Cere de revendicare formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Sentinţă civilă nr. 163 din data de 06.02.2016
În situația acțiunilor întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform Deciziei nr. 33/2008, pronunțate de ICCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii. Ca urmare, potrivit acestei prime teze, după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, reclamanta nu are un drept de opțiune între legea specială și dreptul comun, Legea 10/2001 fiind singura modalitate în care putea redobândi proprietatea imobilului său. În cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, și Convenția europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Sentința civilă nr. 163/06.02.2016
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci, la data de 2x.0x.201x, reclamanta A.L. în contradictoriu cu Primăria municipiului Tecuci și N.S., a solicitat revendicarea terenului în suprafața de 2.xxx mp situat în municipiul Tecuci, strada 1 Decembrie 1918, nr. 5x. În principal a solicitat restituirea în natură, iar în subsidiar restituirea prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești. Totodată a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu susținerea procesului.
În fapt, reclamanta a susținut că tatăl sau a fost proprietar al imobilului, conform ordonanței nr. 2xxx/2x.0x.193x pronunțată în dosar nr. 2xxx/1929 al Tribunalului Județean Tecuci, ea fiind unica moștenitoare.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1xxx/2x.0x.198x la notariatul de Stat Local Tecuci a vândut numiților C.D. și M. numai locuința situata în municipiul Tecuci, strada 1 Decembrie 1918 nr. 5x. În ceea ce privește terenul aferent, acesta a intrat în proprietatea statului în temeiul art. 30 alin 2 din Legea nr. 58/1974, deși legea era în contradicție cu Constituia din 1965 care garanta proprietatea privata. Persoanele care au cumpărat au știut ca devin proprietari doar pe construcție, iar voința părților la încheierea contractului de vânzare cumpărare a fost doar cu privire la construcție.
A învederat că pentru terenul preluat în baza Legii nr. 58/1974 nu a primit nicio despăgubire, precum și că după 1989 a făcut numeroase demersuri la instituțiile administrative din Județul Galați pentru restituirea terenului, dar nu a primit niciun răspuns, iar Prefectura Galați i-a comunicat că pentru teren s-a emis titlul de proprietate în favoarea lui R.C. pentru suprafața de 2. xxx mp în temeiul art. 22 din Legea nr. 18/1991.
Primăria municipiul Tecuci a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetenta materială a Judecătoriei Tecuci, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității și excepția tardivității, în esență cu motivarea că reclamanta se prevalează de disp. Legii 10/2001, deși nu a uzat de prevederile acestui act normativ, iar potrivit deciziei nr. 33/09.06.2008 pronunțată de ICCJ, prezentul demers este inadmisibil.
La data de 2x.0x.201x, reclamanta a formulat o cerere completatoare prin care a extins cadrul procesual, chemând în judecată pe Municipiul Tecuci prin Primar, Comisia locală Tecuci pentru aplicarea Legii fondului funciar, Instituția Prefectului, Comisia Județeană pentru aplicarea Legii fondului funciar, C.D., C.M., R.C. Totodată, prin cererea completatoare a solicitat să se constate nulitatea absoluta a titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului R.C., pentru ca dobânditorii construcției pot primi în proprietate doar suprafața atribuita în folosința, adică 100 mp. în mediul urban.
Paratul N.S. a depus întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii, ca nefondata. Totodată a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Tecuci, precum și excepția inadmisibilității, cu motivarea că masurile reparatorii intră sub incidenta Legii 10/2001, iar competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Galați.
În referire la excepția de inadmisibilitate, a susținut că disp art. 480-481 C.civ., nu sunt aplicabile în situația în care există posibilitatea promovării cailor administrative și jurisdicționale prevăzute de Legea nr. 10/2001. Pe fond a învederat că au fost cumpărători de bună credință, și în momentul în care au achitat prețul au avut în vedere atât casa de locuit, cât și terenul.
Prin sentința civilă nr. 4xx/2x.0x.201x pronunțată de Judecătoria Tecuci, s-a admis excepția de necompetență materială și s-a dispus declinarea cauzei la Tribunalul Galați.
Prin Încheierea interlocutorie din data de 1x.0x.201x, Tribunalul Galați a respins excepția inadmisibilității și a tardivității și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Tecuci.
Prin Încheierea interlocutorie din data de 2x.1x.201x, Tribunalul Galați, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local Tecuci și Instituția Prefectului Județului Galați.
În raport de obiectul inițial, dar și de precizările ulterioare, instanța a reținut că este învestită cu o acțiune în revendicarea imobilului, cu o acțiune în constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate emis pe numele lui R.C., precum și cu constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare, încheiat între R.C. și R.E. și N.C. și N.S.
Reclamanta a moștenit de la părinții săi, un imobil situat în municipiul Tecuci, compus dintr-o casă de locuit și un teren aferent, aspect care rezultă din mențiunile certificatelor de moștenitor depuse la dosar.
Prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1xxx/2x.0x.198x, reclamanta a vândut pârâților C.D. și C.M., casa de locuit, cu mențiunea că terenul aferent a trecut în proprietatea statului.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1xxx/3x.0x.198x, respectiv 2xxx/2x.0x.199x, pârâții C.D. și C.M au vândut imobilul casă de locuit pârâților R.C. și R.E., cu mențiunea că terenul aferent casei, este proprietatea statului.
Prin titlul de proprietate emis în favoarea pârâtului R.C. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2xxx mp. teren aferent construcției dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1xxx/3x.0x.198x.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2xxx/2x.0x.200x, pârâții R.C. și R.E. au vândut casa și terenul pârâților N.D. N.N.
Față de data la care reclamanta a învestit Judecătoria Tecuci, în cauză este aplicabilă Decizia nr.33/2008, deoarece aceasta, prin caracterul obligatoriu, are valoare de izvor de drept secundar. Prin Decizia nr. 33/2008 s-a decis că în referire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale.
Ca urmare, potrivit acestei prime teze, după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, reclamanta nu are un drept de opțiune între legea specială și dreptul comun, Legea 10/2001 fiind singura modalitate în care putea redobândi proprietatea imobilului său.
Prin aceeași decizie, s-a stabilit că în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, și Convenția europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Având în vedere că reclamanta nu a dovedit că a uzat de Legea nr. 10/2001, că prin Încheierea din data de 1x.0x.201x, Tribunalul Galați a respins excepția de inadmisibilitate, instanța a analizat cererea reclamantei prin raportare la teza a II-a a deciziei mai sus menționate.
Reclamanta nu a dovedit existența vreunei cauze mai presus de voința sa care să o împiedice să solicite restituirea imobilului. Totodată, reclamanta nu a dovedit că se află în vreo situație particulară, care în baza art.1 alin.1 din Primul Protocol adițional la CEDO, să permită valorificarea dreptului pe calea unei acțiuni în revendicare.
Pe de altă parte, pârâtul R.C. opune un titlu de proprietate emis de peste 20 ani. Intervalul de timp, în care acest titlu a produs efecte și în baza căruia pârâții R. au dispus în favoarea pârâților N., conduce la concluzia că titlul de proprietate s-a consolidat, iar o eventuală modificare a acestuia ar afecta siguranța circuitului civil, admiterea unei acțiuni în revendicare întemeiatE pe dreptul comun aducând atingere unui alt drept de proprietate, precum și securității raporturilor juridice.
Legile reparatorii emise în vederea restituirii bunurilor preluate abuziv au instituit termene și proceduri de soluționare, tocmai pentru a nu lăsa în incertitudine drepturile terților. În condițiile în care aceste termene au expirat, dreptul terților, în speță al pârâților persoane fizice, s-a consolidat retroactiv și nu mai poate face obiectul vreunei acțiuni în revendicare.
Pentru considerentele mai sus menționate, instanța a respins acțiunea cu toate capetele ei de cerere.
| ← După emiterea dispoziţiei primarului de restituire a... | Contestaţie împotriva deciziei de recuperare sume încasate... → |
|---|
