Apărări noi în recurs. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 294 din data de 15.03.2013
Prin sentința civilă nr. 1615/16.02.2012, Judecătoria Bacău a admis acțiunea civilă in pretentii formulată de către reclamanta SC A.M.I. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC E. SRL și a obligat paratul sa plătească reclamantei suma de 4260,13 lei, cu titlu de debit si 355 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
În considerentele sentinței s-a arătat:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Bacău sub numărul 17827/180/2011, reclamanta SC A.M.I. S.R.L. a chemat in judecata pe pârâta SC E. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea la plata sumei de 4260,13 lei, reprezentând debit și la plata cheltuielilor de judecata.
Analizând actele și lucrările depuse la dosar, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta SC A.M.I. S.R.L a efectuat o serie de reparații la autoturismul S.O. aparținând pârâtei SC E. SRL în baza contractului de reparații 2010007995/1 semnat de părti la data de 16.11.2011și a emis factura nr.2010008865/1.
Instanța a apreciat că reclamanta creditoare a făcut dovada raportului juridic în baza căruia se solicită îndeplinirea obligației de plată de catre pârâtei SC E. SRL, reprezentantul acesteia semnând fără obiecțiuni procesul verbal de predare-primire a autoturismului, după efectuarea reparațiilor.
Față de dispozițiile articolului 969 C.Civ. 1864 care stipulează faptul că toate convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, instanța a constatat faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract, prin acordul său de voință.
Instanța a considerat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale, creanța fiind certă (existența ei rezultă din factura fiscală), lichidă (câtimea creanței este determinată prin facturi), exigibilă.
Pentru aceste motive, instanța, față de prevederile ale art.969 C.Civ. 1864, a admis acțiunea formulată de creditoare cu privire la debit.
În temeiul art. 274 C.P.C.1865, a obligat pârâta, partea căzută in pretenții, la plata cheltuielilor de judecată determinate de desfășurarea procesului civil.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC E. SRL. În cuprinsul cererii de recurs s-a arătat că printr-o primă intervenție la motorul autoturismului S.O. societatea reclamantă a schimbat cuzineții la biele, palier jos și sus. La data de 09.12.2010 s-a predat autoturismul, iar la data de 20.12.2010 autoturismului i s-a spart blocul motor constatându-se că biela la cilindrul 3 s-a rupt iar celelalte sunt îndoite. De comun acord s-a hotărât ca autoturismul să fie reparat pe cheltuială atelierului, fiind culpa acestuia la reparația anterioară. La 22.01.2011 a fost predat autoturismul în stare de funcționare și o dată cu acesta s-au predat și piesele defecte pentru a afla cauza exactă a defecțiunii. În concluzie, recurenta a arătat că nu poate fi obligată la plata contravalorii pieselor și manoperei deoarece cea vinovată de producerea avariei este societatea reclamantă.
În dovedirea recursului, s-a solicitat proba cu înscrisuri și cu expertiză tehnică auto.
Intimata nu a depus întâmpinare, dar a solicitat prin concluziile orale puse în fața instanței de recurs, prin apărător ales, respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate, instanța constată că recursul este întemeiat.
Conform art. 316 coroborat cu art. 294 CPC 1865, în recurs "nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi";. În cauză, recurenta pârâtă invocă un astfel de mijloc de apărare, admisibil în recurs, și anume faptul că neexecutarea plății se datorează unei cauze străine, în accepțiunea art. 1082 C.civ. 1864, care nu îi este imputabilă.
Astfel, din cuprinsul adresei nr. 400/01.03.2011 emisă de intimata reclamantă SC A.M.I. SRL depusă în dosarul de recurs, rezultă că într-adevăr, astfel cum s-a susținut și de către recurenta pârâtă, autoturismul a suferit reparații în luna noiembrie-decembrie 2010, pentru ca la aproximativ 10 zile de la predare, recurenta pârâtă să reclame o nouă defecțiune la motorul autoturismului.
La o primă constatare, reprezentanții SC A.M.I. SRL au considerat că defecțiunea suferită în 20 decembrie 2010 s-ar datora culpei atelierului, fiind de acord cu repararea pe cheltuiala sa. După demontarea motorului, s-a revenit asupra acestor aspecte, considerându-se că adevărata cauză a defecțiunii, respectiv spargerea unei biele la cilindrul 3 și faptul că și celelalte biele erau strâmbe, nu are legătură cu reparațiile efectuate anterior de către intimata reclamantă.
Având în vedere că din probele administrate în recurs rezultă o situație de fapt diferită de cea reținută de prima instanță, iar pentru lămurirea culpei societății prestatoare de servicii în crearea prejudiciului este necesară efectuarea unei expertize tehnice auto, Tribunalul, în temeiul art. 312 al. 3 coroborat cu art. 304 ind. 1 CPC 1865, urmează să caseze în tot hotărârea recurată și să rețină cauza spre rejudecare.
| ← Prelungirea arestării preventive art. 174-176 al.1 lit. d din... | Arestare preventivă. Jurisprudență Arest preventiv → |
|---|
