Asigurări. Jurisprudență Asigurări auto şi alte asigurări
| Comentarii |
|
Judecătoria ARAD Sentinţă civilă nr. 4387 din data de 18.06.2013
Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule. Inexistența unui raport de solidaritate între autorul faptei ilicite și asigurătorul de răspundere civilă, în raport cu creditorul obligației de despăgubire. Limitele despăgubirii în raport cu normele speciale din materia asigurărilor.
(sent. civ. nr. 13524/2012 a Judecătoriei Arad, irevocabilă, dos. nr. 13524/55/2012)
- extras -
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.
1. La 15.07.2012 agentul constatator din cadrul IPJ Arad a dresat procesul verbal seria ... ; conform acestuia, pârâta de ordinul 1, conducând autovehiculul înmatriculat sub nr. ... pe DN7, a schimbat direcția de mers spre stânga fără să se asigure, intrând astfel în coliziune cu autoturismul înmatriculat sub nr. ... , condus de reclamant, autoturism care se afla în depășire (f. 22). Ca urmare și întrucât autovehiculul înmatriculat sub nr. ... , proprietatea pârâtei de ordinul 3, făcea obiectul unui contract de asigurare obligatorie pentru răspundere civilă subscris de pârâta de ordinul 2, aceasta a constituit un dosar de daună în care a concluzionat, la 24.08.2012, că reclamantului i se cuvine plata unei sume de ... lei, cu titlu de despăgubire; argumentul principal al pârâtei de ordinul 2 a fost acela că ambii conducători sunt vinovați de producerea accidentului auto.(f. 23, 24, 66 - 133).
Reclamantul a încheiat, la 20.08.2012 și în calitate de locatar, un contract de închiriere a unui autoturism, pe o durată de 6 luni și pentru prețul de 100 de lei pe zi (f. 8 - 9).
În raportul de expertiză auto întocmit de expertul ... s-a arătat că reclamantul s-a angajat în depășirea autovehiculului condus de pârâtă, iar ulterior aceasta s-a angajat într-un viraj la stânga; că reclamantul a încercat o evitare a impactului prin mărirea vitezei și viraj la stânga; că autovehiculul condus de pârâta de ordinul 1 a acroșat cu colțul din stânga față ușa din dreapta și oglinda retrovizoare a autoturismului condus de reclamant; că reclamantul, în aceste condiții, a pierdut controlul volanului, a ieșit de pe carosabil, a trecut cu roata din stânga față peste un șanț cu adâncimea de 45 cm și cu lățimea de 90 cm și s-a lovit de un pom; că impactul dintre cele două autoturisme putea fi evitat dacă pârâta de ordinul 1 se uita în oglinda laterală, unde putea să vadă autoturismul care intrase în depășire; că reclamantul nu ar fi putut evita impactul (f. 211 - 262).
2. Cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, este fondată, însă doar în parte, cum se va arăta.
a) În primul rând se va sublinia, date fiind apărările principale ale pârâtelor de ordinul 1 și 2, că este exclus a se concluziona că și reclamantul a avut vreo culpă în producerea accidentului.
Astfel, este lipsit de dubiu, date fiind cele relevate în raportul de expertiză, a se reține că pârâta a fost cea care s-a angajat prima în virarea la stânga, iar reclamantul a fost cel care, ulterior, a intrat pe sensul opus de mers, pentru depășire, și, astfel, a produs accidentul. Așa fiind, vinovăția pârâtei de ordinul 1 este evidentă și exclusivă. Aceasta deoarece potrivit art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată "conducătorul de vehicul care execută o manevră de (…) virare spre dreapta ori spre stânga (…) este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic";.
Or, față de aceste prevederi și față de starea de fapt, astfel cum a fost reținută, este irelevant dacă a funcționat sau nu sistemul de semnalizare al autovehiculului pârâtei de ordinul 1 ori dacă acesta a fost folosit de aceeași pârâtă, câtă vreme este dovedit că la momentul angajării sale în schimbarea direcției de mers reclamantul nu avea posibilitatea de a evita impactul. Mai mult, împrejurarea că, de principiu, ambilor conducători auto le incumbau reguli de conducere distincte în raport cu situația în care se aflau, mai exact cele prescrise de art. 54 din OUG nr. 195/2002, republicată, respectiv de art. 45 alin. 2 și alin. 5 din OUG nr. 195/2002, republicată, nu reprezintă vreun motiv suficient spre a se concluziona că, în speță, culpa este comună, câtă vreme ipoteza de fapt este aceea că reclamantul se afla deja în depășire când pârâta de ordinul 1 a demarat, cu sau fără semnalizare, manevra de virare la stânga. De altfel, în cadrul interogatoriului, pârâta de ordinul 1 a arătat "chiar înainte de a vira la stânga am făcut o greșeală, în sensul că nu m-am mai asigurat încă o dată"; (f. 156); or, astfel cum rezultă cu claritate din art. 54 din OUG nr. 195/2002, republicată, pârâta trebuia și putea să se asigure că poate executa manevra ce implica schimbarea direcției de mers, desigur în imediata proximitate temporală a acesteia din urmă, eventuala semnalizare a intenției nefiind oricum exoneratoare.
Nu în ultimul rând, este de subliniat că în analiza incidenței în cauză a celor două norme de conduită rutieră anterior enunțate este relevant și principiul terțului exclus; aplicându-se această regulă se va observa că în situația dată - un conducător auto ce inițiază ori se află în manevra de depășire și un conducător auto, aflat în fața primului, ce inițiază ori se află manevra de virare la stânga - pot fi luate în considerare doar două soluții, vinovăția unuia ori a altuia, fiind exclusă o terță soluție, vinovăția ambilor.
b) În ceea ce privește persoanele responsabile pentru prejudiciul suferit de reclamant, se va reține în primul rând că nu i se poate conferi o astfel de calitate pârâtei de ordinul 3, ... ; din probele administrate nu rezultă decât aceea că aceasta este proprietara autovehiculului înmatriculat sub nr. ... , or nicio normă incidentă nu stipulează existența vreunei obligații fondate exclusiv pe dreptul de proprietate; la fel, nu există vreun temei faptic spre a fi analizată în privința acestei pârâte incidența răspunderii reglementate de art. 1 373 C. civ..
Nefondat s-a solicitat de către reclamant obligarea pârâtei de ordinul 1, în solidar cu pârâta de ordinul 2, la plata despăgubirii ce i se cuvine. Astfel, este adevărat că aceasta este autoarea faptei ilicite a cărei victimă a fost, însă în cauză sunt relevante normele speciale conținute de art. 54 din L. nr. 36/1995 și de art. 1 alin. 2 din anexa nr. 1 la Ordinul CSA nr. 14/2011, care prescriu că drepturile persoanelor păgubite prin accidente rutiere se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, iar autorii accidentelor pot avea doar calitatea de intervenienți forțați.
Rezultă așadar, date fiind și prevederile art. 49 și ale art. 55 alin. 1 din L. nr. 136/1995, că se impune a fi obligată doar pârâta de ordinul 2 la plata unei sume de bani pentru repararea prejudiciului ce i s-a cauzat reclamantului.
c) Referitor la valoarea prejudiciului se va învedera că cel produs prin accidente rutiere are un mod de reglementare special, defipt, printre altele, de art. 53 din L. nr. 136/1995 în coroborare cu art. 26 alin. 1 și art. 50 din anexa nr. 1 la Ordinul CSA nr. 14/2011.
Potrivit acestora și astfel cum s-a arătat în raportul de expertiză depus la dosarul cauzei, pentru avarierea autoturismului reclamantului i se cuvine suma de ... lei, ce reprezintă diferența dintre valoarea acestuia la data producerii accidentului și valoarea epavei; nu poate fi primită pretenția reclamantului de a fi despăgubit cu valoarea reparației, întrucât aceasta este mai mare decât cea a autoturismului, iar art. 50 alin. 12 din anexa nr. 1 la Ordinul CSA nr. 14/2011 stabilește aceea că despăgubirile nu pot depăși, în cazul daunei totale, diferența dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului și valoarea rămasă, unde noțiunea de daună totală înseamnă situația în care cuantumul pagubei depășește 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului.
Apoi, văzându-se că reclamantul a închiriat un autoturism în 20.08.2012, la prețul de 100 de lei pe zi, precum și aceea că despăgubirile se acordă, potrivit art. 26 alin. 1 lit. c) din anexa nr. 1 la Ordinul CSA nr. 14/2011, și pentru pagube reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat, va fi obligată pârâta de ordinul 2 și la plata sumei de ... de lei.
Este nefondată apărarea acestei pârâte în sensul că, întrucât reclamantul nu ar fi dovedit producerea unor vătămări corporale, acestuia nu i se cuvin daune morale; acordarea acestora în cazul accidentelor rutiere este expres prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a) din anexa nr. 1 la Ordinul CSA nr. 14/2011, fără a se putea considera, din simplul fapt că sunt enumerate alături de astfel de vătămări, că ar fi condiționate de existența acestora din urmă. Ca urmare, considerând că un accident precum cel a cărui victimă a fost reclamantul produce o suferință psihică semnificativă, prin el însuși și chiar în lipsa vreunei vătămări a sănătății, aceasta va fi compensată, în baza art. 253 alin. 4 C. civ., cu suma de ... de lei, instanța apreciind că suma solicitată prin cererea de chemare în judecată este rezonabilă.
Vor fi respinse restul pretențiilor reclamantului. Astfel, în cauză nu s-a dovedit plata vreunei sume cu titlu de preț al remorcării și depozitării autoturismului avariat, și nici a vreuneia cu titlu de preț a unor servicii medicale ori medicamente achiziționate în considerarea consecințelor accidentului. Nu vor fi acordate nici sumele ce reprezintă costul asigurării de răspundere civilă având ca obiect autoturismul avariat și valoarea impozitului auto, ambele cerute pentru perioada 15.07.2012 - 31. 12.2012, întrucât nu pot fi acestea considerate daune produse prin neutilizarea autoturismului, în sensul art. art. 26 alin. 1 lit. c) din anexa nr. 1 la Ordinul CSA nr. 14/2011, ele reprezentând doar obligații propter rem ale proprietarului unui autovehicul, ce pot fi solicitate doar titularilor drepturilor corelative.
Pârâta de ordinul 2 va fi obligată și la plata daunelor interese moratorii în cuantum de 0, 2% pe zi de întârziere, până la plata efectivă a despăgubirii, însă nu de la data de 30.07.2012, astfel cum a solicitat reclamantul, ci după expirarea unui termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. Aceasta deoarece potrivit art. 36 alin. 5 din anexa 1 la Ordinul CSA nr. 14/2011 despăgubirea se plătește de către asigurător în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească; conform art. 37 din aceeași normă, dacă asigurătorul nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
3. a) Așa fiind, va fi admisă în parte prezenta cerere de chemare în judecată; va fi obligată pârâta ... să plătească reclamantului suma de 33 267 lei, cu titlu de indemnizație de asigurare; va fi obligată pârâta ... să plătească reclamantului daune moratorii în cuantum de 0, 2% din suma de 33 267 lei pe zi, până la plata acestei din urmă sume, daune ce vor începe să curgă după un termen de 10 zile de la data pronunțării prezentei hotărâri; se vor respinge restul pretențiilor, ca nefondate.
b) În considerarea art. 274 C. pr. civ., va fi obligată pârâta ... să plătească reclamantului suma de ... lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru, timbru judiciar, onorariul expertului și onorariu avocațial. În privința cererii pârâtei de ordinul 1 de a fi obligată pârâta de ordinul 2 la plata cheltuielilor sale de judecată, se constată că aceasta nu a fost formulată pe o cale procedurală aptă de a atrage incidența art. 274 C. pr. civ., pârâta de ordinul 2 necâzând în pretenții în raport de pârâta de ordinul 1 .
c) Date fiind prescripțiile art. 282 ind. 1 alin. 1 C. pr. civ., va fi menționat recursul drept cale de atac.
| ← Divorţ . Jurisprudență Iresponsabilitatea | Plângere contravenţională. Jurisprudență Contravenţii.... → |
|---|
