Prescripţie. Promovare acţiune care ulterior s-a perimat. Consecinţe
| Comentarii |
|
Cursul prescripţiei nu este întrerupt dacă s-a formulat o cerere de chemare în judecată care ulterior a fost perimată.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1648 din 1 octombrie 2012
Prin sentința civilă nr. 803 din 6.08.2010 a Tribunalului Neamț s-a respins ca prescrisă acțiunea având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în răspundere patrimonială, formulată de reclamanta RNP R. D.S. în contradictoriu cu pârâtul A.M.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin cererea introductivă reclamanta RNP R. D.S. chemat în judecată pe pârâtul A.M. pentru ca acesta să fie obligat la plata sumei de 14.890,71 de lei cu titlu de prejudiciu reprezentând contravaloarea a 1.101 litri suc de vișine și 4.960 litri suc de zmeură și plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii a arătat următoarele:
Pârâtul a avut calitatea de lucrător comercial gestionar în cadrul C. până la data de 8.03.2005, dată la care acesta a fost pensionat pentru limită de vârstă.
Cu ocazia inventarierii anuale a patrimoniului, în anul 2004 a fost constatată următoarea situație: în anul 2000, fără a exista comandă sau contract, s-au produs 1.101 litri de suc de vișine și 4.960 litri suc de zmeură.
întrucât nu au existat beneficiari, sucul a fost depozitat o perioadă mai mare, până în februarie 2004 când nu a mai întrunit condițiile calitative cerute de normele tehnice pentru acest produs. La data de 15.02.2005, conform buletinului de analize emis de OJSPA, sucul nu mai corespundea din punct de vedere calitativ.
Paguba menționată a fost produsă prin neimplicarea salariatului în activitatea postului ocupat.
în data de 30.11.2006 a formulat cerere de chemare în judecată în dosarul nr. 98/103/2006 care s-a perimat la data de 17.04.2009.
Potrivit art. 16 și 17 din Decretul nr. 167/1958, cererea de chemare în judecată inițial formulată a întrerupt cursul prescripției pe perioada soluționării dosarului respectiv. Deși perimarea nu întrerupe cursul prescripției, întrucât în cauză s-a dispus rejudecarea formându-se un alt dosar, 98/103/2006, termenul de prescripție a început din nou să curgă la data de 4.02.2008 (după întreruperea cauzată de soluționarea dosarului 98/103/2006).
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța specializată de conflicte de muncă a reținut următoarele:
în fapt, în dosarul nr. 98/103/2006 reclamanta RNP R. D.S. a formulat acțiune în daune materiale întemeiată pe dispozițiile art. 270 C.muncii pentru ca pârâtul să plătească o pagubă în valoare de 4.890,71 de lei.
Acesta a avut funcția de gestionar în cadrul subunității denumită C. până la data de 8.03.2005, dată la care a fost pensionat pentru limită de vârstă. Cu ocazia efectuării inventarierii anuale a patrimoniului, în anul 2004 s-a constatat că în anul 2000, fără a exista comandă sau contract s-au produs 1.101 litri suc de vișine și 4.960 litri suc de zmeură. întrucât nu au existat beneficiari pentru aceste sucuri, a trecut o perioadă foarte mare de timp în care sucul a fost depozitat. La momentul februarie 2004, sucul nu mai întrunea condițiile tehnico-calitative cerute de normele tehnice pentru acest produs.
în data de 15.02.2005, conform buletinului de analiză emis de către OJSPA - laborator de încercări și analize, sucul produs nu mai corespundea din punct de vedere calitativ și ca atare nu mai putea fi valorificat, rezultând astfel o pagubă în sarcina acelei subunități.
A susținut reclamanta că această pagubă a fost produsă prin neimplicarea salariatului în activitatea specifică postului ocupat, în sensul că avea obligația verificării periodice a stării bunurilor din gestiune, iar în situația în care sesiza deteriorări trebuia să informeze conducerea unității.
în data de 30.11.2006 s-a înregistrat dosarul nr. 98/103/2006, dosar soluționat prin sentința civilă nr. 637/C/08.06.2007 a Tribunalului Neamț în sensul că s-a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active a RNP R. D.S.
împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs care a fost admis. S-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare. Astfel înregistrat în rejudecare, cauza a primit nr. de dosar 98/103/2006. La data de 17.04.2009, s-a pronunțat sentința civilă nr. 428/C prin care s-a constatat perimată contestația.
La data de 26.03.2010 s-a formulat prezenta acțiune.
în temeiul art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție al acțiunii în răspunderea patrimonială a angajatului este de 3 ani. Iar acest termen începe să curgă în momentul când angajatorul a cunoscut existența pagubei și pe făptuitor.
în situația de față această dublă condiție s-a împlinit la data de 15.02.2005, când s-a cunoscut concluzia buletinului de analiză emis de către OJSPA - laborator de încercări și analize în sensul că sucul produs nu mai corespundea din punct de vedete calitativ și ca atare nu mai putea fi valorificat.
Astfel că dreptul la acțiunea în răspunderea materială a angajatului considerat a fi vinovat de producerea pagubei s-a prescris la 15.02.2008.
Dosarul nr. 98/103/2006 devenit 98.103/2006 nu are niciun efect întrucât s-a perimat de către instanța de fond înainte de a se fi pronunțat o hotărâre de admitere în favoarea reclamantei, deoarece art. 16 alin. ultim din Decretul nr. 167/1958 prevede în mod expres: „Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea”.
Rezultă astfel în mod evident că apărarea reclamantei în sensul că prescripția nu a operat cel puțin de la momentul înregistrării dosarului de rejudecare, nr. 98/103/2006, nu are niciun temei.
Efectele perimării constau în principal în aceea că părțile sunt repuse în situația anterioară judecății, ceea ce presupune că instanța nu a fost niciodată învestită cu soluționarea litigiului, că prescripția nu s-a întrerupt, iar pârâtul e considerat de bună-credință. în principiu, perimarea nu are niciun efect asupra acțiunii reclamantului care, dacă se mai află în termenul de prescripție extinctivă, va putea face o nouă cerere de chemare în judecată.
E adevărat că, potrivit art. 252 alin. (3) C.proc.civ., perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi invocată pentru prima dată în calea de atac, fie că aceasta este apel sau recurs, dar în speță nu se pune această problemă, perimarea a operat valabil la data de 21.03.2008 când s-a pronunțat sentința civilă nr. 428/C/17.04.2009 a Tribunalului Neamț, astfel că acțiunea formulată în interiorul termenului de prescripție, la data de 7.12.2006, a rămas fără niciun efect.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea constatând intervenită de drept prescripția dreptului la acțiune al reclamantei RNP R. D.S. împotriva pârâtului A.M.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta.
în motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de fond a reținut în mod eronat ca obiect al acțiunii „contestație decizie pensionare”, acțiunea formulată fiind una în răspundere patrimonială întemeiată pe prevederile art. 270 C.muncii.
Arată recurenta că în dosarul inițial nr. 98/103/2006, prin cererea de chemare în judecată a solicitat judecata în lipsă în temeiul art. 242 C.proc.civ., instanța de fond suspendând netemeinic cauza și ulterior perimând-o.
Susține recurenta că greșit s-a apreciat că acțiunea este prescrisă, prescripția fiind întreruptă, potrivit art. 16 și 17 din Decretul nr. 167/1958, pe perioada soluționării dosarului nr. 98/103/2006 și că se impunea calcularea termenului de prescripție de la data înregistrării dosarului de rejudecare 98/103/2006, iar termenul de prescripție a început să curgă din nou la data de 4.02.2008.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate, curtea de apel a reținut următoarele:
în cauză obiectul dosarului îl reprezintă acțiunea în răspundere patrimonială a salariatului - obiect asupra căruia s-a pronunțat instanța de fond, nefiind soluționată de instanță cauza având ca obiect contestație decizie de pensionare, așa cum greșit a susținut recurenta.
în dosarul 98/103/2006 prin sentința civilă nr. 428 din 12.04.2009 s-a constatat perimată acțiunea formulată de RNP R. D.S. împotriva pârâtului A.M. înregistrată pe rolul instanței la 7.12.2006 având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 14.890,21 lei reprezentând pagube materiale produse unității pentru îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu.
Motivele de recurs vizând greșita perimare în cauză ce a făcut obiectul dosarului nr. 98/103/2006 nu pot fi reținute, întrucât împotriva sentinței de perimare nu s-a declarat recurs, calea de atac în care se puteau invoca motivele de nelegalitate ale sentinței inclusiv motivele vizând nelegala suspendare a cauzei întemeiată pe dispozițiile art. 242 pct. 2 C.proc.civ.
De asemenea, s-a considerat că nici celelalte motive de recurs nu pot fi reținute întrucât acțiunea în prezentul dosar a fost introdusă la data de 26.03.2010, dată la care termenul de prescripție a dreptului la acțiune s-a împlinit, acțiunea fiind promovată peste termenul legal de 3 ani, recurenta luând la cunoștință de producerea prejudiciului la 15.02.2005.
Faptul că inițial recurenta a promovat acțiune la data de 7.12.2006, în interiorul termenului de prescripție, nu are relevanță în cauză atât timp cât cauza a fost perimată, efectul perimării fiind acela că părțile sunt în situația anterioară judecății și în situația în care pot promova o nouă acțiune dacă se mai află în termenul de prescripție prevăzut de lege.
Conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958 (aplicabil la data examinării cauzei) prescripția nu este întreruptă dacă cererea de chemare în judecată s-a perimat, deci perimarea nu întrerupe cursul prescripției. De asemenea, nici casarea cu rejudecare nu constituie cauză de întrerupere a cursului prescripției, așa cum susține recurenta, prescripția fiind o sancțiune aplicată părților pentru nedepunerea diligențelor pentru judecata cauzei formulate.
Având în vedere situația reținută, curtea de apel, în baza art. 304 C.proc.civ., a respins recursul ca nefondat.
(Judecător Daniela Părău)
| ← Indemnizaţia reparatorie solicitată în calitate de urmaş de... | Calificarea căii de atac în funcţie de valoarea imobilului.... → |
|---|
