Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi se face în termen de 5 începând cu 1 ianuarie 2014
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Sentinţă civilă nr. 175 din data de 17.02.2016
Potrivit art. 41 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 165/2013, plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.
Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate prin HG nr. 401/2013, nu mai conțin dispoziții care să permită, în cazuri excepționale, temeinic motivate (cazuri medicale, cazuri sociale etc., dovedite prin înscrisuri), emiterea cu prioritate a titlurilor de plată, asa cum prevedeau dispozițiile normative cuprinse în art. 182 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, abrogate prin art. 50 din Legea nr. 165/2013.
Analizând garanțiile oferite de noua legislație (dispoziții de procedură clare și previzibile, însoțite de termene imperative și de un control jurisdicțional efectiv), în cauza Preda și alții împotriva României (Hotărârea din data de 29.04.2014), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a concluzionat că aceasta oferă în principiu un cadru efectiv și accesibil, de natură să garanteze respectarea dreptului de proprietate în materia restituirii proprietăților într-o serie largă de situații. Curtea a estimat că sistemul de eșalonare a despăgubirilor instituit de noua lege se încadrează în marja largă de apreciere de care se bucură statele în alegerea soluțiilor economice, mai ales atunci când acestea trebuie să păstreze echilibrul bugetar între venituri și cheltuieli. Cât privește termenele instituite, chiar dacă a constatat că ele pot conduce la finalizarea procesului de restituire peste un număr mare de ani, Curtea a considerat că această situație excepțională este inerentă, având în vedere complexitatea factuală și juridică ce privește chestiunea restituirii bunurilor naționalizate.
Sentinta civila nr. 175/17.02.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galati la data de 1x.0x.201x, reclamanta P.V. în contradictoriu cu pârâtele ANRP și CCSD , a solicitat obligarea pârâtei CCSD să emită în favoarea sa decizia de acordare a titlului de despăgubire încorporând dreptul de creanță al reclamantei împotriva Statului Român pentru terenul situat în Galați, str. A.I, nr. x, pentru suma de 2xx.xxx lei. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei ANRP ca, în termen de maximum 60 de zile de la emiterea titlului de despăgubire de către pârâta CCSD, să emită decizia de acordare a titlului de plată încorporând creanța reclamantei asupra Statului Român în condițiile art. 3 lit. h din Legea nr. 247/2005 pentru suma de 2xx.xxx lei despăgubiri în numerar. A mai solicitat reclamanta ca, potrivit art. 18 2 pct. 5 din HG nr. 128/2008, să fie emise cu prioritate toate titlurile de plată pentru sumele solicitate.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că a solicitat Primăriei Municipiului Galați restituirea prin echivalent a imobilului, iar, în baza sentinței civile nr. 1xx/1x.0x.200x, pronunțată de Tribunalul Galați, a fost emisă Dispoziția nr. 2xxx/SR/1x.0x.200x prin care Primăria Galați i-a acordat despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005. Aceste despăgubiri au fost stabilite de către un evaluator la suma de 3xx.xxx lei.
În urma emiterii dispoziției menționate, CCSD a emis Decizia nr. 4xxx/2x.0x.200x prin care a fost emis titlul de despăgubire în cuantum de 2xx.xxx lei în favoarea reclamantei.
Reclamanta a precizat că până în prezent nu a fost derulată procedura administrativă în vederea emiterii titlurilor de despăgubire și de plată.
A apreciat reclamanta că, în condițiile în care a așteptat acordarea măsurilor reparatorii, într-o formă sau alta, de aproape 8 ani, soluția solicitată evită o eventuală demarare a unui nou proces, după obținerea titlului de despăgubire, în vederea emiterii titlurilor de plată și de conversie.
În opinia reclamantei, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. 7 prima teză din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Au fost invocate și dispozițiile art. 18 alin. 1 din același act normativ potrivit cărora, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite pe baza acestora și pe baza opțiunilor persoanelor îndreptățite un titlu de conversie și/sau un titlu de plată";.
A invocat reclamanta dispozițiile art. 182 pct. 5 din HG nr. 128/2008 și a subliniat că, în cazuri excepționale, temeinic motivate (cazuri medicale, cazuri sociale, etc., dovedite prin înscrisuri), Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar din cadrul ANRP va putea emite cu prioritate titluri de plată pentru întreaga sumă solicitată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește. În motivare, a arătat, în esență, că, potrivit OUG nr. 80/2007, Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților este cea care are atribuții de a acorda despăgubiri în numerar în baza deciziilor conținând titlul de despăgubire emis de către Comisia Centrală și a opțiunilor persoanelor îndreptățite.
A mai menționat pârâtă că, în favoarea reclamantei, CCSD a emis Decizia nr. 4xxx/2x.0x.200x conținând titlul de despăgubire în cuantum de 2xx.xxx lei, iar reclamanta a formulat o cerere de opțiune prin care a solicitat emiterea unui titlu de plată pentru suma de 2xx.xxx lei, înregistrată în evidențele ANRP, urmând ca procedura emiterii titlurilor de plată să se realizeze conform dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 165/2013.
În opinia pârâtei, prin emiterea titlului de despăgubire, aceasta și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa de legiuitor.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește cu privire la plata despăgubirilor și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar.
În susținerea excepției necompetenței materiale a instanței, pârâta a arătat că reprezintă o autoritate aparținând administrației publice centrale, conform art. 1 alin. 1 din HG nr. 572/2003 și art. 23 din OUG nr. 96/2013, iar, în sensul art. 96 C.proc.civ., curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ, potrivit legilor speciale.
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive, a arătat că reclamanta solicită să fie stabilită o obligație directă de plată a despăgubirilor în sarcina sa, iar, potrivit art. 41 alin. 4 din Legea nr. 165/2013, titlul de plată emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 zile de la emitere.
A mai învederat pârâta că, în temeiul dispozițiilor invocate, este competentă să emită titluri de plată ce vor deveni scadente după data de 01.01.2014, plata sumelor de bani fiind eșalonată pe o perioadă de 5 ani.
Cu referire la cererea de emitere a titlului de plată, pârâta a precizat că procedura incidentă în cauză este cea reglementată de Legea nr. 165/2013 care a instituit, conform dispozițiilor art. 41 alin. 4 din lege și art. 22 alin. 1 din Hotărârea nr. 401/2013 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 165/2013, emiterea unor titluri de plată ce vor deveni scadente după data de 01.01.2014, plata sumelor de bani fiind eșalonată pe o perioadă de 5 ani, dar nu înainte de realizarea procedurilor prevăzute de art. 21 din lege. S-a subliniat că titlurile de plată aferente titlurilor de despăgubire se emit în ordinea de înregistrare a dosarelor de opțiune.
A mai învederat pârâta că, la data de 2x.0x.201x, conform procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 165/2013, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a emis în favoarea reclamantei Titlul de plată seria ANRP nr. 000xxxx, în sumă de 5x.xxx lei, reprezentând prima tranșă de bani aferentă titlului de despăgubire. Au fost invocate dispozițiile art. 22 alin. 2 din HG nr. 401/2013.
Pârâta a arătat că nu poate fi emis un titlu de plată pentru întreaga sumă cuprinsă în Decizia Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor din moment ce dispozițiile Legii nr. 165/2013, coroborate cu Normele de aplicare, stabilesc emiterea a câte unui titlu de plată pentru fiecare dintre cele 5 tranșe.
A apreciat pârâta că Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar nu este o instituție publică cu personalitate juridică care să acționeze independent, ci doar o structură funcțională, având atribuțiile stabilite de lege. S-a menționat că, prin Legea nr. 165/2013, s-au abrogat prevederile art. 141 și următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 potrivit căruia funcționa Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, iar potrivit HG nr. 572/2013, care a abrogat dispozițiile HG nr. 361/2005, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar nu mai există în structura ANRP.
Prin cererea formulată la data de 2x.0x.201x, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. 2 și art. 18 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 165/2013.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat, reclamanta a reiterat argumentele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată și a arătat că excepția necompetenței materiale a instanței este întemeiată în opinia sa față de dispozițiile art. 19 și art. 20 din Legea nr. 247/2005 și art. 96 alin. 1 C.proc.civ..
În opinia reclamantei termenele și condițiile impuse de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu sunt compatibile cu dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și cu dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, fiind adusă atingere dreptului său de a-i fi soluționată cererea într-un termen rezonabil și dreptului la respectarea bunurilor sale. A solicitat reclamanta ca, în temeiul art. 21 alin. 2 din Constituția României, aceste texte convenționale să fie aplicate cu prioritate prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin sentința civilă nr. 1xxx/0x.1x.201x, instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.
Prin sentința civilă nr. 4x/1x.0x.201x, pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 9xx/0x.1x.201x, instanța a admis excepția necompetenței funcționale a Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Galați și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Galați - Secția I Civilă. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat din oficiu judecata cauzei și s-a înaintat dosarul către Curtea de Apel Gați în vederea soluționării conflictului de competență ivit.
Prin sentința nr. 2xx/1x.1x.201x, pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați - Secția I Civilă.
În ședința publică din data de 0x.0x.201x, instanța a luat act de precizările formulate în cauză și a dispus rectificarea citativului în sensul că, în locul Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor, a fost menționată, în calitate de pârâtă, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanta a reținut următoarele:
La data de 17.05.2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art. 50 alin. 1 lit. c din Legea nr. 165/2013, la data intrării în vigoare a legii se abrogă articolele 13, 14, 14^1, 14^2, 15 literele a) - d) și f), articolele 16, 17, 18, 18^1, 18^2, 18^3, 18^4, 18^5, 18^6, 18^7, 18^8, 18^9 și articolul 22 din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară legii.
În consecință, având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată (1x.0x.2014), contrar susținerilor reclamantei, dispozițiile din cuprinsul Titlului VII al Legii nr. 247/2005 nu mai au incidență în cauză, raportul de drept dedus judecății fiind reglementat de dispozițiile Legii nr. 165/2013.
Astfel, potrivit art. 41 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 165/2013, plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014, cuantumul unei tranșe neputând fi mai mic de 5.000 lei.
Conform art. 41 alin. 3 și alin. 4 din Legea nr. 165/2013, pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar titlul de plată se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.
Cu referire la calitatea procesuală pasivă a pârâtelor, s-a reținut că, în speță, cererea de chemare în judecată vizează Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (care a preluat conform art. 18 alin. 3 din Legea nr. 165/2013 atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor), în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea acesteia de a emite titlul de despăgubire și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la emiterea titlului de plată.
Calitatea procesuală pasivă presupune o identitate între subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății și persoana chemată în judecată în calitate de pârât.
Față de prevederile art. 41 alin. 3 și alin. 4 din Legea nr. 165/2013, instanța a reținut că atât Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, cât și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților au calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât, pe de o parte, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are competența de a emite titlurile de despăgubire, iar, pe de altă parte, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților are competența de a emite titlurile de plată, ambele fiind subiecte pasive în raportul juridic dedus judecății, în cadrul procesual stabilit.
În consecință, pentru argumentele de mai sus, a respins, ca nefondate, excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință a Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, instanța a reținut că, deși, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, au fost făcute referire la atribuțiile acesteia, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar nu a fost indicată ca pârâtă în cauză.
Or, potrivit art. 9 alin. 2 C.proc.civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.
În consecință, constatând că Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar nu are calitate de parte în cauză, va respinge excepția invocată cu referire la aceasta ca fiind fără obiect.
În ceea ce privește fondul cauzei, a reținut că, prin Decizia nr. 4xxx/2x.0x.200x, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul art. 13 alin. 1 și al art. 16 alin. 7 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere Dispoziția nr. 2xxx/1x.0x.200x, emisă de Primăria Municipiului Galați, a fost emis titlul de despăgubire în favoarea reclamantei P.V., în cuantum de 2xx.xxx lei.
Potrivit art. 16 alin. 7 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (în vigoare la data emiterii deciziei), în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Astfel, contrar susținerilor reclamantei, în favoarea sa, a fost emis titlul de despăgubire reprezentat chiar de Decizia nr. 4xxx/2x.0x.200x, iar pretențiile sale privind îndeplinirea obligațiilor Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor în acest sens sunt nefondate.
Pe de altă parte, a reținut că, potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.
De asemenea, potrivit art. 22 alin. 1 și alin. 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate prin HG nr. 401/2013, titlurile de plată aferente titlurilor de despăgubire se emit în ordinea de înregistrare a dosarelor de opțiune constituite la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și a titlurilor de despăgubire emise în condițiile art. 41 din aceeași lege, iar pentru fiecare tranșă anuală, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică în 5 zile de la emitere Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite.
În cauză, în baza Deciziei/Titlului de despăgubire nr. 4xxx/2x.0x.200x, în favoarea reclamantei au fost emise Titlul de Plată seria ANRP nr. 000xxxx/2x.0x.201x, pentru suma de 5x.xxx lei, reprezentând Tranșa I din suma stabilită conform Deciziei nr. 4xxx/2x.0x.200x și Titlul de plată seria ANRP nr. 00xxxxx/0x.0x.201x, pentru suma de 5x.xxx lei, reprezentând Tranșa 2 din suma stabilită conform Deciziei nr. 4xxx/2x.0x.200x.
Astfel, contrar susținerilor reclamantei, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și-a îndeplinit întocmai obligațiile, așa cum au fost acestea stabilite conform art. 41 din Legea nr. 165/2013 și conform Normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate prin HG nr. 401/2013.
Reclamanta a invocat ca in cazuri excepționale, temeinic motivate (cazuri medicale, cazuri sociale etc., dovedite prin înscrisuri), Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților va putea emite cu prioritate titluri de plată și/sau titluri de conversie.
Dispozițiile pct. 182.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, așa cum au fost acestea completate prin HG nr. 128/2008, nu mai sunt aplicabile în cauză, întrucât dispozițiile normative cuprinse în art. 182 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, a căror aplicare o vizează, au fost abrogate prin art. 50 din Legea nr. 165/2013.
Este de remarcat că Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate prin HG nr. 401/2013, nu mai conțin dispoziții similare celor invocate de reclamantă, respectiv dispoziții care să permită, în cazuri excepționale, temeinic motivate (cazuri medicale, cazuri sociale etc., dovedite prin înscrisuri), emiterea cu prioritate a titlurilor de plată.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, respectiv a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, instanta a reținut că sunt relevante considerentele Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțate în cauza Preda și alții împotriva României (Hotărârea din data de 29.04.2014). Analizând garanțiile oferite de noua legislație (dispoziții de procedură clare și previzibile, însoțite de termene imperative și de un control jurisdicțional efectiv), Curtea a concluzionat că aceasta oferă în principiu un cadru efectiv și accesibil, de natură să garanteze respectarea dreptului de proprietate în materia restituirii proprietăților într-o serie largă de situații.
Curtea a estimat că sistemul de eșalonare a despăgubirilor instituit de noua lege se încadrează în marja largă de apreciere de care se bucură statele în alegerea soluțiilor economice, mai ales atunci când acestea trebuie să păstreze echilibrul bugetar între venituri și cheltuieli.
Cât privește termenele instituite, chiar dacă a constatat că ele pot conduce la finalizarea procesului de restituire peste un număr mare de ani, Curtea a considerat că această situație excepțională este inerentă, având în vedere complexitatea factuală și juridică ce privește chestiunea restituirii bunurilor naționalizate.
Pentru toate considerentele de mai sus, apreciind că argumentele Curții Europene în cauza Preda și alții împotriva României sunt relevante și pentru cauza de față, constatând că pârâtele și-au îndeplinit obligațiile prevăzute în legile succesive - Legea nr. 247/2005 și Legea nr. 165/2013 - și că starea de sănătate a reclamantei nu poate constitui un argument în favoarea unei soluții contrare, va respinge acțiunea, ca nefondată.
| ← Arest preventiv – calea de atac a contestaţiei. | După emiterea dispoziţiei primarului de restituire a... → |
|---|
