Recurs prin care se critică omisiunea instanţei de a soluţiona o cerere dedusă judecăţii. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
În cauzele începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, omisiunea instanţei de a soluţiona o cerere dedusă judecăţii nu poate fi criticată pe calea recursului, art. 281^2a# C.proc.civ. stabilind în mod expres că o astfel de omisiune poate fi remediată numai în procedura completării hotărârii judecătoreşti.
Secţia I civilă, Decizia nr. 241 din 8 mai 2012
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța la data de 2.12.2010 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 17747/118/2010, reclamantul B.I. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la emiterea unui buletin de calcul urmare a sentinței civile nr. 64/03.02.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța; obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea încasată efectiv până în luna octombrie 2010.
Prin sentința civilă nr. 6729/21.12.2011, pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis cererea formulată și a fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei brute de 1.697 lei reprezentând diferența dintre pensia cuvenită reclamantului potrivit sentinței civile nr. 64/3.02.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța și pensia încasată efectiv, actualizată cu indicele de inflație, în perioada 19.12.2006 - 30.10.2010.
împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul. în motivarea recursului său, acesta a arătat următoarele: instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată pe care le-a solicitat și care i se cuvin întrucât eroarea de calcul a pensiei s-a produs din culpa pârâtei.
La termenul din 8.05.2012, Curtea a pus în discuție admisibilitatea recursului.
Analizând admisibilitatea recursului, Curtea constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 281^2a# C.proc.civ.(introdus de pct. 25 al art. I din Legea nr. 202/2010) îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-2812.
Se constată că, în realitate, pe calea recursului formulat, recurentul solicită completarea sentinței pronunțate de Tribunalul Constanța, criticând omisiunea acestei instanțe de a se pronunța asupra cererii sale de acordare a cheltuielilor de judecată, cerere care nu poate fi formulată pe această cale.
Recurentul are la dispoziție procedura completării hotărârii judecătorești pe care o poate exercita în condițiile și termenele prevăzute de art. 2812C.proc.civ. sau, are posibilitatea de a solicita pe cale separată pârâtei cheltuielile de judecată efectuate în această cauză în condițiile legii.
După cum a arătat în mai multe cauze Curtea Europeană a Drepturilor Omului: „dreptul de acces la o instanță nu este absolut. El poate da ocazia unor limitări implicit admise, deoarece el reclamă prin însăși natura sa o reglementare din partea statului. în elaborarea unei astfel de reglementări, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Cu toate acestea, limitările aplicate nu pot restrânge accesul deschis individului de o manieră sau într-o asemenea măsură încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa. Mai mult decât atât, ele nu se conciliază cu art. 6§1 decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat” (printre altele, F.E. împotriva Franței, Hotărârea din 30 octombrie 1998, Culegere de hotărâri și decizii 1998-VIII, p. 3.349, § 44, și Yagtzilar și alții împotriva Greciei, nr. 41.727/98, § 23, CEDO 2001-XII).
în concret, în prezenta cauză, prevederile art. 281^2a# C.proc.civ. nu îl prejudiciază pe reclamant, care are alte căi legale pentru recuperarea cheltuielilor de judecată, înlăturarea posibilității de a solicita completarea hotărârii pe calea recursului fiind justificată de necesitatea eliminării suprapunerii unor mijloace procesuale de valorificare a drepturilor care poate crea incertitudine cu privire la mijlocul ce trebuie ales precum și pentru evitarea sesizării instanțelor de control judiciar cu soluționarea unor cereri care nu au legătură cu acest tip de control ci constituie cereri ce pot fi soluționate de instanțele de fond într-o manieră mai rapidă și mai eficientă în folosul părților prin înlăturarea unor omisiuni în soluționarea cauzei.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ., se va respinge ca inadmisibil recursul.
| ← Partaj bunuri comune. Valoare de circulaţie de la data... | Suspendarea judecăţii în temeiul art. 1551 C.proc.civ. Condiţii → |
|---|
