Calitate procesuală activă în acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 185 din data de 22.02.2016
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, reclamantul A.A. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate caracterul politic al condamnării tatălui său, reclamantul A.A.V. la pedeapsa de 6 luni închisoare de reeducare, aplicată prin decizia nr. 69/1952 a M.A.I. și să fie obligat pârâtul să-i plătească daune morale în sumă de 2 miliarde ROL.
În motivare, a arătat că tatăl său a fost condamnat în baza Deciziei M.A.I. nr. 69/1952 la șase luni închisoare, aducându-i-se mari prejudicii morale și materiale.
A precizat că a redobândit bunurile materiale, însă nu a beneficiat de prevederile Legii nr. 118/1990.
Și-a întemeiat cererea pe prevederile Legii nr. 221/2009.
În dovedire, a depus la dosar bilet de liberare nr. 1 din 31 decembrie 1952 a Penitenciarului Coloniei Fundulea, acte de naștere și adresa fostului Sfat Popular al Raionului V.D. nr. 1/R/12 ianuarie 1959.
Statul Român, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice X., în întâmpinare, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii privind acordarea daunelor morale, având în vedere decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată de Statul Român prin MFP-DGFP Constanța și a constatat că prevederile art. 5 al. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sunt neconstituționale, în prezent neexistând un temei legal pentru acordarea daunelor morale.
Prin precizările ulterioare, reclamantul a solicitat și contravaloarea daunelor materiale cauzate prin confiscarea bunurilor nerestituite: 150 oi, 17 vaci, 12 porci, 4 tauri, 4 câini ciobănești, o cantitate de material lemnos, toate evaluate la suma de 168.200 lei.
Pârâta a solicitat respingerea și a capătului de cerere privind acordarea bunurilor materiale.
Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 1610 din 3 noiembrie 2015, a constatat caracterul politic al condamnării petentului A.A.V. la pedeapsa de 6 luni de reeducare, aplicată prin decizia nr. 69/1952 a M.A.I. și a respins, ca inadmisibilă, cererea având ca obiect Legea nr. 221/2009, formulată de reclamantul A.A.V., decedat, moștenitor fiind A. A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice București și Direcția Generală a Finanțelor Publice X., privind acordarea daunelor morale și materiale.
Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că cererea este fondată în parte.
Astfel, art.1 din Legea nr. 221/2.06.2009, stabilește cazurile prevăzute expres pentru constatarea caracterului politic al condamnărilor penale.
De asemenea, art. 3 din lege prevede că este măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă s-au întemeiat pe actele normative indicate.
În cauză, autorul petentului s-a aflat în detenție la Penitenciarul Coloniei Fundulea până la data de 31 decembrie 1952, executând o pedeapsă de 6 luni reeducare.
Nu pot fi reținute susținerile petentului relativ la o executare de 3 ani, întrucât în cauză nu au fost administrate probe cu sentința penală de condamnare sau alte înscrisuri din care să fi rezultat pedeapsa de 3 ani.
Cum, declarațiile martorilor, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar confirmă faptul că autorul petentului a fost dislocat și încarcerat în Colonia MAI Fundulea, instanța a reținut caracterul politic al condamnării înscrisă în biletul de liberare nr. 1/1952.
Cât privește celelalte capete de cerere, tribunalul a constatat că sunt inadmisibile.
Astfel, relativ la daunele morale, instanța a reținut că art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 permitea acordarea daunelor morale persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic.
Însă, prin deciziile CC nr. 1358 și nr. 1360/2010, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, care reglementa acordarea daunelor morale, sunt neconstituționale întrucât contravin art. 1 alin. 3 din Constituție unde dreptatea este valoare supremă, precum și normele de tehnică legislativă.
Potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile CC se publică în M.O. și de la data publicării deciziile sunt obligatorii.
Așadar, neexistând temeiul de drept pentru acordarea daunelor morale, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.
De asemenea, prin decizia nr. 6/2013 a Î.C.C.J., publicată în M.O. nr. 245 din 29 aprilie 2013, a fost admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. , în interpretarea și aplicarea disp. art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 și s-a stabilit că pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceste categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.
În cauză, petentul a precizat că a obținut la reconstituire bunurile care pot face obiectul Legii nr. 10/2001, respectiv nr. 247/2005, astfel încât pretențiile privind alte categorii de bunuri ce exced celor prevăzute de lege sunt inadmisibile.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea, în sensul că a constatat caracterul politic al condamnării petentului A. A. V. la pedeapsa de 6 luni de reeducare, aplicată prin decizia nr. 69/1952 a M.A.I. și a respins ca inadmisibilă cererea privind daunele morale și materiale.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamantul A.A. și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice București - Agenția Națională de Administrare Fiscală - prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice I. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice X.
În motivarea apelului, reclamantul A.A. a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a acordat daunele morale solicitate, în condițiile în care a fost constatat caracterul politic al condamnării autorului său, A. V., la pedeapsa stabilită prin decizia nr. 69/1952 a M.A.I.
Instanța de fond a avut în vedere deciziile Curții Constituționale nr. 1358 și nr. 1360 din 2010, care au constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009.
Inexistența unui temei de drept pentru acordarea daunelor morale nu poate conduce, din punctul său de vedere, la respingerea cererii ca inadmisibilă, prin raportare și la legislația europeană, sens în care capătul de cerere privind acordarea daunelor morale se impunea a fi admis.
În mod greșit, instanța de fond nu a admis capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale, în condițiile în care a probat cuantumul daunelor produse ca efect al hotărârii de condamnare.
Trebuie avut în vedere și faptul că, cauza a fost înregistrată anterior pronunțării deciziei nr. 6/2013 a Î.C.C.J., despre care se face referire în sentință.
Ca atare, precizează că și acest capăt de cerere se impune a fi admis.
Un alt aspect este cel referitor la constatarea caracterului politic al condamnării, instanța de fond a avut în vedere numai pedeapsa de șase luni de reeducare, în condițiile în care autorul său a fost încarcerat și a executat efectiv trei ani de închisoare.
Pentru aceste aspecte, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
În drept, a invocat art. 282 și urm. Cod procedură civilă (vechi).
În motivarea apelului, pârâtul M.F.P. București - Agenția Națională de Administrare Fiscală - prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice I. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice X. a arătat că prima instanță a constatat caracterul politic de drept al măsurii administrative, constând în executarea unei pedepse de 6 luni reeducare în Penitenciarul Fundulea, luată împotriva lui A. V.
Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 stipulează "(2) Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător";.
Astfel, textul de lege dispune în mod expres că pentru constatarea de drept a caracterului politic, calitate procesuală activă are doar persoana supusă unei asemenea suferințe.
Or, în condițiile în care măsura administrativă luată împotriva autorului reclamantului nu se circumscrie prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, apreciază că reclamantul nu are calitate procesuală activă.
Solicită admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii ca nefondată.
În drept, a invocat art. 304, pct. 8 și 9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelul declarat de pârât este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, este de stabilit că este vorba despre o măsură administrativă în speță și nu despre o condamnare. Deși considerentele sentinței fac trimitere la dispozițiile art.3 din Legea nr.221/2009, care reglementează măsurile administrative cu caracter politic, dispozitivul conține mențiunea eronată a constatării caracterului politic al condamnării autorului reclamantului, respectiv A. A. V.
Astfel, Legea nr.221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, definește în cadrul articolului 1, alineat 1: ,, Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945";. Același act normativ prevede în cadrul art.3 alin.1 : ,,Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:
a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
b) Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 282 din 5 martie 1958 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2 august 1960;
c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității Poporului;
d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securității Statului";.
În speță, autorului reclamantului i s-a aplicat o pedeapsă de 6 luni reeducare, prin Decizia nr.69/1952 a MAI, astfel cum rezultă din Biletul de liberare nr.1 din 31.12.1952, fila 4 dosar primă instanță. Nu s-a depus nicio hotărâre judecătorească definitivă prin care să fi fost condamnat autorul petentului.
Măsura aplicată prin decizia MAI nr.69/1952, nu este una întemeiată pe vreunul din actele normative arătate mai-sus, astfel că solicitarea petentului se încadrează în ipoteza art. 4 alin.2 din Legea nr.221/2009, și anume, sesizarea instanței cu constatarea caracterului politic a măsurii administrative. Cu privire la această solicitare, însă, Legea nr.221/2009 nu a înțeles să ofere legitimitate procesuală activă decât persoanei care a făcut obiectul unei măsuri administrative, nu și moștenitorilor acesteia, spre deosebire de solicitarea de constatare a caracterului politic al condamnării pentru alte fapte decât cele prevăzute de art.1 alin.2 din lege, situație în care are legitimitate orice persoană interesată.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.4 din Legea nr.221/2009 : ,,(1) Persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.
(2) Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător";.
Cum acțiunea a fost formulată de către fiul persoanei căreia i s-a aplicat măsura administrativă, acțiunea este inadmisibilă, dată fiind lipsa de legitimare procesuală activă a reclamantului.
Ca urmare a reținerii de către instanța de apel a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, apelul declarat de către acesta va fi respins ca nefondat, fără examinarea criticilor acestuia referitoare la neacordarea de către prima instanță a daunelor materiale și morale solicitate ca un capăt de cerere accesoriu celui de constatare a caracterului politic al măsurii aplicate.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 296 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de pârât și va schimba în totalitate sentința atacată. În rejudecare, va fi admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Apelul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Întreruperea prescripţiei... | Confiscarea special extinsă . Jurisprudență Sechestru.... → |
|---|
