Asigurări sociale. Jurisprudență Asistenţă şi asigurări sociale

Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 23 din data de 19.02.2015

Domeniul de aplicare a Legii nr. 125/2014. Inaplicarea în cazul drepturilor cuvenite revoluționarilor.

Decizia civilă nr. 23/19.02.2015 a Curții de Apel Galați

Prin contestația, înregistrată la Tribunalul Brăila, sub nr…., C.N. a chemat în judecată pe intimata C.J.P. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr…. emisă de C.J.P., prin care i se impută suma de 781 lei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin acțiune, reclamantul a precizat că este beneficiarul unei pensii conform dosarului de pensie nr. … .

Conform art.10 din Legea nr.285/2010, începând cu luna ianuarie 2011, indemnizațiile prevăzute de Legea nr.341/2004 s-au majorat cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.

A învederat instanței că în urma modificărilor aduse prin Legea nr.285/2010, pârâta nu a emis o decizie prin care să se dispună revizuirea pensiei, astfel că, neexistând actul a cărui consecință se dorește a fi decizia nr…., se impune anularea acesteia. În concret, se impunea emiterea unui act de recalculare a pensiei conform noilor reglementări, care să permită eventuala contestație asupra modului de calcul a noii indemnizații.

Mai mult, prin decizia contestată s-a reținut în sarcina contestatorului un debit în cuantum de 781 lei, iar la emiterea acesteia nu s-a făcut o aplicare corectă a legii, instituirea obligației de plată fiind fără temei legal.

În drept, a invocat prevederile art.153, 154 din Legea nr.263/2010.

Prin întâmpinare, intimata C.J.P. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Pârâta a confirmat că reclamantul beneficiază de drepturi acordate conform Legii 341/2004 a recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, în baza Deciziei nr. ..., reclamantului stabilindu-i-se calitatea de beneficiar al dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004.

Începând cu data de 3 iulie 2010, potrivit dispozițiilor art.14 lit.d din Legea nr.118/2010, indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 s-au redus cu 15 %. De la 1 ianuarie 2011, în baza prevederilor art. 10 alin 1 din Legea nr.285/2010 aceste indemnizații se majorează cu 15 % față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.

Din verificările interne s-a constatat că această majorare prevăzută de lege s-a aplicat în mod eronat la cuantumul indemnizației inițiale adică înainte de diminuarea cu 15%, corect fiind să se aplice la cuantumul diminuat și astfel s-au plătit și încasat necuvenit drepturi în valoare de 781 lei pentru perioada 01.03.2011-31.03.2012.

Aceste drepturi încasate necuvenit urmează a fi recuperate de la contestator în conformitate cu art.181 din Legea nr.263/2010.

În drept, s-au întemeiat susținerile pe baza dispozițiilor Legii nr. 341/2004, Legea nr. 118/2010, Legea nr. 285/2010 și a Legii nr. 263/2010.

Prin sentința civilă nr. … Tribunalul Brăila a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul C.N. împotriva deciziei nr. …, emisă de intimata C.J.P.

Examinând contestația pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a constatat următoarele:

Contestatorul C.N. este beneficiar al drepturilor prevăzute de art.4 alin.4 din Legea nr. 341/2004.

Prin Decizia nr…., emisă de C.J.P., s-a stabilit în sarcina contestatorului un debit în sumă de 781 lei reprezentând drepturi încasate necuvenit cu titlu de indemnizație pe perioadele 01.01.2011-31.01.2011 și 01.03.2011-31.03.2012.

Decizia nr. … pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, a fost emisă deoarece s-a stabilit că în perioadele sus arătate s-au plătit și încasat necuvenit drepturi reprezentând indemnizație prevăzută de art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004.

Potrivit buletinului de calcul, depus la dosar, reiese că debitul provine din diferența între cuantumul drepturilor încasate și cele efectiv cuvenite, din calcul rezultând diferențe pentru perioadele 01.01.2011-31.01.2011 și 01.03.2011-31.03.2012.

În drept, se reține că art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004 prevede că "De o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază și persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art.3 alin.1 lit.b pct.3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat";.

Potrivit art.15 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 nr. 287/2010 "Câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 este de 2.022 lei";.

Art. 14 lit.d din Legea nr.118/2010 prevedea că indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 se reduc cu 15 % de la data intrării în vigoare a legii.

Prin art. 10 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, începând cu 01.01.2011, indemnizațiile s-au majorat cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.

Tribunalul a constatat că la stabilirea indemnizației reparatorii ce se cuvenea contestatorului trebuia să se facă și aplicarea dispozițiilor art.14 lit.d din Legea nr.118/2010 și a art.10 alin.1 din Legea nr.285/2010. Astfel majorarea de 15% prevăzută de art.10 alin.1 trebuia să fie aplicată la cuantumul diminuat aflat în plată în luna octombrie 2010.

Contestatorului i s-a stabilit o indemnizație lunară, pentru perioadele arătate, prin aplicarea coeficientului de 1,10 la câștigul salarial mediu brut pe anul 2011 de 2.022 lei, fără a se ține seama însă de prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.285/2010. Acest mod de calcul eronat a generat debitul în sumă de 781 lei, astfel că în mod legal s-a emis decizia contestată în cauză.

Tribunalul nu reține punctul de vedere al contestatorului conform căruia Casa Județeană de Pensii Brăila trebuia să emită mai întâi o decizie de stabilire a cuantumului indemnizației și ulterior să stabilească debitul printr-o decizie separată, întrucât, în temeiul art. 179 din Legea 263/2010, C.P. este obligată să recupereze sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, fără a i se stabili și obligațiile de a emite mai întâi o decizie de stabilire a indemnizației.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, calificat recurs, contestatorul, solicitând schimbarea sentinței și admiterea contestației.

Intimata nu a determinat și nu a stabilit prin decizie cuantumul indemnizației prevăzute de Legea 341/2004, ceea ce a condus la această situație. Emiterea unei decizii de revizuire ar fi trebuit să conțină modul în care s-a calculat indemnizația și suma ce urmează a fi recuperată, s-ar fi acordat posibilitatea de a contesta noua modalitate de calcul. În decizia contestată nu se detaliază modul în care s-a ajuns la suma de 781 lei, ce urmează a fi recuperată.

A solicitat să se țină seama că ulterior pronunțării sentinței a fost promulgată Legea nr. 125/2014 prin care se stabilește că debitele constituite în sarcina pensionarilor reprezentând sume încasate cu titlu necuvenit cu titlu de pensie, indemnizație socială pentru pensionari nu se recuperează.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât sentința poate fi atacată cu apel, și nu cu recurs, potrivit art. 282 ind. 1 Cod de procedură civilă și art. 155 din Legea 2653/2010.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, întrucât decizia contestată a fost emisă în mod legal, a fost depus buletinul de calcul detaliat privind debitul.

Debitul stabilit prin decizie nu intră sub incidența Legii nr. 125/2014, așa cum rezultă din art. 1 din Legea 125/2014 și art. 7 din Normele metodologice.

Recursul este nefondat.

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă o contestație împotriva unei decizii prin care s-a stabilit existența unui debit de către Casa de Pensii, iar apărările formulate nu pot viza decât decizia contestată, în limitele cadrului procesual stabilit.

Modalitatea în care intimata a făcut aplicarea Legii nr. 285/2010 excede obiectului acestui dosar.

Singura critică referitoare la decizia contestată vizează cuantumul debitului. Acesta este prezentat în buletinul de calcul atașat deciziei și reprezintă un simplu calcul matematic. Diferența stabilită prin decizie provine de la faptul că începând cu data de 1 ianuarie 2011, ca efect al Legii 285/2010, nu s-a procedat la majorarea cu 15% a indemnizației din luna octombrie 2010, ci s-a revenit la cuantumul aflat în plată în luna iunie 2010, anterior intrării în vigoare a Legii 118/2010. Prin urmare, decizia emisă este legală.

În ceea ce privește intervenirea Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, domeniul de aplicare al acestei legi este reglementat în art. 1.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 125/2014, debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina pensionarilor aflați în evidența sistemului public de pensii la data intrării în vigoare a prezentei legi, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizație socială pentru pensionari și indemnizație pentru însoțitor, nu se recuperează. Se constată că legea vizează trei categorii de drepturi de asigurări sociale: pensie, indemnizație socială pentru pensionari și indemnizație pentru însoțitor.

Enumerarea fiind limitativă este exclusă aplicarea legii la alte categorii de drepturi de asigurări sociale. Debitul stabilit în sarcina apelantului provine din eroarea de calcul a unei indemnizații prevăzute de o Lege specială 341/2004 și nu intră în domeniul de aplicare al Legii 125/2014.

Motivele de recurs fiind neîntemeiate, iar sentința legală și temeinică, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Asigurări sociale. Jurisprudență Asistenţă şi asigurări sociale