Cerere de revizuire. Condiţii. Art. 509 pct. 5 Cod de procedură civilă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 262 din data de 09.02.2016
Prin acțiunea înregistrată la data de 13.08.2013, reclamanta X în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră I. și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a solicitat ca, prin hotărârea judecătorească, să se dispună:
- anularea Deciziilor nr. 1670279/31.07.2013 si nr. 1670279/05.08.2013 emise de I.T.P.F Iași prin care s-a respins cererea de reexaminare a Deciziei nr. 1670240/26.06.2013, conform căreia s-a respins cererea de acordare a despăgubirilor cuvenite conform art. 28, lit. m) din Legea nr. 360/2002; art. 1, art. 2, lit. d), art. 3, lit. e), art. 4, alin. (3) din H.G. 1083/2008, raportat la art. 20, alin. (1) din Legea 284/2010;
- obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri în sumă de 20.000 euro în echivalent în lei la data plății în temeiul art. 2, lit. d), art. 3, lit. e), art. 4, alin. (3) din H.G. 1083/2008 ;
- obligarea pârâtelor la plata unui ajutor egal cu 8 salarii ale funcției de bază, în temeiul art. 20, alin. (1) din Legea 284/2010;
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 1125 din 11.06.2014, Tribunalul Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea reclamantei la judecata cererii menționată la pct. 3; a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră din cadrul MAI față de care a respins ca inadmisibilă acțiunea și a respins - ca nefondată - acțiunea reclamantei față de pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră I.
Împotriva acestei sentințe, la data de 22.10.2014, a promovat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin Decizia nr. 318 din 26.01.2015, pronunțată în dosarul nr. 600/39/2013*, Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul promovat de reclamantă.
La data de 30.09.2015, reclamanta X a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 318/2015 - cererea formând obiectul dosarului nr. 762/39/2015 - și a solicitat anularea în totalitate a deciziei pronunțată în recurs iar pe fond, admiterea acțiunii în sensul anulării deciziilor nr. 1670279/31.07.2013 și nr. 1670279/05.09.2013, emise de I.T.P.F. I. și obligarea pârâtelor la plata de despăgubirii în sumă de 20.000 euro, echivalentul în lei la data plății, în temeiul art. 2 lit. d, art. 3 lit. e, art. 4 alin. 3 din HG nr. 1083/2008, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii - întemeiată pe disp. art. 509 pct. 5 Cod procedură civilă - revizuienta a arătat că, în perioada iulie - august 2015 s-a adresat Direcției Medicale a M.A.I. în legătură cu o contestație a Deciziei nr. 432/10 din 14.02.2014, în legătură cu cauza decesului.
La data de 03.09.2015 a primit de la Direcția Medicală o copie a unei comunicări, prin care, la data de 23.02.2012, Direcția Medicală înștiințează I.T.P.F. I. că, Comisia de expertiză medico-militară a concluzionat: deces prin neoplazie - conform Deciziei Medicale nr. 432/10 din 14.02.2012, emisă de spitalul Militar de Urgență I., avizată de Comisia de Expertiză Medico-Militară a M.A.I. în ședința din 22.02.2012.
În fapt, la data de 01.01.2012, soțul său, angajat la I.J.P.F. B. - S.P.F. S., a decedat din cauza unui melanom malign latero-lombar drept operat cu multiple metastaze - afecțiune medicală care a fost dobândită în timpul desfășurării activității sale la locul de muncă.
Pentru aceste motive a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 20000 euro în echivalentul în lei la data plății, reprezentând despăgubirile rezultate din asigurarea de sănătate. În drept, acțiunea a fost motivată pe dispozițiile art. 28 alin. 1 lit. m din Legea nr. 360/2002, coroborate cu art. 4 alin. 2 lit. d din HG nr. 1083/2008.
Instanța a respins cererea motivat de faptul că, din punct de vedere medical nu s-a dovedit legătura de cauzalitate dintre exercitarea atribuțiilor de serviciu și boala contractată, iar înscrisurile medicale sunt nemotivate.
Astfel, a considerat nelegale sentințele din dosarul nr. 600/39/2013, deoarece înscrisurile medicale ce provin de la Comisia Medico-Militară probează legătura existentă între îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și boala contractată.
Potrivit disp. art. 3 lit. e coroborat cu art. 2 lit. b și d din HG nr. 1083/2008, din art. 8 alin. 2 și 3 din ordinul MAI 24/2009 și art. 4 alin. 3 din HG 1083/2008 beneficiază de despăgubiri personale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții.
1. Decesul să fie urmare a răniri polițistului;
2. Polițistul să fie decedat.
Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă spitalul Militar I. a propus și a avizat în data de 14.02.2012, la rubrica Legătură cauzală a bolii sau accident cu îndeplinirea obligațiilor medicale - "Deces prin boală apărută în timpul dar nu din cauza serviciului";.
În mod greșit instanțele consideră că aceste comisii trebuiau să analizeze condițiile de lucru ale decedatului, deoarece în acest mod judecătorul își aroga atribuțiile comisiei medicale abilitate să stabilească cauza și împrejurările privind contractarea afecțiunilor este Comisia Medicală, care în urma analizării criteriilor stabilite prin baremul medical nr. 72, stabilește dacă există sau nu legătura între atribuțiile de serviciu și boala contractată. Instanța nu poate impune Comisiei medicale normale care trebuie evaluate deoarece acestea sunt prevăzute expres în lege.
Conform legislației în vigoare, prin accident se înțelege vătămarea violentă a organismului și intoxicația acută care loc în timpul procesului de muncă, sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitatea temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.
Astfel, a menționat că soțul său - G. L. G. a beneficiat de concediu medical continuu, fără întreruperi, până la data de 01.01.2012, cumulând 540 de zile lipsă de le serviciu.
Cu toate că a dovedit faptul că a fost emisă o decizie medicală și că din decizia medicală corectată și completată de Comisia Centrală de Expertize Medico-Militară rezultă că decesul soțului a fost cauzat de îndeplinirea obligațiilor de serviciu, Curtea de Apel Suceava a respins recursul, menținând eroarea pronunțată fără să țină cont de decizie și de faptul că Comisia Centrală de Expertize Medico-Militară a modificat propunerea de boală apărută în timpul dar nu din cauza serviciului în deces prin neoplazie conform art. 68 lit. b din Legea nr. 263/2010.
Prin motivarea făcută de instanța de recurs, se constată foarte limpede că aceasta nu a analizat pct. IV din Decizia medicală nr. 430/10 din 14.02.2012, potrivit căreia Comisia de Expertize Medico-Militară avizează propunerea secției de specialitate (de la pct. 11 din aceeași Decizie), privind diagnosticul, aptitudinea pentru îndeplinirea atribuțiilor militare, gradul de invaliditate, termenul de revizuire dar nu și legătura cauzală.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră I. a solicitat respingerea cererii de revizuire și menținerea Deciziei nr. 318 din 26.01.2015 a Curții de Apel Suceava, ca fiind temeinică și legală.
În motivare, pârâta a arătat că Decizia Curții de Apel Suceava nr. 318 din 26.01.2015 a mai făcut obiectul unei căi extraordinare de atac, respectiv contestația în anulare ce a făcut obiectul dosarului nr. 223/39/2015, respinsă de Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 2743 din 8.06.2015.
Revizuienta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 pct. 5 Cod procedură civilă, conform căruia "cererea de revizuire poate fi formulată atunci când, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților."; - înscrisul doveditor fiind în cazul de față adresa nr. 4071821/23.02.2012 a Direcției medicale din cadrul MAI, prin care a fost transmis ITPF I. dosarul medical al defunctului G. L. G., fost agent de poliție în cadrul unității și soțul revizuientei.
Este cât se poate de evident că acest document nu se circumscrie dispoziției legale mai sus enunțate, acest document neputând, în nici un caz deschide calea unei cereri de revizuire a deciziei pronunțate de instanța de recurs.
Un astfel de înscris trebuie să fie un înscris doveditor, reținut de partea potrivnică - în speță I.T.P.F. Iași, în argumentarea netemeiniciei acțiunii formulate de revizuientă și care nu a putut fi înfățișat, prezentat în instanță mai presus de voința părților. Ori, adresa Direcției Medicale nr. 4971821/23.02.2012, pe care revizuienta își întemeiază cererea, nu îndeplinește condițiile prezentate anterior, în concret nu este un înscris doveditor, nu a fost reținut în formularea apărărilor de către I.T.P.F. I. și nici nu a putut fi prezentat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Cu excepția motivului de revizuire reprezentat de adresa Direcției Medicale nr. 4971821/23.02.2012, revizuienta aduce în discuție aceleași susțineri pe care le-a invocat în fața instanțelor la soluționarea cererii sale în fond, recurs și contestație în anulare.
Analizând actele si lucrările dosarului Curtea a reținut că cererea de revizuire nu este întemeiată.
Petenta invocă dispozițiile art. 509 pct. 5 Cod procedură civilă, care stipulează că "se poate formula cerere de revizuire a unei hotărâri dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.";
În susținerea cererii se invocă o adresa emisă de către Direcția Medicală a MAI (f. 10), înaintată către ITPF I. la 23.02.2012 prin care se menționează că în conformitate cu concluziile Comisiei de expertiză medicală decesul a survenit prin neoplazie, confirmată prin decizia medicală nr. 432/10 din 14.02.2012.
Pentru a fi întemeiată cererea de revizuire e necesar ca înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii, ceea ce înseamnă că înscrisurile constituite ulterior nu pot servi drept temei al revizuirii. În speță, înscrisul este însă ulterior pronunțării deciziei a cărei revizuire se cere, petenta arătând că s-a adresat Direcției Medicale în iulie -august 2015, primind adresa în 3.09.2015.
Pe de altă parte trebuie întrunită condiția ca înscrisul să fi fost reținut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții. Condiția nu este îndeplinită dacă înscrisul putea fi procurat si depus la dosar prin diligenta părții interesate. Or, după cum rezultă din dosar, înscrisul invocat nu a fost reținut de partea potrivnică, fiind eliberat petentei ca urmarea unei solicitării. Eliberarea acestei adrese putea fi solicitată însă si cu prilejul soluționării cauzei în fond sau recurs.
O altă condiție cerută de lege e aceea ca înscrisul să fie doveditor (în sensul de instrumentum - mijloc de probă), să fie probant prin el însuși (si nu un înscris ce face trimitere la alt mijloc de probă) si apt de a schimba soluția. Or, adresa invocată nu este un mijloc de probă (înscris) în înțelesul art. 265-291 Cod procedură civilă, fiind doar o comunicare iar pe de altă parte face trimitere la mijloace de probă ce au fost avute în vedere de instanța de recurs.
Așa cum își motivează petenta cererea de revizuire, rezultă că aceasta exercită de fapt un recurs la recurs invocând pretinse greșeli de judecată ale instanței si motive ce țin de fondul cauzei.
Pentru considerentele învederate, a respins ca nefondată cererea de revizuire a Deciziei nr. 318 din 26.01.2015, pronunțată de Curtea de apel Suceava, în dosarul nr. 600/39/2013*, formulată de revizuienta X, intimați fiind Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră I și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră din cadrul Ministerului Afacerilor Interne București.
| ← Confiscarea special extinsă . Jurisprudență Sechestru.... | Casare cu trimitere spre rejudecare. Nerespectarea de către... → |
|---|
