175 al. 1 lit.c C.penal.

În temeiul art. 136 C.pr.penala dispune luarea fata de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi țara prevăzuta de art. 1451 C.pr.penala pe o perioadă de 30 zile, începând cu 20.03.2013 și până la 18.04.2013 inclusiv.

Pe durata măsurii obligării de a nu părasi țara supravegherea inculpatului va fi exercitata de Postul de Poliție B..

În baza art. 145 al. 11 C.pr.penala obliga pe inculpat sa respecte următoarele obligații:

-să se prezinte la organul de urmărire penala si la instanța ori de câte ori este chemat;

-să se prezinte la Postul de Poliție B., conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de cîte ori este chemat;

-să nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea instantei;

-să nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme;

Potrivit art. 145 al. 12 C.pr.penala impune inculpatului ca pe durata măsurii obligarii de a nu părasi țara sa respecte următoarele obligații:

- să nu se apropie de partea vătămată B.P., membrii familiei acesteia, martori și să nu comunice cu acestia direct sau indirect

Atrage atenția inculpatului potrivit art. 145 al. 3 C.pr.penala că in cazul încălcării cu rea - credință a măsurii obligării de a nu parasi țara sau a obligațiilor ce îi revin, se va lua fata de el măsura arestării preventive.

În baza art. 145 al. 21 C.pr.penala dispune comunicarea prezentei încheieri inculpatului, Postului de Poliție B., Direcției Generale de Pașapoarte, Jandarmeriei, Politiei Comunitare si I.G.P.- Politia de Frontiera in vederea asigurării respectării obligațiilor care revin inculpatului.

Conform art. 192 al. 3 C.pr.penala cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului.

← Opozabilitatea hotărârii judecătoreşti. Terţul în...		Prelungirea arestării preventive art. 174-176 al.1 lit. d din... →

Arestare preventivă. Jurisprudență Arest preventiv

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Arestare preventivă. Jurisprudență Arest preventiv