Autoritatea de lucru judecat în lipsa identităţii de obiect , dacă scopul final este acelaşi
| Comentarii |
|
Judecătoria MEDIAŞ Sentinţă civilă nr. 720 din data de 28.03.2014
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la data de 19 noiembrie 2012, reclamantul L. Z., dom. în loc. A., jud. S., a chemat în judecată pe pârâții L. P., dom. în mun. S. și Lăpădatu Ioan, dom. în loc. A., jud. S., solicitând să se constate următoarele :
- nulitatea absolută a procesului-verbal de licitație publică imobiliară din 18.11.2009
emis în dos.ex.nr.7/2008 al BEJ T. V. P. ,prin care a fost vândut terenul de 1.100 mp din CF 994N nr.cad.101/3;
- nulitatea absolută a încheierii CF nr.5162/06.04.2010 prin care L. P.
s-a întabulat cu acest teren;
- restabilirea situației anterioare de carte funciară prin înscrierea reclamantului ca și
proprietar;
- și de asemenea, să se mai constatate că reclamantul trebuie să încheie act autentic
de vânzare-cumpărare cu pârâtul L. I. ,întrucât i-a vândut terenul în cauză printr-un act sub semnătură privată, validat definitiv prin sentința nr. - /02.02.2011 a Judecătoriei Mediaș.
În motivarea cererii sale, reclamantul arată că în data de 15.01.2007 în calitate de proprietar a vândut terenul în litigiu, fiului său, pârâtul L. I., pentru a-și construi o cabană cu niște prieteni. Tranzacția a fost perfectată în scris în forma unui act sub semnătură privată, în prezența a 2 martori, prețul fiind integral achitat, fapt pentru care cumpărătorul cu aceeași ocazie a intrat în stăpânirea și folosința efectivă a terenului. Susține reclamantul că în anul 2009, pentru că avea niște datorii față de pârâtul L. P., terenul în discuție a făcut obiectul executării silite, fiind adjudecat de acesta din urmă, devenind astfel proprietarul aparent al terenului. În anul 2010 a fost chemat în judecată de pârâtul L. I. pentru a fi obligat să-i remită acestuia act autentic de vânzare-cumpărare, dar potrivit sentinței nr.125/2011, acțiunea a fost admisă doar în parte, în sensul în care a fost validată convenția lor, fără a se dispune întabularea pe considerentul că terenul nu se mai afla în patrimoniul său. Pretinde reclamantul că în atare situație are obligația juridică de a respecta convenția încheiată, în sentință, motivându-se că trebuie să încerce redobândirea proprietății bunului ca să își poată respecta această obligație. Reclamantul mai învederează reaua-credință a pârâtului L. P. care, deși ar fi avut cunoștință de existența convenției din anul 2007, totuși s-a dus la executor pe sub ascuns să liciteze acest teren la un preț subevaluat, pentru a dobândi astfel un bun prin mijloace ilegale ceea ce echivalează cu îmbogățirea fără justă cauză. Mai arată reclamantul că de curând pârâtul L. P. în mod greșit i-a trimis notificare pentru evacuare din moment ce terenul nu se mai află în posesia sa
În drept, cererea nu este motivată .
Atașat cererii introductive, reclamantul a depus o serie de copii ale unor înscrisuri constând în sentința civilă nr. -/02.02.2011 a Judecătoriei Mediaș; contract de
vânzare-cumpărare; comunicare ; proces-verbal de licitație imobiliară; extras CF, schiță.
Pârâtul L. I. a depus întâmpinare și cerere reconvențională - filele 57-58 dosar, arătând că este de acord cu admiterea acțiunii reclamantului, invocând și nesocotirea dreptului său de preemțiune în dobândirea acestui teren, solicitând să se constatate nulitatea absolută a procesului-verbal de licitație publică din 18.11.2009, iar în urma restabilirii situației anterioare de carte funciară, solicită emiterea unei hotărâri care să țină loc de
vânzare-cumpărare cu întabularea dreptului de proprietate în favoarea sa.
În motivare, pârâtul arată că potrivit antecontractului încheiat la data de 15.01.2007 a cumpărat legal terenul în litigiu, fapt verificat și de către instanță care a procedat la audierea celor 2 martori care au fost de față la perfectarea convenției. De la acea dată s-a aflat în posesia și folosința terenului ,dar în mod ilegal pârâtul L. P. s-a întabulat cu acest teren în CF. Raportat la antecontractul încheiat, natura juridică a acestuia este cea a unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, prin care nu a operat transferul dreptului de proprietate, ci doar a dat naștere unei obligații de "a face";, anume aceea de a încheia contractul promis în formă autentică, cerută ad validitatem. Potrivit principiului relativității efectelor actului juridic civil consacrat de art.973 C. civil, actul juridic civil bilateral sau multilateral dă naștere la drepturi subiective și obligații numai pentru părțile lui, acțiunea în justiție prin care se solicită pronunțarea unei atare hotărâri nu reprezintă altceva decât reflexul procedural al dreptului subiectiv născut din actul juridic încheiat între părți. Or, atâta timp, cât antecontractul a fost validat definitiv printr-o hotărâre devenită titlu executoriu, se impune îndeplinirea acestuia printr-o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În drept, s-au invocat art. 973,969 C. civil.
Pârâtul L. P. a depus întâmpinare - filele 51 și 80 dosar. Relativ la cererea principală, pârâtul a invocat pe cale de excepție autoritatea lucrului judecat, motivat de faptul că primele trei petite au făcut obiectul unei alte judecăți în dosarele -/257/2011; -/257/2010; -/257/2009. În ceea ce privește cel de-al patrulea capăt de cerere, constatarea solicitată este inadmisibilă ,deoarece potrivit art. 111 C.pr.civilă, o atare cerere nu poate fi primită dacă partea poate să ceară realizarea dreptului. Pe fond, pârâtul apreciază cererea ca neîntemeiată, întrucât din nici o probă a cauzei, inclusiv din conținutul acțiunii reclamantului, nu rezultă vreun motiv sau cauză de nulitate, nici a procesului-verbal de vânzare la licitație publică și nici a încheierii de carte funciară.
În ceea ce privește cererea reconvențională, pârâtul a reiterat aceleași apărări ca și în cazul acțiunii principale, respectiv excepția autorității lucrului judecat și cea a inadmisibilității ei, precum pe fond a susținut lipsa de temeinicie a cererii reclamantului reconvențional. Apărările formulate se circumscriu acelorași împrejurări de fapt de drept ca și în cazul acțiunii principale.
Pârâtul L. I., reclamant-reconvențional, a depus un răspuns la întâmpinarea pârâtului L. P. susținând că potrivit art. 119 C. pr. civilă, cererea reconvențională nu poate fi niciodată inadmisibilă. Mai mult, solicitarea sa de a se constata nulitatea absolută a procesului-verbal de licitație este perfect admisibilă pe calea unei acțiuni de drept comun, iar în dosarul -/257/2009 procesul s-a purtat numai între reclamant și pârât, fără participarea sa, iar obiectul cauzei a fost altul fiind o contestație la executare. Apoi, referitor la dosarul nr. -/257/2011 în care dânsul a avut calitatea de reclamant și ceilalți doi, L. Z. și L. P., au avut calitatea de pârâți, nu s-a solicitat emiterea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și nici constatarea nulității vânzării la licitație. Or, date fiind aceste aspecte privind calitatea părților din cele 2 dosare, și existența unor cereri noi care nu au fost supuse controlului judecătoresc în respectivele cauze, nu se poate discuta despre autoritatea lucrului judecat. A admite acest lucru înseamnă a încălca dreptul său de a avea acces la justiție, de a avea parte de un proces echitabil și corect, prev.de art. 21 din Constituția României coroborat cu art. 6 CEDO. De asemenea, mai învederează reclamantul-reconvențional că în mod greșit în întâmpinare pârâtul susține că ar fi solicitat și constatarea nulității absolute a încheierii de carte funciară nr.5162/2010.
În drept, s-au invocat prev.art.119 C. pr. civilă; art.948-966 C. civil, jurisprudența națională, hotărârea CSM din 10.03.2010, art. 6 CEDO.
Față de împrejurarea că excepția autorității lucrului judecat este o excepție peremptorie , dirimantă, absolută ,strâns legată de exercitarea dreptului la acțiune, instanța în mod prioritar a adus-o în discuția părților în vederea soluționării ei.
Pârâtul L. P. a susținut în continuare că în cauza de față subzistă date elementele autorității lucrului judecat.
Reclamantul în cadrul notelor de la fila 118 dosar a solicitat respingerea acestei excepții susținând că nu este întrunită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, întrucât celălalt proces în care s-a adus în discuție valabilitatea procesului-verbal de licitație a avut un alt obiect acela de contestație la executare, iar cu privire la dosarul -/257/2011, pârâtul L. I. nu a fost parte în proces.
Pârâtul L. I. a menținut poziția procesuală exprimată în cadrul întâmpinării și răspunsului la întâmpinării amintite mai sus, solicitând de asemenea, respingerea acestei excepții.
Procedând la soluționarea cauzei ,din perspectiva excepției invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit înscrisurilor de la filele 34-48 dosar, la data de 14.04.2010, Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară M., prin încheierea de carte funciară nr.1562 a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF 994 N A., nr.cad.101/3, în favoarea pârâtului L. P., cu titlu de adjudecare, pe baza actului emis la data de 10.03.2010- fila 40 dosar, de către executorul judecătoresc T. V. -P.. Eliberarea actului de adjudecare a urmat, fiind subsecvent procesului-verbal de licitație publică imobiliară din 18.11.2009 - fila 10 dosar, prin care s-a constatat că singurul înscris la licitație a fost creditorul L. P., care a oferit prețul de 1.300 lei, acesta fiind oficial declarat adjudecatar al imobilului vândut.
Prin acțiunea promovată reclamantul a solicitat să se constatate nulitatea absolută a încheierii de carte funciară, precum și a procesului-verbal de licitație amintit, iar prin cerere reconvențională pârâtul /reclamant -reconvențional a solicitat să se constatate de asemenea nulitatea absolută a procesului-verbal de licitație publică din 18.11.2009.
Încheierea de carte funciară amintită a mai fost atacată cu acțiune în constatarea nulității absolute, în dosarul nr. - /257/2011 al Judecătoriei Mediaș, promovată de reclamantul L. I. în contradictoriu cu pârâții L. Z. și L. P..
Prin sentința nr.- /22.06.2011 a Judecătoriei Mediaș, aflată la fila 120 dosar, în dosarul atașat prezentei cauze, acțiunea reclamantului a fost respinsă, soluție devenită definitivă și irevocabilă, o dată cu respingerea recursului reclamantului, potrivit deciziei Tribunalului Sibiu nr. - /01.03.2012. Din considerentele sentinței și deciziei rezultă că în cadrul acestui proces s-au adus în discuție atât nulitatea încheierii de carte funciară nr.5162/2010, cât și a actului de adjudecare la care reclamantul-reconvențional a făcut referire în cadrul motivelor cererii sale, precum și a cererii cu privire la restabilirea situației anterioare de carte funciară. Aceste aspecte au constituit obiectul dezbaterilor din cadrul respectivului proces, iar instanța s-a pronunțat deja asupra acestor chestiuni prin hotărârea amintită.
De asemenea, din copia sentinței nr. -/27.01.2010 a Judecătoriei Mediaș - fila 73 dosar, rezultă că procesul-verbal de licitație din 18.11.2009 a format obiect de dezbatere în cadrul dosarului nr.- /257/2009, în care, reclamantul L. Z. în calitate de contestator, pe calea unei completări la sesizarea inițială, a solicitat anularea procesului-verbal de licitație amintit, cerere opusă pârâtului L. P., în calitate de intimat.
Contestația la executare a fost respinsă, instanța reținând la pagina 3 a hotărârii/fila 74 dosar/ paragraf antepenultim, faptul că actele de executare silită imobiliară efectuate de executorul judecătoresc îndeplinesc cerința de legalitate , prev. de art.488 și urm. C. pr. civilă. Sentința a fost atacată cu recurs de către reclamant, recursul său fiind admis doar în parte în sensul în care s-a dispus că din valoarea creanței de urmărit se va scădea suma de 838,85 lei, fiind respinse celelalte cereri ale recurentului, conform deciziei nr.359/13.05.2010 - fila 75 dosar. Deci și în acest caz, procesul-verbal de licitație din 18.11.2009 a format obiectul unei judecăți finalizată cu pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile.
Sub aspectul dreptului aplicabil excepției invocate sunt incidente prev.art.1201 C. civil respectiv art.166 C. pr. civilă.
Cererea a fost înregistrată la data de 19.11.2012, sub imperiul Noului Cod Civil, dar anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă. Potrivit art. 230 din Legea 71/2011, la data punerii în aplicare a Noului cod civil a fost abrogat vechiul Cod civil cu excepția dispozițiilor art.1.169-1174 și 1176-1206 care se abrogă numai la data intrării în vigoare a Legii 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Conform, însă , art. 27 din Noul cod de procedură civilă, dispozițiile sale se aplică numai proceselor începute după intrarea lui în vigoare.
În consecință, cum procesul de față a fost pornit sub imperiul vechii reglementări, nu sunt aplicabile dispozițiile Noului cod de procedură în care își găsește reglementarea, în prezent, autoritatea lucrului judecat, fiind astfel incidente prev.art.1201 din vechiul Cod civil.
Potrivit textului legal enunțat, al art. 1201 C. civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este făcută între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Prin urmare, pentru a verifica dacă există sau nu autoritate de lucru judecat, trebuie observată îndeplinirea condiției triplei identități de elemente la care se referă textul legal: părți, obiect și cauză.
În legătură cu primul element -părțile, în doctrină în mod constant s-a subliniat că dacă în ambele procese participă aceleași persoane ca și titulare de drepturi, există identitate de părți chiar dacă într-un proces o parte a figurat ca reclamantă și cealaltă ca pârâtă, iar în al doilea proces aceste calități sunt inversate. Mai mult, s-a decis că în noțiunea de părți trebuie incluse și unele persoane care nu au figurat personal în judecată: succesorii universali și cu titlu universal, creditorii chirografari și dobânditorii cu titlu particular, dar aceștia numai în privința hotărârilor obținute împotriva autorului lor.
În privința celui de-al doilea element - obiectul, tot în doctrină s-a precizat că există identitate de obiect chiar dacă acesta este diferit formulat în cele două cereri, când rezultă că scopul final urmărit de reclamant este același.
Referitor la cel de-al treilea element -cauza, trebuie avut în vedere motivele ce au fundamentat temeiul juridic al dreptului valorificat prin lege.
Prin urmare, aserțiunile reclamantului L. Z. și ale pârâtului/
reclamant-reconvențional L. I., cu privire la faptul că în cazul lor nu este dată condiția triplei identități, pe considerentul că cererile anterioare ar fi avut un alt obiect, și ar participat în altă calitate decât în cea de față, sunt neîntemeiate, atâta timp cât ele s-au fondat pe aceeași cauză, tinzând la infirmarea acelorași acte, pe același temei, al nulității absolute.
Cât despre neparticiparea pârâtului/reclamant-reconvențional L. I. în procesul ce a avut drept obiect contestația la executare asupra procesului-verbal de licitație din 18.11.2009,
se constată că acesta are calitatea de dobânditor cu titlu particular față de L. Z., care a fost parte în respectivul proces, calitate dobândită în urma pronunțării sentinței civile nr. -/02.02.2011 a Judecătoriei Mediaș, în care s-a judecat procesul având drept obiect prestație tabulară. În cazul acestor procese, hotărârea este constitutivă și nu declarativă de drepturi, și ca atare, calitatea sa de dobânditor i-a fost recunoscută numai o dată cu validarea convenției, prin hotărârea amintită, pronunțată la data de 02.02.2011. Ca atare, ca dobânditor subsecvent îi devin opozabile toate hotărârile în care autorul său, L. Z., a figurat anterior ca parte în proces.
Rezultă așadar că atât în ceea ce privește constatarea nulității absolute a încheierii de carte funciară nr.5162/2010, a nulității procesului-verbal de licitație publică imobiliară din 18.11.2009, a procesului-verbal de adjudecare, și a cererii de restabilirea a situației anterioare de carte funciară desprinsă din valorificarea acestor nulități, este dată situația autorității lucrului judecat.
În ceea ce privește capătul de cerere, ultim, din acțiunea principală și cele două capete subsecvente celui principal din cererea reconvențională, cu privire la constatarea în favoarea reclamantului a faptului că trebuie să încheie act autentic de vânzare-cumpărare cu pârâtul Lăpădatu Ioan, pentru că potrivit sentinței - /02.02.2011 a Judecătoriei Mediaș s-a stabilit că convenția prin care i-a vândut terenul este legală, fiind validată; iar, în favoarea reclamantului -reconvențional, s-a solicitat stabilirea dreptului său de proprietate, prin mijlocirea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic și pe baza căreia să se întabuleze ca și proprietar, se constată că și aceste chestiuni au fost aduse în discuție, iar instanța s-a pronunțat, prin sentința - /02.02.2011 a Judecătoriei Mediaș, opozabilă ambelor părți promitente, prin respingerea cererii accesorii având aceeași finalitate, de a obține un act autentic, apt pentru întabularea dreptului de proprietate, și hotărârea judecătorească încadrându-se în aceeași categorie, a actelor autentice. Și această hotărâre a rămas irevocabilă potrivit mențiunii de la fila 7 dosar, iar cererile amintite privesc pe cele două părți promitente, reclamantul solicitând a se constata că această obligație îi incumbă în raporturile cu pârâtul L. I. și reconvenționala fiind o cerere în legătură cu pretențiile aceluiași reclamant, din cererea principală.
Faptul invocat, că în cadrul considerentelor sentinței s-a emis aserțiunea, precum că în contextul acordului consemnat al părților nimic nu i-ar împiedica pe aceștia să încerce redobândirea proprietății bunului, încât să-și poată respecta obligația, nu constituie altceva decât motivația pentru care a fost respinsă cererea accesorie, și nicidecum o obligație reținută și stabilită de instanță în reglementarea raporturilor dintre părți și eventuale alte terțe persoane.
Ceea ce în final fundamentează și legitimează reținerea autorității lucrului judecat este de fapt necesitatea respectării a două reguli, anume că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar soluția cuprinsă în hotărâre este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, iar împrejurările evocate cu privire la litigiul dedus în prezenta cauză, susțin cu prisosință că toate aspectele au fost aduse o dată în discuție în fața unui judecător, iar instanța s-a pronunțat prin hotărâri definitive și irevocabile, părțile reclamante prin cererile formulate încercând de fapt să readucă în discuție aceleași chestiuni, rezolvate.
Conclusiv, excepția invocată de pârâtul L. P. a autorității lucrului judecat se constată că este întemeiată, urmând ca pentru considerentele de fapt și de drept să fie admisă, iar pe cale de consecință, acțiunea principală și cererea reconvențională să fie respinsă.
| ← Plati. Jurisprudență Plăţi | partaj judiciar. Jurisprudență Partaj → |
|---|
