Calitate procesuală activă. Dreptul la despăgubiri pentru terenul expropriat nu se poate naşte decât dacă reclamanta face dovada neechivocă a identităţii dintre persoana sa şi cea a proprietarului înscris în cartea funciară la momentul preluării terenului
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 16 din data de 05.02.2015
Calitate procesuală activă. Dreptul la despăgubiri pentru terenul expropriat nu se poate naște decât dacă reclamanta face dovada neechivocă a identității dintre persoana sa și cea a proprietarului înscris în cartea funciară la momentul preluării terenului.
Deși reclamanta pretinde că este continuatoarea fostei forme asociative "F.I.S."; care a fost înființată ulterior anului 1940, acest lucru nu rezultă nici măcar din Statutul reclamantei ACSO unde nu există nicio mențiune în acest sens; mai mult, în cartea funciară sunt întabulați "agricultorii din comuna S.";, astfel că nu se poate crea nicio legătură între proprietarii de carte funciară și formele asociative, cea actuală (ACSO) și cea pe care reclamanta pretinde că o continuă"F.I.S.";.
Secția I Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale - Decizia civilă nr.16 /05 februarie 2015
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 3442/97/09.04.2013, reclamanta A.C.S.O. a chemat în judecată pe pârâtul SR - prin SC H.B. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâtul a preluat, prin expropriere, terenul proprietatea sa în suprafață de 76.000 mp, pentru realizarea obiectivului de interes național "Amenajarea Hidroenergetică a râului S. pe sectorul S.-S.";, declarată ca atare prin H.G. nr. 392/2002; să fie obligat pârâtul să le achite suma de 2.340.000 lei, reprezentând contravaloarea terenului expropriat și suma de 450.000 lei echivalentul lipsei de folosință pe perioada 2010-2014.
În motivarea acțiunii astfel precizate, reclamanta a arătat, în esență, că prin H.G. nr. 392/2002 Guvernul României a declarat utilitatea publică de interes național a lucrării "Amenajarea Hidroenergetică a râului S. pe sectorul S.-S.";, fiind desemnat ca expropriator S.R. prin SC H.B., iar anterior acestei hotărâri de guvern, pârâtul a preluat faptic terenurile proprietatea sa - înscrise în CF 32 S., fără să-i achite contravaloarea acestora și fără să sesizeze instanța de judecată pentru soluționarea cererii de expropriere, conform art. 21 din Legea nr.33/1994. A mai arătat că potrivit art. 26 din Legea nr.33/1994, despăgubirea ce i se cuvine se compune din valoarea reală a imobilelor și din prejudiciul cauzat prin efectul exproprierii.
În drept s-au invocat dispozițiile art.21 și următoarele din Legea nr. 33/1994, Constituția României și HG nr.392/2002.
Prin sentința civilă nr.77/2014 Tribunalul Hunedoara a respins excepțiile invocate de pârâtă și a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantă, a constatat că pârâtul a preluat, prin expropriere, pentru cauză de utilitate publică de interes național "Amenajarea Hidroenergetică a râului S. pe sectorul S.-S.";, declarată prin H.G. nr. 392/2002, terenurile în suprafață de 65.696 mp, din care 31.178 mp teren agricol, situate pe raza localității S.O., fiind obligat pârâtul să plătească reclamantei cu titlu de despăgubiri suma de 732.683 lei, reprezentând valoarea terenurilor agricole expropriate în suprafața de 31.178 mp și suma de 127.418 lei, reprezentând prejudiciul creat pe perioada 2010-2014, pentru lipsa folosului agricol, nerealizat, pe suprafața respectivă.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut în esență că terenul reclamantei a fost expropriat în fapt, fără ca aceasta să primească despăgubirile legale, care conform art.26 din Legea nr.33/1994, trebuie să includă valoarea imobilului expropriat stabilită la prețul de piață, plus valoarea prejudiciului creat, care reprezintă folosul agricol nerealizat, și nici teren în echivalent. Pentru stabilirea valorii terenului și a folosului de tras au fost efectuate rapoarte de expertiză de evaluare.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamantei, instanța de fond a stabilit că A.C.S.O. și-a dovedit calitatea de persoană cu vocație la despăgubiri pentru terenurile în litigiu, expropriate de pârât întrucât aceasta s-a constituit ca persoană juridică, în condițiile art. 28 (1 și 4) din Legea nr.1/2000, ca formă asociativă de administrare și exploatare a terenurilor cu vegetație forestieră, a pășunilor și fânețelor de tipul celor în litigiu, prin reorganizarea formei asociative inițiale, constituite în același scop, redobândind, potrivit legii, în patrimoniul ei, proprietățile imobiliare ale acestei persoane juridice de la care se revendică.
Prin apelul declarat împotriva sentinței, reclamanta A.C.S.O. a solicitat modificarea acesteia în sensul admiterii în întregime a cererii și a obligării pârâtei la plata despăgubirilor și a folosului de tras pentru toate terenurile preluate în suprafață de 65.696 mp.
În motivarea apelului de susține, în esență, că în mod greșit prima instanță a făcut o diferențiere între terenurile din intravilan și cele din extravilan, stabilind pentru acestea din urmă o altă cale de retrocedare, în condițiile în care cele două categorii de terenuri au o situație juridică identică, fiind preluate în vederea exproprierii, iar legea aplicabilă este Legea nr.33/194.
Prin apelul declarat de pârâta SC H.B. pentru pârâtul S.R. s-a solicitat ca instanța de apel "să țină cont de temeiurile de drept invocate de pârâtă la fond și să verifice situația de fapt cu aplicarea legii în contradictoriu cu reclamanta";. Sentința a fost criticată în principal sub aspectul greșitei soluționări a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, care nu a dovedit preluarea terenului din proprietatea presupușilor săi antecesori, în condițiile în care este o persoană juridică de drept privat.
În dezvoltarea motivelor de apel, cu privire la această critică, se susține că reclamanta ca persoană juridică recunoscută prin sentința civilă nr.564/2000 nu și-a probat continuitatea și nici calitatea de expropriat, respectiv nu a probat preluarea terenului din proprietatea presupușilor săi antecesori la nivelul anului 1989, antecesori care nu se regăsesc în lista celor notificați, astfel că prin sentința pronunțată nu s-a clarificat calitatea succesorală a reclamantei în raport de înscrierile din cartea funciară.
Reclamanta a susținut în apărare că are calitate procesuală activă în cauză, aspect ce rezultă din sentința civilă nr.564/2000 a Judecătoriei Hațeg, Statutul asociației de unde rezultă că în patrimoniul acesteia intră mai multe terenuri, inclusiv terenurile înscrise în CF nr. 32 S., tabelul cu membrii composesoratului, actul constitutiv al fostei asociații de pășunat "F.I."; S., în patrimoniul căreia intrau și terenurile înscrise în CF 32 S., adeverința eliberată de secția mixtă de carte funciară a Judecătoriei Hațeg din anul 1929, adeverința nr. 637/2000 a Primăriei Sântămărie O., actele de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea asociației.
Prin decizia 16/5.02.2015 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul pârâtei, a schimbat sentința Tribunalului și a respins acțiunea reclamantei ca urmare a lipsei calității procesuale active a acesteia.
Cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale active, reclamanta a susținut că și-a dovedit calitatea procesuală activă prin sentința civilă nr. 564/11.09.2000 a Judecătoriei Hațeg prin care s-a acordat personalitate juridică A.C.S.O., prin statutul Asociației unde la art. 7 "Patrimoniul asociației"; se menționează "suprafețele indivize de teren care au fost solicitate în baza Legii nr. 1/2000….înscrise în CF nr. …..32,… certificate de comisia locală a comunei S.O."; și prin actul constitutiv și statutul fostei asociații de pășunat "F.I.S.";, în patrimoniul căreia intrau și terenurile în litigiu.
Prin urmare, reclamanta susține, în esență, că A.C.S.O. este continuatoarea fostei asociații "F.I.S.";, în patrimoniul căreia sunt menționate terenurile înscrise în CF nr. 32 S.
Analizând Actul constitutiv al asociației "F.I.S."; s-a constatat că acest document nu cuprinde nicio dată cu privire la momentul constituirii asociației. Având în vedere faptul că Asociația s-a constituit în baza Legii pentru organizarea, administrarea și exploatarea pășunilor (art. 1 din Statut), iar această lege (Legea nr. 165/1943) a fost publicată în Monitorul Oficial nr.66/19 martie 1943, este evident că asociația a dobândit personalitate juridică doar ulterior acestei date.
Însă formele asociative înființate ulterior anului 1940 nu fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul art. 26 din Legea nr.1/2000.
Astfel, la art.26 din Legea nr.1/2000 se menționează că foștilor membri ai formelor asociative de tipul composesoratelor, obștilor de moșneni, obștilor răzeșești, păduri grănicerești și alte forme asimilate acestora și moștenitorilor acestora, li se eliberează titlu de proprietate pe o suprafață ce nu poate depăși suprafața rezultată din aplicarea reformei agrare din anul 1921.
Prin urmare, legea are în vedere formele asociative ce existau la acel moment (1921) și ale căror terenuri au făcut obiectul reformei agrare.
Mai mult, la art. 27 din Legea nr.1/2000 se menționează că "exploatarea terenurilor forestiere prevăzute la art.26 din prezenta lege se face în conformitate cu statutele formelor asociative admise de legislația statului român în perioada anilor 1921 - 1940";.
Din modalitatea de redactare a acestui articol rezultă că terenurile cu vegetație forestieră ce puteau fi reconstituite fostelor forme asociative, conform art. 26, urmau a fi exploatate în conformitate cu statutele formelor asociative admise de legislație existentă în perioada 1921-1940.
Dacă legiuitorul nu ar fi avut în vedere exclusiv formele asociative existente în perioada 1921-1940, atunci noilor forme asociative, reînființate în baza Legii nr.1/2000, nu li s-ar fi putut impune exploatarea terenurilor în baza statutelor formelor asociative anterioare, deoarece aceste statute nu le-ar fi opozabile și nici nu ar avea cunoștință de conținutul lor dacă nu ar fi ale formelor asociative inițiale, pe care le succed.
Însă legiuitorul a avut în vedere formele asociative ce existau în perioada 1921-1940 (chiar și cele înființate anterior acestei perioade, dar care au continuat să existe după aplicarea reformei agrare din 1921) și care s-au reînființat în baza Legii nr.1/2000, astfel că fiind vorba de continuarea aceleiași persoane juridice exploatarea urma să se facă în condițiile statutelor de la momentul înființării asociațiilor inițiale.
De altfel, în acest sens sunt și dispozițiile art. 28 din Legea nr.1/2000, care la alin. 1 menționează că persoanele îndreptățite se vor constitui în formele asociative inițiale.
Mai mult, în A.C.S.O. se menționează, la art.26, că membrii asociației sunt proprietarii și urmașii celor ce au deținut cote indivize de terenuri cu vegetație forestieră ale fostului composesorat al satului S. Însă la dosar nu există niciun document cu privire la acest composesorat și nici nu s-a susținut că între acesta și Asociația "F.I.S."; ar exista vreo legătură, de altfel nedovedită.
Chiar dacă s-ar pleca de la premisa că reclamanta este continuatoarea proprietarilor tabulari, respectiv a "agricultorilor din comuna S.";, astfel cum este întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, instanța a reținut că în Cartea funciară nr.32 S. sunt înscrise mai multe nr. topografice, iar la categoria de folosință a terenurilor se regăsește și categoria "păduri";.
Este adevărat că pe aceste terenuri ar fi putut să existe și vegetație forestieră, însă această ipoteză nu a fost dovedită în speță, martorul audiat în cauză declarând că sub lacul de acumulare erau terenurile cele mai fertile, de pe care se obțineau recolte însemnate, mai puțin în cazul recoltelor de grâu, care nu se pretau la condițiile regiunii.
Mai mult, în cartea funciară sunt întabulați "agricultorii din comuna S.";, or din titulatura acestora se deduce că aceștia se ocupau de practicarea agriculturii și nu de exploatarea pădurilor.
Or, pentru reînființarea unei forme asociative în baza Legii nr.1/2000 este necesar să se facă dovada calității de continuatoare a unor proprietari de suprafețe împădurite/cu vegetație forestieră, terenuri care prin natura lor nu sunt pretabile practicării agriculturii, pentru a se putea susține cu temei că reclamanta - ca formă asociativă înființată pentru exploatarea terenurilor cu vegetație forestieră (art.5 din Statut) - ar fi continuatoarea agricultorilor din comună.
Ținând cont de faptul că asociația "F.I.S."; a fost înființată ulterior perioadei de referință menționată în lege (1921-1940), că în Statutul ACSO nu există nicio mențiune că este continuatoarea acestei forme asociative, iar în cartea funciară nu este întabulat dreptul de proprietate al unei forme asociative și nici nu figurează categoria de folosință "pădure";, instanța a reținut că reclamanta nu și-a justificat calitatea procesuală activă ( nici în raport de proprietarii de carte funciară - agricultorii din comuna S.) pentru a solicita contravaloarea terenului expropriat înscris în CF nr.32 S., astfel că excepția invocată de pârâtă a fost considerată întemeiată și a fost admisă, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
| ← Inadmisibilitatea acţiunii în răspundere civilă... | Respectarea principiilor tempus regit actum şi... → |
|---|
