Asigurare dovezi. Competenţă de soluţionare
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă: art. 17
Cererea de asigurare de dovezi este o cerere incidentală, aflată în raport de conexitate şi interdependenţă cu acţiunea principală, obiect al dosarului nr. 9052/190/2005, aflat în apel pe rolul tribunalului, astfel că în privinţa competenţei sale de soluţionare sunt aplicabile dispoziţiile art. 17 C. pr. civ., operând o prorogare legală de competenţă în favoarea instanţei care are judecă pricina la data la care este formulată cererea incidentală.
(Secţia civilă, decizia nr. 16/CC/2009, nepublicată)
Prin cererea înregistrată reclamantul M.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul OS Bistriţa constatarea existenţei pe drumul din Dealul Târgului ce face legătura între DN 17 C şi Poiana Tâlharului a următoarelor elemente: 1 barieră, 6 podeţe, strat de material pietros cu grosimea de 40 cm şi şanţuri aferente, sens în care a solicitat delegarea executorului judecătoresc Manchevici Marin.
Totodată, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Bistriţa şi OS Bistriţa, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la sistarea lucrărilor de desfiinţare a construcţiilor până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 9052/190/2005, obligarea Primăriei municipiului Bistriţa la restituirea barierei, la mutarea acesteia în locul iniţial şi în condiţiile iniţiale sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii, respectiv suspendarea dispoziţiei primarului nr. 1148/18.08.2009 şi a dispoziţiilor viitoare ce au legătură cu dosarul nr. 9052/190/2005.
Analizând cererea formulată tribunalul reţine următoarele:
Reclamantul a înţeles să învestească instanţa cu o cerere de asigurare de dovezi, solicitând constatarea existenţei pe drumul din Dealul Târgului ce face legătura între DN 17 C şi Poiana Tâlharului a următoarelor elemente: 1 barieră, 6 podeţe, strat de material pietros cu grosimea de 40 cm şi şanţuri aferente, sens în care a solicitat delegarea executorului judecătoresc MM; obligarea pârâţilor Primăria Bistriţa şi OS Bistriţa la sistarea lucrărilor de desfiinţare a construcţiilor până ia soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 9052/190/2005, obligarea Primăriei municipiului Bistriţa la restituirea barierei, la mutarea acesteia în locul iniţial şi în condiţiile iniţiale sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii, respectiv suspendarea dispoziţiei primarului nr. 1148/18.08.2009 şi a dispoziţiilor viitoare ce au legătură cu dosarul nr. 9052/190/2005.
Instituţia asigurării dovezilor, aşa cum este ea reglementată în art. 235 şi 239 C. pr. civ. poate fi utilizată pentru a se constata starea unor lucruri ori o stare de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor.
Ca atare, poate constitui obiect al cererii de asigurare de dovezi doar cererea reclamantului de constatare a existenţei pe drumul din Dealul Târgului ce face legătura între DN 17 C şi Poiana Tâlharului a următoarelor elemente: 1 barieră, 6 podeţe, strat de material pietros cu grosimea de 40 cm şi şanţuri aferente şi de delegare a executorului judecătoresc să efectueze o asemenea constatare.
în promovarea acestei cereri reclamantul justifică legitimare procesuală activă, deoarece aşa cum rezultă din dosarul nr. 9052/190/2005 aflat în apel pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, ataşat prezentului dosar, în dosarul în care se soluţionează cererea principală figurează ca reclamant şi reclamantul din prezentul dosar, astfel că excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost respinsă ca neîntemeiată.
Din poziţia reclamantului exprimată la termenul de judecată din 30 septembrie 2009 rezultă că acesta a înţeles să cheme în judecată Primăria Bistriţa numai pentru soluţionarea cererilor de sistare a lucrărilor de desfiinţare a construcţiilor până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 9025/190/2005, de obligare a Primăriei municipiului Bistriţa la restituirea barierei, la mutarea acesteia în locul iniţial şi în condiţiile iniţiale sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii, respectiv de suspendare a dispoziţiei primarului nr. 1148/18.08.2009 şi a dispoziţiilor viitoare.
Prin urmare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a primăriei în cadrul cererii de asigurare de dovezi (ce priveşte constatarea unei stări de fapt) este lipsită de obiect, fiind respinsă de instanţă ca atare.
în ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a cererii, aşa cum a fost ea formulată, tribunalul reţine că în temeiul dispoziţiilor art. 236 alin. 1 C. pr. civ. are competenţa de a soluţiona numai cererea de constatare a stării de fapt reclamate, a stării unor lucruri, respectiv de delegare a executorului judecătoresc să constate starea de fapt.
Cererea de asigurare de dovezi este o cerere incidentală, aflată în raport de conexitate şi interdependenţă cu acţiunea principală, obiect al dosarului nr. 9052/190/2005, aflat în apel pe rolul tribunalului, astfel că în privinţa competenţei sale de soluţionare sunt aplicabile dispoziţiile art. 17 C. pr. civ., operând o prorogare legală de competenţă în favoarea instanţei care are judecă pricina la data la care este formulată cererea incidentală.
Textul art. 239 C. pr. civ., pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile, nu reglementează expres decât competenţa teritorială, aceasta fiind recunoscută în favoarea instanţei în circumscripţia căreia urmează a se face constatarea.
Cum însă cererea de constatare a unei stări de fapt se solicită în cadrul procedurii asigurării dovezilor, fiind o formă a acesteia, rezultă că scopul cererii îl constituie eliminarea riscului imposibilităţii de stabilire a unei stări de fapt ca urmare a încetării sau schimbării acesteia până la administrarea dovezilor. Practic, printr-o astfel de cerere se urmăreşte protejarea, conservarea stării de fapt existente la un moment dat, astfel că în privinţa competenţei materiale de soluţionare a cererii sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 236 C. pr. civ., neexistând vreo altă dispoziţie legală în privinţa competenţei materiale.
în ceea ce priveşte compunerea completului de judecată învestit cu soluţionarea cererii de asigurare de dovezi în condiţiile în care acţiunea principală obiect al dosarului nr. 9052/190/2005 se află în apel, aceasta va fi aceeaşi cu cea stabilită pentru judecarea cererii principale, adică 2 judecători, conform art. 54 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, potrivit cărora apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, text care trebuie coroborat cu dispoziţiile art. art. 238 alin. 2 C. pr. civ., care prevăd atacarea încheierii prin care se soluţionează cererea de asigurare de dovezi cu aceeaşi cale de atac prevăzută de lege pentru atacarea hotărârii pronunţată asupra cererii principale.
Cererea de asigurare de dovezi poate fi admisă cu succes atunci când există urgenţă în constatarea stării de fapt reclamante, în sensul existenţei pericolului încetării
sau schimbării situaţiei până ia administrarea dovezilor ori existenţei pericolului dispariţiei lucrurilor.
O asemenea urgenţă nu poate fi reţinută în cauză, deoarece aşa cum rezultă din dosarul de fond nr. 9052/190/2005 lucrările a căror existenţă se solicită a fi constatată sunt menţionate în lucrările de expertiză şi contraexpertiză efectuate în cauză, precum şi în procesul-verbal întocmit cu ocazia cercetării locale.
Aşa cum se poate observa din cuprinsul procesului verbal întocmit cu ocazia efectuării lucrării de contraexpertiză părţile şi experţii desemnaţi în cauză au stabilit de comun acord lucrările şi bunurile existente pe drumul forestier în litigiu, acestea fiind cele a căror constatare se solicită în prezenta cauză.
Având în vedere că bunurile indicate de reclamant în cererea de asigurare de dovezi sunt evidenţiate în lucrările de expertiză efectuate în dosarul de fond şi în cuprinsul procesului verbal de cercetare la faţa locului, tribunalul apreciază că în cauză nu este îndeplinită cerinţa urgenţei, atâta timp cât existenţa bunurilor şi în general a stării de fapt a drumului a fost constatată.
în baza acestor considerente şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 235, 236, 239 C. pr. civ., tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea de asigurare de dovezi.
în ceea ce priveşte cererile de sistare a lucrărilor de desfiinţare a construcţiilor până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 9025/190/2005 şi de obligare a Primăriei municipiului Bistriţa la restituirea barierei, la mutarea acesteia în locul iniţial şi în condiţiile iniţiale sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii, tribunalul apreciază că raportat la obiectul acţiunii (obligaţia de a face), competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Bistriţa.
Chiar dacă o asemenea cerere s-a formulat pe calea ordonanţei preşedinţiale, competenţa revine instanţei competentă să judece fondul dreptului, conform art. 581 alin. 2 C. pr. civ.
Determinarea instanţei competente să judece cererea de ordonanţă preşedinţială se realizează prin stabilirea instanţei competente să judece fondul dreptului, prin raportare la obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială şi nu la un alt obiect al unei acţiuni aflate pe rolul instanţei de judecată.
Ca atare, competenţa soluţionării cererii de ordonanţă preşedinţială revine instanţei care ar fi competentă să se pronunţe pe fondul dreptului dacă pretenţia reclamantului (în speţă, sistarea lucrărilor de desfiinţare a construcţiilor, obligarea la restituirea barierei, mutarea acesteia în locul iniţial şi în condiţiile iniţiale sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii) ar fi fost formulată în cadrul unei acţiuni de drept comun.
Or, o asemenea instanţă nu poate fi decât judecătoria şi nicidecum tribunalul.
Cererea de suspendare a dispoziţiei primarului nr. 1148/18.08.2009 şi a dispoziţiilor viitoare care au legătură cu dosarul nr. 9052/190/2009 este de competenţa instanţei de contencios administrativ, în speţă secţia de contencios administrativ a tribunalului, deoarece dispoziţia primarului este un act administrativ, susceptibil de atacare în condiţiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Dat fiind faptul că tribunalul nu are competenţa soluţionării cererilor de sistare a lucrărilor de desfiinţare a construcţiilor până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 9052/2005, de obligare a primăriei la ridicarea barierei, la montarea acesteia în locul iniţial şi în condiţiile iniţiale sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii, respectiv de suspendare a dispoziţiei primarului nr. 1148/18.08.2009 şi a dispoziţiilor viitoare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a primăriei, datorită lipsei personalităţii juridice, urmează a fi soluţionată de instanţa competentă.
în baza acestor considerente, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 235, 236, 239, 581 alin. 2 C. pr. civ., art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, tribunalul va admite excepţia ne-competenţei materiale de soluţionare a cererilor având ca obiect sistarea de Primăria Bistriţa şi OS Bistriţa a lucrărilor de desfiinţare a construcţiilor până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 9052/2005, de obligare a primăriei la ridicarea barierei, la montarea acesteia în locul iniţial şi în condiţiile iniţiale sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii formulate de reclamant împotriva pârâţilor Primăria Bistriţa şi OS Bistriţa şi în consecinţă, va declina competenţa materială de soluţionare a acestor cereri în favoarea Judecătoriei Bistriţa; va trimite în baza art. 99 alin. 2 din Hotărârea CSM nr. 387/2005 de aprobare a Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cererile de suspendare a dispoziţiei primarului nr. 1148/18.08.2009 şi a dispoziţiilor viitoare formulate de reclamant în contradictoriu cu Primăria Bistriţa spre competentă soluţionare secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, C3 Fond, pentru termenul de judecată din 7.10.2009, termen la care se vor cita reclamantul şi Primăria Bistriţa; va respinge ca neîntemeiată cererea de asigurare de dovezi formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul O. Silvic Bistriţa.
în temeiul art. 274 C. pr. civ., reţinând culpa procesuală a reclamantului în promovarea cererii de asigurare de dovezi, tribunalul îl va obliga să plătească pârâtei OS Bistriţa suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, reprezentând 1/2 din cuantumul onorariului de avocat, justificat cu chitanţa nr. 2199/22.09.2009 depusă în copie ia dosar.
Au fost acordate numai cheltuieli parţiale, având în vedere că onorariul total de 200 lei a privit apărarea pârâtului în privinţa tuturor cererilor formulate, însă tribunalul a soluţionat numai cererea de asigurare de dovezi, celelalte cereri fiind declinate în favoarea instanţelor competente, care urmează a avea în vedere, în raport de soluţia pe care o va adopta, cealaltă parte a onorariului de avocat (Judecător Frenţiu Gabriela Cristina).
| ← Contestaţie la executare. Titlul executoriu ce nu emană de la... | Cerere de intervenţie In interes propriu prin care se solicită... → |
|---|
