Calitatea procesuală pasivă a pârâtului chemat în judecată de reclamant şi calitatea procesuală pasivă impusă de legiuitor în anumite tipuri de litigii. Principiul disponibilităţii procesuale.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 635 din data de 19.09.2013
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului chemat în judecată de reclamant și calitatea procesuală pasivă impusă de legiuitor în anumite tipuri de litigii. Principiul disponibilității procesuale.
Împotriva hotărârii de expropriere emisă în baza Legii 255/2010, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței de judecată competente, în temeiul art. 22 din Legea 255/2010.
În conformitate cu art. 2 alin. 2 din Legea 255/2010 și art. 12 alin. 2 din Legea 33/1994 (cele două legi completându-se în temeiul art. 34 din Legea 255/2010), reclamanții nu pot să formuleze acțiunea întemeiată pe art. 22 din aceeași lege, decât în contradictoriu cu expropriatorul, care este Statul Român pentru obiectivele de interes național, județele pentru obiectivele de interes județean, iar municipiile, orașele și comunele pentru obiectivele de interes local. Imobilul reclamanților a fost expropriat pentru realizarea unui obiectiv de interes local, situație în care calitatea de expropriator aparținea unității administrativ teritoriale direct interesate, și anume Municipiului, iar nu Primarului (cum a constatat instanța de fond) și nici Primăriei (cum a solicitat reclamantul).
Secția I civilă - Decizia civilă nr. 635/19 septembrie 2013
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr. 13503/107/2011 reclamanții VN, VV și CP au solicitat, în contradictoriu cu Primăria Mun., pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună majorarea cuantumului despăgubirilor acordate pentru suprafața expropriată de 188 mp, prin Hotărârea nr. 3/2011.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prețul de 10 lei/mp pentru imobilul afectat de expropriere nu este corect stabilit, ei solicitând un preț de 500 lei/mp.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe Legea 255/2010 și Legea 33/1994.
Pârâta Primăria Municipiului a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât exproprierea a fost efectuată cu respectarea prevederilor Legii 255/2010.
Prin sentința civilă nr. 2823/2012 Tribunalul Alba a admis acțiunea formulată de reclamanți împotriva Hotărârii nr. 3/2011, în contradictoriu cu Primarul Municipiului și stabilit cuantumul despăgubirilor acordate pentru imobilul expropriat la suma de 24.073 lei, conform unui raport de expertiză efectuat în fața instanței de judecată, în urma căruia imobilul a fost evaluat la această sumă.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 120/15.04.2011 a Consiliului Local Alba a fost aprobată procedura de expropriere a imobilelor proprietatea contestatorilor. La data de 17.10.2011 s-a încheiat procesul verbal nr. 2 pe care contestatorii au refuzat să-l semneze. Prin Hotărârea nr. 3/19.10.2011 s-a stabilit despăgubirea acordată contestatorilor în cuantum de 2326,20 lei, conform raportului de expertiză efectuat de către expert evaluator R.A.
Prin expertiza judiciară efectuată în cauză, s-a stabilit o valoare a imobilului expropriat în cuantum de 24.073 lei, sumă pe care instanța de fond a apreciat-o ca fiind corectă și stabilită în conformitate cu dispozițiile Legii 255/2010 și Normele Metodologice 19/2011, astfel că a admis acțiunea și a modificat Hotărârea 3/2011 sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate reclamanților.
Reclamantul VN în nume propriu și ca reprezentant al celorlalți reclamanți a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința 2823/2012 în sensul că pârâtul chemat în judecată a fost Primăria Municipiului Alba Iulia și nu Primarul Municipiului Alba Iulia, persoană în contradictoriu cu care a fost pronunțată hotărârea judecătorească.
Prin încheierea Camerei de Consiliu nr. 261/CC/F/2013 Tribunalul Alba a admis cererea reclamantului și a îndreptat eroarea materială din considerentele sentinței 2823/2012 în sensul că acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu Primăria Municipiului Alba Iulia, iar eroarea din minuta aceleiași sentințe a fost îndreptată în sensul că acțiunea a fost admisă în contradictoriu cu Primarul Municipiului Alba Iulia.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât Primăria Mun. cât și Primarul, solicitând modificarea acesteia și respingerea acțiunii reclamanților.
În expunerea de motive, recurenții au arătat că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității, în sensul că a admis acțiunea în contradictoriu cu Primarul Mun. Alba Iulia, deși reclamanții au înțeles să cheme în judecată Primăria Mun. Alba Iulia, iar instanța nu putea să introducă din oficiu părți noi în proces.
Un alt motiv vizează nepronunțarea instanței pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei, excepție pe care recurenții au reiterat-o în fața instanței de recurs, având în vedere prevederile Legii 255/2010, care conferă calitate procesuală pasivă Statului Român și unităților administrativ teritoriale.
Prin decizia civilă nr. 635/19.09.2013 Curtea de Apel a admis recursul pârâților, a modificat sentința și a respins acțiunea reclamanților, reținând în considerente următoarele:
Prin Hotărârea Consiliului Local al Mun. Alba Iulia nr. 120/2011 a fost aprobată declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor terenuri proprietate privată situate în Alba Iulia, înscrise în CF 82466, nr. top 4959/1, 4960/1, 4961/1 în suprafață de 188 mp și a fost însușit raportul de evaluare care a stabilit valoarea imobilului la 10 lei/mp. Ulterior, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 267/31.08.2011, imobilul identificat mai sus a fost expropriat, după cum rezultă din procesul - verbal nr. 2/17.10.2011 întocmit de Comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real, din cadrul Primăriei Mun. Alba Iulia.
Prin Hotărârea nr. 3/19.10.2011 emisă de aceeași Comisie de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real, din cadrul Primăriei Mun. a fost stabilită valoarea totală a imobilului expropriat în suprafață de 188 mp, ca fiind de 2326,20 lei.
Împotriva acestei hotărâri, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței de judecată competente, în temeiul art. 22 din Legea 255/2010, text de lege pe care se întemeiază și acțiunea reclamanților.
În conformitate cu art. 2 alin. 2 din Legea 255/2010 reclamanții nu pot să formuleze acțiunea decât în contradictoriu cu expropriatorul, care este Statul Român pentru obiectivele de interes național, județele pentru obiectivele de interes județean, iar municipiile, orașele și comunele pentru obiectivele de interes local. Imobilul reclamanților a fost expropriat pentru realizarea unui obiectiv de interes local, situație în care calitatea de expropriator aparține unității administrativ teritoriale direct interesate, și anume Municipiul Alba Iulia.
De asemenea, art. 23 din același act normativ prevede că cererile adresate instanței judecătorești pentru stabilirea dreptului la despăgubire se judecă în contradictoriu cu statul român sau cu unitățile administrativ teritoriale.
Prin urmare, reclamanții au formulat acțiunea în contradictoriu cu Primăria Municipiului, iar instanța de fond a admis-o în contradictoriu cu Primarul Municipiului, însă niciuna din cele două instituții care apar în sentința 2823/2012 așa cum a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale nr. 261/2013, (Primăria în considerente și Primarul în dispozitiv), nu are calitate procesuală pasivă în cauză, în sensul că nu are calitatea de expropriator, așa cum este prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea 255/2010 și art. 12 alin. 2 din Legea 33/1994, cele două legi completându-se în temeiul art. 34 din Legea 255/2010.
Pe de altă parte, Primăria nu poate avea calitate procesuală pasivă de sine stătătoare nici în acest litigiu și nici în altul, deoarece conform art. 77 din Legea 215/2001, primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
De asemenea, nici primarul nu apare în astfel de litigii în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, în conformitate cu art. 62 din Legea 215/2011, potrivit căruia primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.
Cadrul procesual a fost stabilit de reclamant, acesta arătând în mod expres în toate cererile adresate instanței de fond, că înțelege să se judece cu Primăria, în calitate de emitentă a Hotărârii nr. 3/2011. Poziția reclamantului a fost întărită și de cererea de îndreptare a erorii materiale pe care acesta a formulat-o după ce a primit sentința 2823/2012, în care apărea Primarul în calitate de pârât (f. 213, dosar fond).
În consecință, criticile formulate de cei doi recurenți sunt întemeiate, întrucât nici Primarul și nici Primăria nu pot avea calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece nu au calitatea de expropriator conferită de legea 255/2010, lege care constituie temeiul de drept al acțiunii reclamanților. De altfel, contrar susținerilor reclamanților, recurenții nu au nici calitatea de emitenți ai Hotărârii 3/2011 a cărei modificare au solicitat-o persoanele expropriate, ci această hotărâre prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor a fost emisă de Comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real, din cadrul Primăriei Alba Iulia și a avut la bază Hotărârea nr. 267/2011 prin care imobilul a fost efectiv expropriat și care a fost emisă de Consiliul Local al Municipiului.
Pentru motivele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304/1 și art. 304 pct. 9 cod pr. civilă, Curtea a admis recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului și Primăria Municipiului împotriva sentinței civile 2823/2012 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția I civilă pe care a modificat-o în sensul că a respins acțiunea reclamanților.
| ← LIT.PROF: Pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care... | Principiul legalităţii căilor de atac. Motiv de recurs de... → |
|---|
