Contopire pedepse în calea de atac. Regula şi excepţiile instituite prin decizia nr. 70/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 843 din data de 16.09.2013

Contopire pedepse în calea de atac. Regula și excepțiile instituite prin decizia nr. 70/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Conform deciziei nr. 70/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, ca regulă, instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente (regula fiind perfect aplicabilă și în caz de recidivă postcondamnatorie), pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță.

Această regulă comportă însă două excepții, care se desprind din considerentele aceleiași decizii și conform cărora instanța de control poate efectua operațiunile de contopire direct în calea de ataca dacă:

- prima instanță însăși a dispus contopirea (se subînțelege, că este vorba despre o contopire greșită) sau

- prima instanță, fiind legal învestită, a omis să se pronunțe în această privință.

Secția penală - Decizia nr. 843/16 septembrie 2013

Prin sentința penală nr. 510/24.04.2013, pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. 3764/175/2012, s-au hotărât următoarele:

Au fost condamnați inculpații:

M.L. la:

-2 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de Art. 208 alin. 1 - Art.209 alin.1 lit a, g, i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a C.pen, în limitele stabilite de art.320 ind.1 Cod procedură penală

-2 ani și 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de Art. 208 alin. 1 - Art.209 alin.1 lit a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și a art.37 lit.a C.pen, în limitele stabilite de art.320 ind.1 Cod procedură penală

- totul cu aplicarea Art.33 lit.a Cpen

În baza art.33 lit. a raportat la art.34 lit.b C.pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului de 2 ani și 6 luni, și 2 ani și 8 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.

I-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II -a și b Cod penal pe durata prev.de art.71 Cod penal.

S.A.A. la:

-2 ani și 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de Art. 208 alin. 1 - Art.209 alin.1 lit a, g, i Cod penal, în limitele stabilite de art.320 ind.1 Cod procedură penală

-2 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de Art. 208 alin. 1 - Art.209 alin.1 lit a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, în limitele stabilite de art.320 ind.1 Cod procedură penală

-totul cu aplicarea Art.33 lit.a Cpen

În baza art.33 lit. a raportat la art.34 lit.b C.pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului de 2 ani și 3 luni și 2 ani și 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

I-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II -a și b Cod penal pe durata prev.de art.71 Cod penal.

S.A.R. la:

- 2 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de Art. 208 alin. 1 - Art.209 alin.1 lit a, g, i, C.pen, cu aplicarea art.41 alin.2 Cpen, a art.37 lit.a C.penal, în limitele stabilite de art.320 ind.1 Cod procedură penală

S-a constatat că fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani și 6 luni prin sentința recurată fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin SP 1803/2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin nerecurare la data de 30.12.2011, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare condiționată a executării (fapta săvârșită la 05/06.12.2010).

În baza art. art.83 C.pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sent.pen. nr. 1803/2012 a Judecătoriei Aiud și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse pe lângă pedeapsa aplicată prin sentința recurată, respectiv 2 ani și 6 luni urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a constatat că fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare prin sentința recurată a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin SP 186/2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin nerecurare la data de 27.02.2012, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată a executării (fapta săvârșită în decembrie 2010).

În baza art. art.83 C.pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sent. pen. nr. 186/2012 a Judecătoriei Aiud și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse pe lângă pedeapsa aplicată prin sentința recurată, respectiv 2 ani și 6 luni urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.33 lit. a raportat la art.34 lit.b C.pen. au fost contopite pedepsele rezultante aplicate inculpatului urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

I-a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II -a și b Cod penal pe durata prev.de art.71 Cod penal.

În temeiul art. 14, art. 346 Cod procedură penală, raportat la prevederile art. 998,999 C. civ. prima instanță a luat act că părțile vătămate F.C.E. și O.D. nu se constituie părți civile.

În temeiul art.118 lit.e Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpații M.L. și S.A.A. suma de 30 lei, câte 15 lei de la fiecare.

În temeiul art.118 lit.e Cod penal s-a dispus confiscarea de la cei trei inculpați a sumei de 30 lei, câte 10 lei fiecare.

În baza art.191 al.1 Cod pr.penală a fost obligat inculpatul M.L. la plata sumei de 616 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu în faza de urmărire penală, C.I. și 300 lei avocatul din oficiu în faza de judecată, G.L., inculpații S.A.R. și S.A.A. la suma de 414 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză din care suma de 300 lei fiecare reprezentând onorariul avocatului din oficiu, G.C. și G.D.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud întocmit în dosar nr.179/P/2012 au fost trimiși în judecată inculpații:

- Ș.A.R. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit.a,g,i C.penal cu aplicarea art.41 alin. 2 c penal, 2 acte materiale;

- S.A.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i cod penal, 208 alin.1, 209 alin.1, lit. a,g,i cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.penal, două acte materiale, totul cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal;

- M.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, 209 alin. 1, lit.a, g,i, cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a cod penal, 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 c.penal, două acte materiale și cu aplicarea art. 37 lit.a c.penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal, constând în aceea că, în toamna anului 2011 (septembrie - octombrie) inculpații S.A.A. și M.L. au pătruns prin escaladare și efracție în imobilele părților vătămate F.C.R. de unde au sustras un televizor în valoare de 500 lei, iar în ziua de 23.01.2012 și apoi în aceeași noapte ai pătruns prin escaladare și efracție în imobilul părții vătămate F.C.R., în interior au căutat bunuri iar din curte au sustras obiecte de fier în valoare de 30 lei și apoi în curtea părții vătămate O.D.S. de unde au sustras obiecte din fier în valoare de 200 lei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal, art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal (2 acte materiale) și a art.37 lit. a Cod penal față de inculpatul M.

Faptele inculpatului S.A.R. care, împreună cu inculpații S.A.A. și M.L., în ziua de 23.01.2012 și apoi în aceeași noapte, prin escaladare și efracție a pătruns în imobilul părților vătămate F.C.R. în interior a căutat bunuri iar din curte a sustras obiecte din fier în valoare de 30 lei și apoi în curtea părții vătămate O.D.S. de unde a sustras obiecte din fier în valoare de 200 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i C.pen. cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. (2 acte materiale).

Instanța a admis solicitarea inculpaților M.L., S.A.A. și S.A.R. de judecare a cauzei potrivit dispozițiilor art.3201 Cod proc.pen., sens în care acestora li s-a luat câte o declarație.

Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, prima instanță a reținut următoarele:

În toamna anului 2011, în cursul lunilor septembrie - octombrie 2011, pe timp de noapte, inculpații S.A.A. și M.L. au pătruns prin escaladarea gardului în curtea imobilului nr… de pe str… din mun. A., proprietatea părții vătămate F.C.R. și apoi prin forțarea ușii în imobil de unde a sustras un televizor.

Bunul sustras a fost vândut fratelui inculpatului M. martorului M.M. cu suma de 30 lei, banii fiind împărțiți de cei doi inculpați în mod egal.

În data de 23.01.2012 pe timp de zi cei trei inculpați s-au deplasat la același imobil și prin forțarea ușii de acces au pătruns în interior unde au căutat bunuri cu scopul sustragerii, însă nu au mai găsit, astfel încât din curtea imobilului au sustras obiecte de fier vechi, bunuri predate la un centru de colectare a fierului vechi contra sumei de 20-30 lei.

În noaptea de 23/24.01.2012 inculpații au revenit la același imobil au pătruns în curte prin escaladarea gardului și de acolo în grădina imobilului învecinat, proprietatea părții vătămate O.D.S., de unde au sustras mai multe bunuri din fier.

În fața instanței inculpații au recunoscut și regretat săvârșirea faptei.

În drept, faptele inculpaților S.A.A. și M.L. care, în toamna anului 2011 (septembrie - octombrie) au pătruns prin escaladare și efracție în imobilele părților vătămate F.C.R. de unde au sustras un televizor în valoare de 500 lei, iar în ziua de 23.01.2012 și apoi în aceeași noapte ai pătruns prin escaladare și efracție în imobilul părții vătămate F.C.R., în interior au căutat bunuri iar din curte au sustras obiecte de fier în valoare de 30 lei și apoi în curtea părții vătămate O.D.S. de unde au sustras obiecte din fier în valoare de 200 lei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal, art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal (2 acte materiale) și a art.37 lit. a Cod penal față de inculpatul M.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de furt calificat s-a realizat prin acțiunea de luare în mod repetat a mai multor bunuri aparținând părților vătămate F.C.R. și a unor bunuri din posesia părții vătămate O.D., fără consimțământul acestora.

Urmarea imediată a constat în producerea unui prejudiciu în patrimoniul părților civile.

Raportul de cauzalitate între acțiunea inculpaților și urmarea imediată există, prejudiciul fiind consecința directă a acțiunii de luare a bunurilor din posesia părții civile.

Sub aspectul laturii subiective, inculpații au săvârșit fapta cu intenție directă, conform art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din C.p., întrucât inculpații au prevăzut rezultatul faptei lor, urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei, intenție calificată de scopul însușirii bunurilor pe nedrept.

Săvârșirea faptei mai sus menționate, de către inculpații împreună, fiecare având calitatea de coautor, în timpul nopții, pătrunzând prin efracție în curtea părților vătămate, face necesară reținerea în sarcina acestora a circumstanțelor agravante speciale prevăzute la art. 209 alin.1 lit. a, g, i C.pen.

În cauză se reține față de toți inculpații incidența dispozițiilor art.41 al.2 Cod penal, având în vedere că aceștia au săvârșit faptele la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni care constituie fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.

Infracțiunea de furt calificat a fost săvârșita de inculpații M.L. și S.A.R., în stare de recidiva post condamnatorie, prev.de art.37, lit.a Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei inculpatului M.L., conform art.72 C.pen., prima instanță a avut în vedere faptul că acesta, este cunoscut cu antecedente penale, prezenta faptă este săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 343/210 a Judecătoriei Aiud, mai este cercetat și condamnat în alte dosare pentru săvârșirea aceluiași gen de fapte, ceea ce denotă perseverență în săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului și o periculozitate socială crescută a inculpatului. Totodată instanța va avea în vedere atitudinea acestuia, care a avut un comportament procesual corect, prezentându-se în fața organelor de cercetare penală și a instanței de judecată, recunoscând și regretând săvârșirea faptelor, solicitând în acest sens aplicarea dispozițiilor art.320 ind.1 Cod procedură penală.

La individualizarea judiciară a pedepsei inculpatului S.A.A., conform art.72 C.pen., prima instanță a avut în vedere faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale, acesta mai este cercetat și condamnat , pentru același gen de infracțiuni, ceea ce denotă perseverență în săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului și o periculozitate socială crescută a inculpatului. Totodată prima instanță a avut în vedere atitudinea acestuia, care a avut un comportament procesual corect, prezentându-se în fața organelor de cercetare penală și a instanței de judecată, recunoscând și regretând săvârșirea faptelor, solicitând în acest sens aplicarea dispozițiilor art.320 ind.1 Cod procedură penală.

La individualizarea judiciară a pedepsei inculpatului S.A.R., conform art.72 C.pen., prima instanță a avut în vedere faptul că acesta este recidivist, suferind mau multe condamnări pentru infracțiuni de același gen, faptele pentru care este cercetat fiind săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate al executării pedepselor stabilite prin sentințele penale nr.1803/2011 și 186/2012 ale Judecătoriei Aiud, ceea ce denotă perseverență în săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului și o periculozitate socială crescută a inculpatului. Totodată prima instanță a avut în vedere atitudinea acestuia, care a avut un comportament procesual corect, prezentându-se în fața organelor de cercetare penală și a instanței de judecată, recunoscând și regretând săvârșirea faptelor, solicitând în acest sens aplicarea dispozițiilor art.320 ind.1 Cod procedură penală.

Totodată, prima instanță a avut în vedere, cu privire la toți inculpații, modalitatea săvârșirii faptei reținute în sarcina acestora, prin efracție și în timpul nopții, dar și prejudiciu cauzat, care nu a fost recuperat integral.

Pentru considerentele expuse mai sus și cu aplic. disp. art. 3201 C.proc.penală, prima instanță i-a consamnat pe inculpați astfel cum mai sus s-a arătat.

Cu privire la inculpatul S.A.R. pe a mai constatat că fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani și 6 luni prin prezenta sentință fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin SP 1803/2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin nerecurare la data de 30.12.2011, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare condiționată a executării (fapta săvârșită la 05/06.12.2010).

În baza art. 83 C.pen. prima instanță a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sent. pen. nr. 1803/2012 a Judecătoriei Aiud și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta sentință respectiv 2 ani și 6 luni urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

Prima instanță a mai constatat, cu privire la același inculpat, că fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare prin prezenta sentință fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin SP 186/2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin nerecurare la data de 27.02.2012, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată a executării (fapta săvârșită în decembrie 2010).

În baza art.83 C.pen. prima instanță a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sent. pen. nr. 186/2012 a Judecătoriei Aiud și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta sentință respectiv 2 ani și 6 luni urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.33 lit. a raportat la art.34 lit.b C.pen. prima instanță a contopit pedepsele rezultante aplicate inculpatului urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

Sub aspectul laturii civile, prima instanță a luat act că părțile vătămate F.C.R. și O.D. nu se constituie părți civile.

Față de soluția asupra laturii civile, prima instanță a făcut aplicarea art. art.118 lit. e Cod penal.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA AIUD.

Prin motivele scrise de recurs parchetul a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în esență, pentru următoarele considerente:

1. Pedeapsa aplicată de instanță în cazul inculpatului M.L. este nelegală, prin omisiunea aplicării art 83 si 36 C pen.

Faptele săvârșite de inculpatul M.L. au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate al pedepsei de 1 an aplicată prin SP 434/2010 a Judecătoriei Aiud def. la 27.09.2010 și înainte de a rămâne definitivă SP 731/2012 a Judecătoriei Aiud def. la 08.10.2012 prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare.

În aceste condiții instanța ar fi trebuit să procedeze după cum urmează:

- să descumuleze pedepsele cumulate în urma aplicării art 83 C pen prin SP 731/2012, dispunând astfel repunerea în individualitatea lor a pedepsei de 2 ani și 10 luni aplicate pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată și a pedepsei de 1 an cu suspendare condiționată aplicată prin SP 434/2010.

- constatând că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezentul dosar sunt concurente cu fapta pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare ( SP 731/2012), în temeiul disp art 33, 34, 36 C pen să procedeze la contopirea acestora.

- rezultanta astfel obținută ar fi trebuit să fie adăugată pedepsei de 1 an aplicată prin SP 434/2010 în temeiul disp art 83 C pen întrucât cele trei fapte contopite anterior sunt săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate al pedepsei de 1 an.

Se observă că instanța, deși a solicitat toate sentințele de condamnare privind pe inculpatul nu a procedat la efectuarea contopirii, limitându-se doar la a stabili o pedeapsă pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.

2. Pedeapsa aplicată de instanță în cazul inculpatului S.A.R. este nelegală, prin omisiunea aplicării art. 39 C pen, art 36 C pen si prin aplicarea greșită a art. 83 C pen rap la SP 186/2012.

Fapta de furt calificat săvârșită de inculpat la data de 23.01.2012 este comisă în termenul de încercare al pedepsei de 1 an și 6 luni aplicată de SP 1803/2012 def. la 30.12.2012 a Judecătoriei Aiud (recidivă) și înainte de rămânerea definitivă a sentințelor 186/2012, 931/2012, 731/2012, 430/2012 (concurs).

Fapta de furt calificat săvârșită în perioada septembrie - octombrie 2011 a fost comisă înainte de a rămâne definitive sentințele de condamnare amintite mai sus ( concurs).

Astfel se observă, pe de o parte că instanța, în mod greșit a dispus revocarea suspendării pedepsei de 2 ani aplicate prin SP 186/2012 a Judecătoriei Aiud, deși această sentință a rămas definitivă la 27.02.2012, după data săvârșirii celor două fapte pentru care a fost trimis în judecată.

Pe de altă parte remarcăm că instanța, nici de această dată nu a procedat la contopirea pedepselor stabilite anterior, deși la dosar există sentințele de condamnare.

Considerăm că instanța ar fi trebuit, în baza recursului în interesul legii pronunțat prin Decizia 42/2008 a ICCJ, să procedeze astfel:

- să anuleze suspendarea condiționată a pedepselor aplicate prin SP 1803/2012, 186/2012, 931/2012, 731/2012, 430/2012 și să contopească, în temeiul disp. art. 85 al 1, 33, 34, 36 C pen pedeapsa de 1 an și 6 luni aplicată pentru comiterea faptei din septembrie - octombrie 2011 cu pedepsele stabilite prin SP 1803/2012, 186/2012, 931/2012, 731/2012, 430/2012, stabilirea pedepsei celei mai grea, eventual cu aplicarea unui spor.

- rezultanta astfel obținută să o contopească, în temeiul disp art 39 C pen cu pedeapsa de 2 ani și 8 aplicată pentru fapta comisă la data de 23.01.2012 întrucât a fost săvârșită în termenul de încercare al pedepsei de 1 an și 6 luni aplicată prin SP 1803/2012.

3. Pedeapsa aplicată de instanță în cazul inculpatului S.A.A. este nelegală, prin neaplicarea disp art 85 C pen.

Faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S.A.A. au fost săvârșite înainte de a rămâne definitivă SP 731/2012 a Judecătoriei Aiud, prin care a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani cu suspendarea condiționată a acesteia.

Prin urmare, instanța ar fi trebuit să facă aplicarea disp. art. 85 al 1 C pen, anulând suspendarea condiționată a pedepsei aplicate prin SP 731/2012 și contopind astfel pedepsele aplicate infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cu pedeapsa de 2 ani aplicată prin SP 731 /2012 a Judecătoriei Aiud.

Întrucât cele trei aspecte invocate mai sus privesc omiterea aplicării de către instanța de fond a procedurii de contopire a pedepselor, iar potrivit recursului în interesul legii (Decizia LXX/2007 a ICCJ), instanța de control judiciar nu poate proceda în calea de atac la contopirea pedepselor, parchetul a apreciat că se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Aiud, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c C. pr. pen. raportat la art 3859 172, art 385 al 3, art. 3851 al. 1 lit. a C. pr. pen.

Procurorul de ședință a arătat că susține, în mare, motivele din recursul scris, cu singura precizare să, având în vedere că prima instanță a avut la dosar toate sentințele conținând pedepsele a căror contopire se impunea, instanța de recurs urmează să caseze sentința cu reținere și nu cu trimitere.

Inculpații S.A.R. și S.A.A., prin apărători desemnați din oficiu, și-au exprimat poziția procesuală în sensul admiterii recursului parchetului, al reținerii spre rejudecare și al refacerii tehnicii de contopire fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă.

Inculpatul M.L., prezent fiind în fața instanței de recurs, personal și prin apărător din oficiu, și-a exprimat poziția în același sens al admiterii recursului parchetului, al reținerii spre rejudecare și al refacerii tehnicii de contopire fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă.

Analizând recursul pe baza motivelor invocate, atât în scris cât și a celor precizate oral în fața instanței dar și a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea a reținut că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Aspecte cercetate din oficiu

Prima instanță a reținut o corectă stare de fapt, astfel cum aceasta reiese din probele administrate în faza de urmărire penală, probe care se coroborează și cu recunoașterile inculpaților beneficiari ai procedurii simplificate prev. de art. 3201 din Codul de procedură penală.

Starea de fapt a fost corect încadrată în drept, ea întrunind, într-adevăr, elementele constitutive ale infracțiunilor de furt întocmai cum mai sus s-a arătat.

Și procesul de individualizare judiciară a cuantumului pedepselor a fost unul judicios, în conformitate cu prevederile art. 72 din Codul penal și art. 52 din Codul penal.

Aspecte cercetate pe baza motivelor scrise de recurs

Motivele scrise de recurs referitoare la greșita tehnică de contopire a pedepselor aplicate inculpaților sunt întemeiate.

Efectuând o proprie analiză a situațiilor de pluralități de infracțiune în care se găsesc inculpații, Curtea a constatat următoarele:

Cu privire la inculpatul M.L.

- datele faptelor din prezenta cauză sunt următoarele:

o septembrie-octombrie 2011, pentru fapta de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i din Codul penal;

o 23.01.2012, pentru fapta de furt prev. de art. 208 alin 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i cu aplic. art. 41 alin 2cpen;

- inculpatul a fost condamnat:

o la 1 an închisoare cu suspendare simplă prin sentința penală nr. 434/02.04.2010 a Judecătoriei Aiud, definitivă la 27.09.2010, deci prim termen al recidivei postcondamnatorii în raport cu infracțiunile din cauză;

o la 2 ani și 10 luni prin sentința penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă în ceea ce-l privește inculpat la 08.10.2012, deci concurentă cu infracțiunile din cauză, dar al doilea termen al recidivei pentru condamnarea din sentința penală nr. 434/02.04.2010 a Judecătoriei Aiud.

Cu privire la inculpatul S.A.A.

- data faptelor din prezenta cauză sunt următoarele:

o septembrie-octombrie 2011, pentru fapta de furt prev. de art. 208 alin. 1, art, 209 alin 1 lit a, g și i din Codul penal;

o 23.01.2012, pentru fapta de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i cu aplic. art. 41 alin 2 din Codul penal;

- inculpatul a mai fost condamnat la 2 ani cu suspendare simplă prin sentința penală nr. 731/25.05.2013 a Judecătoriei Aiud, definitivă la 11.06.2012, deci concurentă cu faptele din prezenta cauză.

Cu privire la inculpatul S.A.R.

- data faptei din prezenta cauză:

o 23.01.2012, pentru fapta de furt prev. de art. 208 alin. 1 art. 209 alin. 1 lit. a, g și i, cu aplic. art. 41 alin 2 din Codul penal.

- inculpatul a mai fost condamnat:

o prin sentința penală nr. 1803/07.12.2011 a Judecătoriei Aiud, definitivă la 30.12.2011, deci prim termen al recidivei postcondamnatorii pentru fapta din prezenta cauză, la:

 1 an și 6 luni cu suspendare simplă, pentru furt, cu data faptei la 05/06/12.2010;

o prin sentința penală nr. 186/08.02.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă la 27.02.2012, deci concurentă cu fapta din cauză, la:

 2 ani cu suspendare simplă, cu data faptei la sfârșitul lunii noiembrie-07.12.2010, pentru furt, deci concurentă și cu faptele din sentința penală 1803/07.12.2011 a Judecătoriei Aiud și pentru care ar fi atras anularea suspendării;

o prin sentința penală nr. 931/29.06.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă la 10.07.2012, deci concurentă cu fapta din cauză, la:

 2 ani și 10 luni cu suspendare sub supraveghere, cu data faptei la sfârșitul noiembrie 2010, pentru furt, deci concurentă și cu faptele din sentințele penale ale Judecătoriei Aiud nr. 1803/07.12.2011 și 186/ 08.02.2012 și pentru care ar fi atras anularea suspendării;

o prin sentința penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă cu raportare la inculpat la 05.06.2012, deci concurentă cu fapta din cauză, la:

 2 ani și 10 luni cu suspendare simplă, cu data faptei la 15.10.2010, pentru furt, deci concurentă și cu faptele din sentințele penale ale Judecătoriei Aiud nr. 1803/07.12.2011, 186/08.02.2012 și 931/29.06.2012 și pentru care ar fi atras anularea suspendării;

o prin sentința penală nr. 430/20.03.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă la 10.04.2012, deci în concurs cu fapta din cauză, la:

 2 ani cu suspendare simplă, cu data faptei la 02.10.2010, pentru furt, deci concurentă și cu faptele din sentințele penale al Judecătoriei Aiud nr. 1803/07.12.2011, 186/08.02.2012, 931/29.06.2012 și 731/25.05.2012 și pentru care ar fi atras anularea suspendării.

Constatând relațiile de mai sus existente între infracțiunile și condamnările inculpaților, Curtea a considerat că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale pertinente ale art. 34 lit. b, art. 36, art. 39, art. 83, art. 85 și art. 865 din Codul penal, fără a ține cont, în ceea ce privește situația inculpatului S.A.R., de regulile trasate în materie de vocație de aplicare concomitentă a efectelor concursului și ale recidivei, trasate în decizia nr. 42/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, greșeală care reprezintă cazul expres de casare prev. de art. 3859 pct. 172 din Codul de procedură penală.

În efortul său de unificare a practicii judiciare în materia contopirii pedepselor, în acord cu prevederile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțând decizia nr. 42/2008, a admis un recurs în interesul legii, hotărând următoarele:

"În cazul în care instanța este învestită prin același act de sesizare cu judecarea a două infracțiuni intenționate, săvârșite de același inculpat, dintre care una anterior și cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispozițiile art. 85 din Codul penal.

Pedeapsa ce va fi executată urmează a fi determinată astfel:

- se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele două infracțiuni deduse judecății;

- se va dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei pronunțate anterior;

- se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, pedeapsa a cărei executare a fost inițial suspendată condiționat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, putându-se adăuga un spor de pedeapsă;

- pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va contopi, după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru fapta săvârșită în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.";

Prin decizia în discuție Înalta Curte a instituit regula conform căreia, în cazul vocației de aplicare concomitentă a instituției revocării suspendării condiționate a executării pedepsei și a instituției anulări suspendării condiționate a executării pedepsei, se va da eficiență doar dispozițiilor legale ce reglementează instituția anulării.

Deși ipoteza avută în vedere de Înalta Curte este una singură din multele în care se poate găsi o persoană care a săvârșit mai multe infracțiuni și destul de restrânsă (din cauza condiționării referitoare la felul sesizării instanței, la forma de vinovăție a săvârșirii infracțiunilor, la modalitatea de suspendare a executării pedepsei), Curtea este de părere că, ținând cont de finalitatea deciziilor în interesul legii de a asigura o practică unitară, trebuie să se admită că regula ce se desprinde din această decizie poate primi o aplicabilitate mai largă decât ipoteza care a generat-o.

Astfel raționând, se poate afirma că, prin decizia supusă analizei, Înalta Curte a instituit o regulă (anularea exclude revocarea) de aplicat ori de câte ori ne aflăm în prezența unei pluralități alcătuite din trei sau mai multe infracțiuni, intenționate sau nu, între care există următoarea relație: prima categorie de infracțiuni, pentru care s-a dispus, prin hotărâri definitive, suspendarea executării pedepselor, este concurentă cu a doua categorie de infracțiuni (definitiv judecate sau care se judecă în cauză), care este concurentă cu a treia categorie de infracțiuni (definitiv judecate sau care se judecă în cauză), această din urmă categorie aflându-se, în același timp, în relație de recidivă postcondamnatorie sau de pluralitate intermediară cu prima categorie.

În decizia analizată, Înalta Curte a ales, pentru o mai bună utilizare practică a regulii, să exemplifice un algoritm, un patern după care instanțele vor proceda atunci când vor aplica în concret regula. Acest algoritm este alcătuit din patru etape, din patru pași, care, traduși prin prisma aplicabilității extinse, pot fi formulați astfel:

Pasul I - se vor aplica pedepse sau se va ține cont de pedepsele deja aplicate pentru fiecare dintre categoriile de infracțiuni a doua și a treia.

Pasul II - se va dispune anularea suspendării sau a suspendărilor executării pedepsei sau pedepselor pronunțate anterior pentru infracțiunile din prima categorie.

Pasul III - se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, pedeapsa sau pedepsele pentru infracțiunea sau infracțiunile din prima categorie, a căror executare a fost inițial suspendată, cu pedeapsa sau pedepsele pentru infracțiunea sau infracțiunile din categoria a doua, care au atras anularea, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.

Contopirea se va face doar între pedepse individuale nu rezultante, scop în care rezultantele vor fi descontopite.

Pasul IV - pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va contopi, după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru infracțiunea sau infracțiunile din a treia categorie, săvârșite în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.

Aspecte cercetate pe baza motivelor relevate oral.

- prima instanță însăși a dispus contopirea (se subînțelege, că este vorba despre o contopire greșită) sau

- prima instanță, fiind legal învestită, a omis să se pronunțe în această privință.

Din analiza sentinței recurate și a înscrisurilor de la dosarul primei instanțe rezultă că aceasta a efectuat chiar ea unele operațiuni greșite de contopire cu privire la inculpatul S.A.R. iar cu privire la ceilalți inculpați, deși a fost legal învestită cu cererea de contopire a pedepselor (astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul din 20.02.2013 și din depunerea la dosar a tuturor sentințelor pertinente și a cazierelor inculpaților), a omis a se pronunța în această privință.

Cele proxim mai sus reținute fac să fie incidente în cauză excepțiile la care se referă decizia nr. 70/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, drept pentru care soluția Curții va fi casare cu reținere spre rejudecare, având în vedere și dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a admis recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA AIUD împotriva sentinței penale nr. 510/24.04.2013, pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. 3764/175/2012, pe care a casat-o doar sub aspectul tehnicii de contopire a pedepselor aplicate inculpaților M.L., S.A.A. și S.A.R. și al individualizării judiciare a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului S.A.A. și, rejudecând în aceste limite:

I. Cu privire la inculpatul M.L.:

A constatat că infracțiunile din prezenta cauză au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoarea aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 434/02.04.2010 a Judecătoriei Aiud, definitivă la 27.09.2010.

A constatat că prin sentința penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoarea aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 434/02.04.2010 a Judecătoriei Aiud.

A constatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă față de inculpat la 08.10.2012.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud în elementele ei componente: 2 ani și 10 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și i din Codul penal, cu aplic. art. 37 lit. a din Codul penal și art. 3201 din Codul penal, prin sentința penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud; 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit. c din Codul penal prin sentința penală nr. 434/02.04.2010 a Judecătoriei Aiud.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată în prezenta cauză în elementele ei componente: 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i din Codul penal cu aplic. art. 37 lit. a din Codul penal și art. 3201 din Codul de procedură penală; 2 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a din Codul penal și art. 3201 din Codul penal.

A menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit. c din Codul penal prin sentința penală nr. 434/02.04.2010 a Judecătoriei Aiud.

În baza art. 34 lit. a din Codul penal, a contopit pedepsele de:

o 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud,

o 2 ani și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză,

o 2 ani și 8 luni închisoare aplicată în prezenta cauză,

în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 83 alin. 1 din Codul penal, la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare a adăugat pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 434/02.04.2010 a Judecătoriei Aiud, urmând ca inculpatul M.L. să execute, în final, pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. 2 din Codul penal.

A dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare perioada executată de inculpat în baza sentinței penale nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud, respectiv perioada 15.10.2012 - 16.09.2013.

A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud și dispune emiterea unui nou mandat de executare, în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii.

II. Cu privire la inculpatul S.A.A.:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză, în elementele ei componente: 2 ani și 3 luni închisoare pentru infracțiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i din Codul penal, cu aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală; 2 ani și 6 luni pentru infracțiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 3201 din Codul de procedură penală.

A constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată prin sentința penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă față de inculpat la data de 11.06.2012.

În baza art. 85 alin. 1 din Codul penal, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și i din Codul penal, cu aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală, prin sentința penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud.

În baza 34 lit. b din Codul penal, a contopit pedepsele de:

- 2 ani și 3 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză pentru infracțiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i din Codul penal, cu aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală,

- 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză pentru infracțiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 3201 din Codul de procedură penală,

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și i din Codul penal, cu aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală, aplicată prin sentința penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud,în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, pe care o va spori la 3 ani închisoare, sporul de 6 luni închisoare impunându-se ca un echivalent rezonabil al pedepselor care nu se execută, pentru a nu crea inculpatului un sentiment de impunitate și a-i atrage atenția supra gravității pluralității de infracțiuni.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. 2 din Codul penal.

Considerând, totuși, că pedeapsa rezultantă aplicată, prin cuantumul acesteia, este de natură să atragă atenția inculpatului asupra gravității faptelor sale și apreciind, dată fiind lipsa stării de recidivă, că inculpatul se poate îndrepta și fără a executa efectiv pedeapsa, în baza art. 865 alin. 2 teza I și art. 861 alin. 2 din Codul penal, a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.

În baza art. 862 alin. 1 din Codul penal, a stabilit termenul de încercare la 5 ani, care, în baza art. 865 alin. 2 teza a II-a, se va calcula de la data de 11.06.2012.

În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

Conform art. 863 alin. 1 din Codul penal, pe durata termenului de încercare, condamnatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul probațiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art. 863 alin. 1 din Codul penal, pe durata termenului de încercare, va obliga condamnatul:

- să urmeze, dacă Serviciul de probațiune consideră necesar, un curs de învățământ ori de calificare.

A atras atenția inculpatului cu privire la prevederile art. 864 din Codul penal, referitoare la revocarea suspendării în cazul săvârșirii de noi infracțiunii, al neplății despăgubirilor civile și al nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege sau a obligației impuse de instanță.

III. Cu privire la inculpatul S.A.R.:

A constatat că infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1803/07.12.2011 a Judecătoriei Aiud, definitivă la data de 30.12.2011.

A constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr.: 186/08.02.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă la 27.02.2012; 931/29.06.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă la 10.07.2012; 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă față de inculpat la 05.06.2012; 430/20.03.2012 a Judecătoriei Aiud, definitivă la 10.04.2012.

A constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele 186/08.02.2012 a Judecătoriei Aiud, 931/29.06.2012 a Judecătoriei Aiud, 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud, 430/20.03.2012 a Judecătoriei Aiud sunt concurente între ele dar și cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1803/07.12.2011 a Judecătoriei Aiud.

În temeiul deciziei nr. 42/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii:

În baza art. 85 alin. 1 din Codul penal, a anulat:

o suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicate inculpatului pentru infracțiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i, cu aplic. art. 75 lit. c din Codul penal și art. 3201 din Codul de procedură penală, prin sentința penală nr. 1803/07.12.2011 a Judecătoriei Aiud;

o suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului pentru infracțiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 75 lit. c din Codul penal și art. 3201 din Codul de procedură penală, prin sentința penală nr. 186/08.02.2012 a Judecătoriei Aiud;

o suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare aplicate inculpatului pentru infracțiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și i din Codul penal, cu aplic. art. 3201 din Codul de procedură penală, prin sentința penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud;

o suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului pentru infracțiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i din Codul penal, cu aplic. art. 3201 din Codul de procedură penală, prin sentința penală nr. 430/20.03.2012 a Judecătoriei Aiud.

În baza art. 865 alin. 1 din Codul penal a anulat:

o suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare aplicate inculpatului pentru infracțiunea de furt prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i din Codul penal, cu aplic. art. 75 lit. c din Codul penal și art. 3201 din Codul de procedură penală, prin sentința penală nr. 931/29.06.2012 a Judecătoriei Aiud.

În baza art. 34 lit. b din Codul penal a contopit pedepsele de:

o 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1803/07.12.2011 a Judecătoriei Aiud,

o 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 186/08.02.2012 a Judecătoriei Aiud,

o 2 ani și 10 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 731/25.05.2012 a Judecătoriei Aiud,

o 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 430/20.03.2012 a Judecătoriei Aiud,

o 2 ani și 10 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 931/29.06.2012 a Judecătoriei Aiud,în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare, pe care o va sporii la 3 ani închisoare, sporul de 2 luni închisoare reprezentând un echivalent al pedepselor care nu se execută, menit a nu crea inculpatului un sentiment de impunitate și a-i atrage atenția supra gravității pluralității de infracțiuni a concursului.

În baza art. 39 alin. 1 din Codul penal, a contopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care o va spori, pentru a nu crea inculpatului un sentiment de impunitate și a-i atrage atenția supra gravității pluralității de infracțiuni a recidivei, la 3 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă pe care inculpatul S.A.R. o va executa în final.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. 2 din Codul penal.

Curtea a menținut, în rest, dispozițiile sentinței recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

← Plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau de...		Furt calificat în varianta normativă prevăzută de art. 208... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Contopire pedepse în calea de atac. Regula şi excepţiile instituite prin decizia nr. 70/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.