Actiune in raspundere contractuala. Întreruperea prescripţiei prin plăţi generice
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 8936 din data de 11.01.2016
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
I. Susținerile părților
1. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 17.03.2014, sub nr. mai sus menționat, în antet, reclamanta S.C. CI S.A. (prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare SPRL) a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâta AP DC la plata sumei de 810,79 lei, reprezentând contravaloarea penalităților aferente perioadei iulie 2008 - iunie 2009, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat următoarele:
Societatea reclamantă furnizat pârâtei energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, în baza relațiilor contractuale, contractul dând naștere la dreptul de a factura, la tarifele în vigoare, cantitățile furnizate.
Pentru neachitarea la termen a facturilor (necontestate de pârâtă), au fost calculate și penalități de întârziere, conform contractului.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.1270, 1516 alin.1, 1169, 1073, 1530 C.Civ..
În dovedirea celor afirmate, a solicitat proba cu înscrisuri, anexând mai multe acte cererii: notificare, contractele de furnizare nr.1060/12.07.2010 (f.10 și urm.), nr.866/01.04.2005 (f.18 și urm.), sentința civilă nr.697/17.04.2012 pronunțată de Tribunalul Iași - Secția Faliment (f.23 și urm.), componență sold (f.29 și urm.), facturi (f.34 și urm.).
2. Pârâta a depus întâmpinare, înregistrată la data de 09.04.2014 (f.82), prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru penalitățile solicitate, cu motivarea că asociația nu are posibilitatea de a percepe sume de la locatari și că debitul pentru acea perioadă a fost oricum achitat, astfel încât nu este justificată calcularea de penalități în continuare.
3. Reclamanta a depus precizări la 04.06.2014 (f.87), la care a anexat dovezi privind procedura medierii.
La data de 30.04.2014, a depus și răspuns la întâmpinare (f.93), prin care a arătat că prescripția nu a intervenit, conform art.16 alin.1 lit.a din Decretul 167/1958, deoarece pârâta a realizat plăți succesive.
II. Aspecte procesuale
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
Instanța, prin încheierea de la ultimul termen, a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
III. Analiza excepției prescripției parțiale a dreptului la acțiune
Art.1 din Decretul 167/1958 (numit în continuare "Decretul";), aplicabil în speță dat fiind momentul desfășurării raporturilor dintre părți, chiar dacă a fost abrogat între timp, prevede că "dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege";. Alin.2 prevede că "odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.";
Potrivit art.3 alin.1, termenul prescripției este de 3 ani, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, conform art.7.
După cum rezultă din cerere și din graficul de la filele 29 și urm., mai ales din detalierea componenței fiecărei facturi de penalități, reclamanta a pretins contravaloarea penalităților aferente unor facturilor scadente cu mai mult de 3 ani înainte de introducerea cererii.
Aceasta a invocat o recunoaștere a datoriei prin plată, apărare pe care instanța o consideră neîntemeiată, atât timp cât nu există dovezi certe că prin anumite plăți s-au stins anumite obligații de plată (de exemplu, chitanțe în care se indică numărul facturilor achitate). În aceste condiții, în temeiul art.16 lit.a din Decret, instanța va reține că nu a operat întreruperea prescripției înainte de a expira termenul de 3 ani.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge ca atare cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata facturilor de penalități emise înainte de 17.03.2011.
V. Analiza fondului
Potrivit art. 969 C. Civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Totodată, potrivit art.1073 C.Civ., creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației. În fine, art.1087 C. Civ. prevede că atunci când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune-interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare, nici mai mică, acesta fiind textul cu caracter general aplicabil.
În cazul particular al obligațiilor constând în sume de bani, este relevant și art.1 din O.G.9/2000, conform cu care părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.
Între reclamantă (în calitate de furnizor) și pârâtă (în calitate de consumator) au intervenit contractele de furnizare nr.1060/12.07.2010 (f.10 și urm.), nr.866/01.04.2005 (f.18 și urm.), în temeiul cărora a emis facturile anexate cererii. Potrivit contractelor anexate (art.18 alin.2 lit.a), neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere la nivelul penalităților percepute pentru plata cu întâziere a obligațiilor bugetare.
Prin urmare, în cazul plății cu întârziere a unor facturi, pârâta poate fi obligată la plata unor penalități, dar trebuie stabilit cuantumul acestora după înlăturarea sumelor pentru care s-a admis excepția prescripției.
Observând analiza acestei excepții, instanța a procedat la ajustarea valorii facturilor de penalități, scăzând din cuantumul fiecărei facturi valoarea penalităților raportate la facturi de utilități scadente cu mai mult de 3 ani înainte de introducerea acțiunii, făcând verificări și calcule pe baza componenței sold depuse de reclamantă (f.29 și urm.).
În consecință, unele facturi au fost eliminate complet din calcul (cele emise între 23 iulie 2008 și 30 aprilie 2011), unele doar micșorate (cea din 30 mai 2011, de la 74 lei la 51,50 lei, iar cea din 30 iunie 2011, de la 65,24 lei la 63,79 lei - a se vedea și f.31), iar restul au fost menținute în integralitatea lor.
Aplicând acestă metodă, a rezultat valoarea de 241,26 lei din însumarea valorilor corectate ale facturilor.
În consecință, va obliga pârâta la plata către reclamantă a acestei sume, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente facturilor de utilități cu scadența în perioada 04.04.2011 - 25.11.2011.
| ← Plângere contravențională. Posibilitate sancţionare entitate... | Calitate procesuală activă în acţiunile întemeiate pe... → |
|---|
