Calificarea căii de atac în funcţie de valoarea imobilului. Criterii
| Comentarii |
|
Potrivit art. 2821C.proc.civ., nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă, printre altele, în litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei. Astfel, ori de câte ori pe calea acţiunii în justiţie se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă şi necesară, iar această evaluare se face de către reclamant.
Secţia I civilă, Decizia nr. 2473 din 29 noiembrie 2012
Prin decizia civilă nr. 2473 din 29.11.2012, pronunțată în dosarul nr. 10591/325/2006, Curtea de Apel Timișoara a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâții F.I. și F.M. împotriva deciziei civile nr. 1407/R din 13.12.2011 a Tribunalului Timiș.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit art. 2821C.proc.civ., nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, asupra acțiunilor posesorii, acțiunilor în evacuare, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă și luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale și în alte cazuri prevăzute de lege.
Dispozițiile art. 299 alin. (1) C.proc.civ. prevăd că „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului”.
Ca atare, din interpretarea acestor dispoziții rezultă că hotărârile pronunțate de judecătorii în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv sunt supuse numai căii de atac a recursului la tribunal, nefiind susceptibile de apel.
Dispozițiile art. 112 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ. prevăd că evaluarea obiectului cererii de chemare în judecată se face de către reclamant. în prezenta cauză, la primul termen de judecată din 14.12.2006, prima instanță a avut în vedere valoarea indicată în contractul de vânzare-cumpărare obiect al litigiului, respectiv suma de 20.000 euro, echivalentul a 81.000 RON, ca fiind valoarea obiectului cererii formulate de reclamant. Nici reclamantul și nici pârâții nu au contestat această valoare pe parcursul soluționării cauzei în fața judecătoriei și nu au indicat o altă sumă ca reprezentând valoarea obiectului acțiunii principale. Conform art. 108 alin. (3) și (4) C.proc.civ. raportat la art. 103 alin. (1) C.proc.civ. pârâții ar fi trebuit să conteste valoarea obiectului cererii stabilită de instanță pe baza elementelor indicate de reclamant în cererea de chemare în judecată chiar la termenul la care s-a făcut evaluarea sau la termenul următor cu procedură îndeplinită. Invocarea de către pârâți, de-abia în calea de atac, a împrejurării că obiectul cererii nu ar fi fost corect evaluat (fără a prezenta, de altfel, probe pertinente în acest sens) este tardivă, nemaiputând aduce în discuție din punct de vedere juridic o recalificare a căii de atac.
Regulile de procedură instituite în exercițiul căilor de atac prevăd obligativitatea respectării de către părți a principiilor unicității și legalității exercitării acestora, tocmai pentru a asigura părților o garanție reală a stabilității procesului civil și în vederea respectării caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost evaluat în fața primei instanțe se situează sub valoarea de 100.000 lei, iar calea de atac prevăzută de lege împotriva sentinței judecătoriei este recursul de competența tribunalului. Deoarece prin decizia civilă nr. 1407/R din 13.12.2011 Tribunalul Timiș a soluționat recursul împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara, recursul împotriva acestei decizii irevocabile în baza art. 377 alin. (2) pct. 4 C.proc.civ. este inadmisibil, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ. a fost respins de Curte.
(Judecător Gheorghe Oberșterescu)
| ← Prescripţie. Promovare acţiune care ulterior s-a perimat.... | Accesiune imobiliară artificială. Distincţie faţă de... → |
|---|
