Caracterul absolut al prezumţiei privind timpul legal de concepţie a copilului
| Comentarii |
|
în cazul stabilirii paternităţii copilului din afara căsătoriei, mama trebuie să facă dovada întreţinerii de relaţii intime cu prezumtivul tată în perioada de concepţie. Timpul legal de concepţie a copilului este o prezumţie cu caracter absolut, în sensul că nu se poate face nici o dovadă că gestaţia copilului a fost mai mică de 180 de zile sau mai mare de 300 de zile. Dacă din probatoriul administrat în cauză reiese că mama a întretinut relaţii intime cu un bărbat în perioada de concepţie şi în urma acestor relaţii a rămas însărcinată, dând naştere unui copil, acel bărbat urmează a fi considerat tatăl copilului.
C.S.J., Secţia civilă, decizia nr. 2264 din 27 noiembrie 1992
Reclamanta V.L. a chemat în judecată pe pârâtul N.A. pentru a se stabili paternitatea minorului F., născut la 12 septembrie 1990, şi pentru a fi obligat pârâtul la plata pensiei de întreţinere.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în decembrie 1989, când pârâtul (care îşi satisfăcea stagiul militar) a venit în permisie, a întreţinut raporturi intime cu aceasta în locuinţa lui, relaţii în urma cărora a rămas însărcinată, dând naştere minorului F., pe care pârâtul refuză să îl recunoască.
Judecătoria Alexandria, prin sentinţa civilă nr. 215 din 5 februarie 1991, a respins ca nefondată acţiunea, reţinând că, din coroborarea
declaraţiilor martorilor cu relatările reclamantei din acţiune şi cu relaţiile primite de la unitatea militară unde se afla pârâtul, nu s-a dovedit că în perioada de concepţie a minorului între părţi au existat relaţii intime.
Recursul introdus de reclamantă a fost admis de Tribunalul judeţean Teleorman, prin decizia civilă nr. 425/1991, şi s-a casat sentinţa cu reţinere pentru completarea probelor în vederea stabilirii corecte a perioadei de concepţie a minorului şi a relaţiilor intime a părţilor în acest interval.
In urma audierii de către instanţă a părinţilor şi fratelui reclamantei, prin decizia civilă nr. 842 din 31 octombrie 1991, a fost admisă acţiunea, constatându-se că pârâtul este tatăl minorului F., şi a fost obligat la 800 lei pensie de întreţinere până la majoratul copilului.
Prin recursul extraordinar se critică hotărârea pronunţată în fond după casare de tribunalul judeţean, pe motiv că, faţă de contradicţiile evidente dintre declaraţiile martorilor, afirmaţiile reclamantei şi relaţiile trimise de unitatea militară unde pârâtul îşi satisfăcea stagiul militar, instanţa avea obligaţia să administreze probe suplimentare cu martori, expertiza medico-legală pentru stabilirea perioadei de concepţie a minorului, cât şi a relaţiilor intime dintre părţi în acest interval. Se cere casarea cu trimitere a cauzei, spre rejudecare.
Recursul extraordinar este întemeiat.
Potrivit art. 61 C. fam., timpul cuprins între a trei sute şi a o sută optzecca zi dinaintea naşterii copilului este termenul legal al concep-ţiunii. Această prezumţie având caracter absolut, nu se poate face nici o dovadă împotriva ei.
In raport de această prevedere legală, în cazul stabilirii paternităţii copilului din afara căsătoriei, mama, ca reprezentantă legală a minorului, este datoare sa facă dovada întreţinerii cu prezumtivul tată a unor relaţii intime care se plasează numai în această perioadă.
Cauza de faţă, datorită situaţiei speciale a pârâtului care îşi satisfăcea stagiul militar în altă localitate, prezintă particularităţi pe starea de fapt, care impuneau în plus administrarea unor probatorii complexe şi complete pentru a se dovedi fară echivoc că, în perioada de concepţie a minorului, presupusul tată era prezent în localitatea unde domicilia reclamanta şi a întreţinut relaţii intime cu aceasta.
în motivarea acţiunii, reclamanta a precizat două aspecte esenţiale, şi anume că relaţiile cu pârâtul au avut loc în decembrie 1989 şi ianuarie 1990 şi că s-au consumat la domiciliul pârâtului, când acesta venea în permisie.
Martorii audiaţi de instanţa de fond (care au determinat şi respingerea acţiunii) au relatat situaţii cunoscute exclusiv de la reclamantă şi nu au putut identifica perioada când părţile se întâlneau şi ce fel de relaţii erau între ele, iar cei ascultaţi la judecata în fond, după casare, rude directe cu reclamanta, fie nu au cunoscut nimic în mod nemijlocit, fie au contrazis flagrant chiar susţinerile reclamantei din acţiune.
Aceste probe testimoniale, atât de neconcludente pentru stabilirea unor situaţii clare, au fost confirmate de adresa unităţii militare în care se menţionează perioadele în care pârâtul a fost în permisie şi care nu se înscriu în perioada de concepţie a minorului, iar tribunalul nu a administrat, chiar din oficiu, expertiza medico-legală privind paternitatea minorului.
In prezenţa unui probatoriu insuficient şi contradictoriu, cât şi a unor pretinse raporturi intime limitate în timp datorită situaţiei pârâtului, hotărârea de admitere a acţiunii este greşită, iar instanţa a dat dovadă de lipsă de preocupare pentru stabilirea unei situaţii reale, mulţumindu-se să ia act că părţile nu solicită expertize medico-legale şi nici alte dovezi.
In aceste condiţii, faţă de perioadele când se pretinde în acţiune că au avut loc raporturile intime, de foaia de observaţie clinică a minorului şi de relaţiile comunicate de unitatea militară, este necesar să se administreze, cu ocazia rejudccării, expertiza medico-legală pentru stabilirea perioadei de concepţie a minorului, cât şi expertiza scro-logică şi dcrmatoglifică.
De asemenea, se impune completarea probei testimoniale pentru a se dovedi fără echivoc că în această perioadă de concepţie a minorului pârâtul a putut să plece din unitatea militară aflată în altă localitate, să se întâlnească cu reclamanta şi să întreţină relaţii intime la domiciliul lui, mai ales că în perioada decembrie 1989 - ianuarie 1990, datorită evenimentelor care au avut loc, disciplina militară era deosebit de severă.
Numai după completarea probelor în sensul arătat se poate trage o concluzie corectă asupra temeiniciei acţiunii, motiv pentru care a fost admis recursul extraordinar, a fost casată hotărârea tribunalului judeţean, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
| ← Copil născut în timpul căsătoriei. Imposibilitatea... | Evacuare. Ordonanţă preşedinţială. Caracterul vremelnic al... → |
|---|
