Deosebirea esenţială de reglementare între art. 50 alin. 2 şi art. 50 indice 1 din Legea nr.10/2001.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 22 din data de 17.02.2015
Deosebirea esențială de reglementare între art. 50 alin. 2 și art. 50 indice 1 din Legea nr.10/2001.
Instanțele investite cu o acțiune în pretenții având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilului cea format obiect al unui contract de vânzare cumpărare încheiat în temeiul Legii nr.112/1995, trebuie să stabilească fără echivoc faptul că contractul desființat prin hotărâre judecătorească a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, ceea ce constituie situația premisă a admiterii unei astfel de acțiuni.
Atâta timp cât prin hotărârea judecătorească irevocabilă prin care a fost desființat contractul, s-a stabilit că nu au fost respectate prevederile imperative ale Legii nr.112/1995, atunci acțiunea reclamantului nu poate fi admisă, lipsind condiția sine qua non pentru admiterea ei, iar instanțele investite cu soluționarea unei astfel de acțiuni nu mai sunt îndrituite să cerceteze îndeplinirea condiției, întrucât se opune principiul puterii lucrului judecat.
Secția I Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale - Decizia civilă nr.22 /17 februarie 2015
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia reclamantul C.M. a solicitat obligarea pârâtului S.R. prin M.F.P. la restituirea prețului de piață pentru apartamentul ce a fost cumpărat de antecesorul său în temeiul Legii nr.112/1995, contractul fiind anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă, acțiunea fiind întemeiată în drept pe art. 50 indice din Legea nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.807/2012, Judecătoria Alba Iulia a respins acțiunea formulată de reclamantul C.M. în contradictoriu cu pârâtul S.R.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr…/1996, vânzătoarea SC F. S.A. a transmis către antecesorul reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, în temeiul prevederilor Legii nr.112/1995.
La data de 03.10.2007, prin decizia civilă nr.265/A/2007 dată de Curtea de Apel Alba Iulia și rămasă irevocabilă prin respingerea recursului s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr…/1996, fiind anulată și încheierea de intabulare cu privire la imobilul în litigiu. De asemenea, a dispus rectificarea cărții funciare prin restabilirea situației anterioare cu privire la imobilul în litigiu.
Față de dispozițiile art. 50, 501 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.1/2009, instanța a apreciat că trebuie realizată o distincție între prețul actualizat și prețul de piață al imobilului, care se cuvine persoanelor interesate, iar această distincție operează în raport cu modalitatea în care cumpărătorul unui imobil, în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul prevederilor Legii nr.112/1995, a pierdut bunul imobil, adică dacă s-a desființat contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu rea-credință ca urmare a admiterii acțiunii în constatarea nulității absolute sau ca urmare a admiterii unei acțiuni în revendicare, prin compararea titlurilor, ipoteză care presupune existența a două titluri valabile.
Instanța a apreciat că nu în toate cazurile în care chiriașii cumpărători au fost evinși, se pune problema acordării valorii de piață a imobilelor ce au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr.112/1995, ci această valoare trebuie acordată numai în ipoteza în care se menține valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr.112/1995, dar chiriașii au fost evinși ca urmare a admiterii acțiunii în revendicare, prin compararea titlurilor.
În prezenta cauză, instanța de fond a constatat că antecesorul reclamantului nu se află în ipoteza reglementată de art.50 ind. 1 din Legea nr.10/2001, respectiv a încheierii contractului de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr.112/1995 și a menținerii valabilității acestui contract, dar a evingerii chiriașilor prin efectul admiterii acțiunii în revendicare.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins de Tribunalul Alba prin decizia civilă nr.341/A/2014, instanța reținând în esență că este corectă aprecierea instanței de fond în sensul că reclamantul nu se regăsește în ipoteza art. 50 ind. 1 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.1/2009.
La momentul constatării nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare asupra imobilului în litigiu, reclamantul apelant a avut la îndemână dreptul la acțiune întemeiat pe dispozițiile art. 50 alin. 2 din Legea nr.10/2001, pentru restituirea prețului actualizat plătit de chiriașul cumpărător căruia i s-a desființat titlul.
De prețul de piață al imobilului ar fi beneficiat reclamantul dacă ar fi dovedit că a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu respectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, însă potrivit deciziei Curții de Apel Alba Iulia, anterior menționate, s-a constatat irevocabil că antecesorul reclamantului a încheiat contractul cu administratorului bunului preluat abuziv de S.R., ambele părți fiind de rea credință la momentul contractării.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând, în principal, anularea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, iar în subsidiar, casarea hotărârilor instanțelor de fond și de apel.
S-a susținut în esență că prin hotărârile atacate s-a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art.50 ind. 1 și 50 alin. 2 din Legea nr.10/2001, întrucât antecesorul reclamantului a cumpărat imobilul cu respectarea Legii nr.112/1995
și a achitat în întregime prețul. Introducerea art.50 ind. 1 din Legea nr.10/2001 s-a făcut tocmai pentru a despăgubi foștii chiriași, care au cumpărat imobile de la S.R.
Prin decizia civilă nr.22/17.02.2015, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului, reținând în esență că instanțele anterioare au făcut o aplicare corectă a dispozițiilor Legii nr.10/2001, modificată prin Legea nr.1/2009.
Acțiunea reclamantului de obligare a pârâtului la plata prețului de piață al imobilului ce a formulat obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr…/1996 a fost întemeiată pe dispozițiile art. 501 din Legea nr.10/2001. Acest text legal impune îndeplinirea cumulativă a două cerințe pentru restituirea prețului de piață al imobilului, și anume: contractul de vânzare-cumpărare să fi fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 și acesta să fi fost desființat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În cauză, contractul încheiat de antecesorul reclamantului a fost desființat prin decizia civilă nr.265/A/2007 a Curții de Apel Alba Iulia, astfel că această cerință a legii este îndeplinită.
În ce privește cauzele desființării contractului, considerentele deciziei de anulare sunt foarte clare, instanța reținând în mod expres reaua-credință a cumpărătorului. Ca urmare, cu ocazia constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat de antecesorul reclamantului, a fost analizată respectarea Legii nr.112/1995 la încheierea contractului și s-a reținut în mod irevocabil reaua-credință a cumpărătorului.
Așadar, contrar susținerilor recurentului, instanța de apel a constatat în mod corect că nu este îndeplinită cerința prevăzută de art.501 din Legea nr.10/2001 privind respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Împrejurarea susținută de recurent în sensul că tatăl său a plătit integral prețul, nu prezintă relevanță în ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art.501 din Legea nr.10/2001, legea reglementând, în art.50 alin.2, posibilitatea acestor persoane de a solicita restituirea prețului, actualizat.
Pentru aceste motive, Curtea a respins recursul reclamantului ca nefondat.
| ← Servicii de consultanţă juridică prestate pentru dezvoltarea... | Inadmisibilitatea acţiunii în răspundere civilă... → |
|---|
