întoarcerea executării silite. Restituirea cheltuielilor de executare
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă: art. 3711
Procedura reglementată de art. 40P-4043 din codul de procedură civilă are în vederea situaţia unei executări silite ce a încetat în condiţiile art. 3715 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ceea ce nu este cazul în speţă, încetarea executării având loc prin executare voluntară de către recurent, posibilitate recunoscută la nivel de principiu prin dispoziţiile art. 37V Cod procedură civilă.
(Secţia civilă, decizia nr. 214/R/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 4277/2008 pronunţată de Judecătoria Bistriţa a fost respinsă cererea reclamantului S.l. împotriva pârâtului M.M. privind restituirea de către acesta a sumei de 4320 lei achiziţionată pe calea întoarcerii executării silite.
împotriva acestei hotărâri a declarat reclamantul recurs, solicitând fie modificarea, fie casarea hotărârii şi examinarea cauzei sub toate aspectele.
Examinând recursul din perspectiva art. 3041 C. pr. civ., urmare a solicitării recurentului, constatându-se posibilitatea încadrării criticilor în motivul de recurs prevăzut de art. 3041 C. pr. civ., constată că este nefondat.
în mod corect prima instanţă a reţinut faptul că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 4011 - 4043 C. pr. civ., întrucât procedura reglementată de aceste dispoziţii legale are în vederea situaţia unei executări silite ce a încetat în condiţiile art. 3715 alin. 1 C. pr. civ., ceea ce nu este cazul în speţă, încetarea executării având loc prin executare voluntară de către recurent, posibilitate recunoscută la nivel de principiu prin dispoziţiile art. 3711 C. pr. civ.Pe de altă parte, este de observat că din examinarea dispoziţiilor arătate ce reglementează procedura întoarcerii executării silite rezultă că restabilirea situaţiei anterioare executării, este condiţionată de înlăturarea efectelor din titlul executor, produse ca urmare a executării silite, ceea ce nu este cazul în speţă.
în acelaşi timp, este de observat că recurentul nu a solicitat restabilirea situaţiei anterioare, solicitând doar restituirea cheltuielilor de executare, ceea ce confirmă că ipoteza din dispoziţiile art. 4011 nu este îndeplinită în speţă.
Potrivit acestor dispoziţii legale „debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlu executoriu prin executare voluntară”.
Textul arătat relevă ca fundament al suportării cheltuielilor de executare, în ipoteza dată, de către debitorul rău platnic culpa în neexecutarea obligaţiei din titlu executor.
Declanşarea executării silite în speţă este consecinţa culpei recurentului în neexecutarea la scadenţă a obligaţiei de restituire a împrumutului, iar angajarea cheltuielilor de executare făcută de intimat este făcută într-un cadru legal, fiind încuviinţată executarea silită, nefiindu-i imputabil constatarea ulterioară de instanţa judecătorească a caracterului neîntemeiat al acestei încuviinţări.
Executarea voluntară a obligaţiei din titlu - contractul de împrumut - de către recurent, face aplicabile dispoziţiile art. 371 alin. 2 teza a ll-a din Codul de procedură civilă, confirmându-i culpa în angajarea de către intimat a cheltuielilor de executare, pe de o parte, iar pe de altă parte numai în situaţia inexistenţei executării voluntare culpa intimatului în angajarea cheltuielilor de executare, era activată şi trebuia să suporte aceste cheltuieli, însă în speţă cum s-a arătat, a existat o executare voluntară.
De altfel, este de observat că recurentul prin scriptul din 17.12.2003 îşi exprimă acordul la suportarea de către el a cheltuielilor făcute de intimat cu procedura ofertei reală de plată, respectiv a onorariului, ceea ce semnifică o recunoaştere a culpei în angajarea de către intimat a cheltuielilor de executare, chiar dacă în speţă nu a fost urmată o asemenea procedură, nefiind nicio dovadă în acest sens, procedură care de altfel trebuia să-i aparţină în calitate de debitor.
în raport de cele arătate critica adusă hotărârii, constând în ignorarea de către instanţă a deciziei civile nr. 1109 din 10.10.2003 a Tribunalului Cluj prin care s-a desfiinţat încheierea de încuviinţare a executării silite, este neîntemeiată, nefiind relevantă sub aspectul culpei în angajarea cheltuielilor de executare de către intimat.
A accepta teza că recurentul este îndreptăţit la restituirea cheltuielilor de executare, înseamnă ignorarea culpei lui în angajarea cheltuielilor de către intimat şi ignorarea executării voluntare a acestuia, ceea ce nu poate fi admis fără ignorarea dispoziţiilor art. 3717 alin. 2 teza a ll-a C. pr. civ., ceea ce de asemenea nu poate fi admis.
Este de reţinut şi faptul că executarea voluntară a obligaţiei din contractul de împrumut are loc la 14.11.2003, când se încheie şi procesul-verbal de încetare a executării de către executorul judecătoresc, iar hotărârea care desfiinţează actele de executare, respectiv decizia civilă nr. 158/R/2004, este pronunţată la 17 februarie 2005, hotărâre care desfiinţează doar actele de executare îndeplinite de executorul judecătoresc nu şi actul de executare voluntară, dovadă fiind nesolicitarea de către recurent să-i fie restituită suma datorată cu titlu de împrumut şi plătită de el intimatului la 14.11.2003.
Aceeaşi împrejurare rezultă şi din obiectul contestaţiei la executare formulată de recurent ce a format obiectul dosarului nr. 6999/2004 în care s-a pronunţat decizia nr. 158/R/2005, solicitarea fiind de anulare doar a actelor de executare silită efectuate de executorul judecătoresc în dosarul execuţional nr. 475/2003.
Susţinerile recurentului că ar fi fost determinat de executorul judecătoresc să achite datoria împrumutată, sub ameninţarea vânzării imobilului cu care a garantat
împrumutul, nu poate fi reţinută, nefiind dovedită pe de o parte, iar pe de altă parte este de principiu că ameninţarea vânzării bunului este inerentă executării silite, în cazul neexecutării voluntare a obligaţiei ce are ca obiect plata unei sume de bani.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ. urmează să fie respins ca nefondat recursul (judecător Marian Nicolae).
| ← Citarea părţii la adresa la care locuieşte în străinătate.... | Lămurire dispozitiv. Contestaţie la titlu → |
|---|
