După emiterea dispoziţiei primarului de restituire a imobilului ce face obiectul notificării în natură, Primarul emitent al deciziei nu mai are posibilitatea să o revoce
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Sentinţă civilă nr. 174 din data de 17.02.2016
După emiterea dispoziției primarului de restituire a imobilului ce face obiectul notificării în natură, Primarul emitent al deciziei nu mai are posibilitatea să o revoce, legea prevăzând în mod expres modalitatea în care se cenzurează legalitatea acestei dispoziții, respectiv se realizează controlul de legalitate al prefectului, iar dacă se apreciază că dispoziția emisă este ilegală, prefectul trebuie să atace în contencios administrativ actul.
După comunicarea acesteia către notificatori, dispoziția de aprobare a restituirii în natură este un act administrativ de putere care atestă restituirea proprietății și care, odată îndeplinite formalitățile de publicitate imobiliară, se consolidează ca titlu de proprietate supus regulilor prevăzute de dreptul comun (devine act de proprietate în sensul prevederilor Codului civil).
Față de caracterul de act de proprietate, în sensul dispozițiilor Codului Civil, al Dispoziției, în situația în care ar fi apreciat că actul nu îndeplinește condițiile de validitate impuse de lege, reclamanții aveau la dispoziție exclusiv acțiunea în anulare (constatarea nulității) pentru a-și valorifica argumentele. De altfel, reclamanții au uzat de această cale procesuală și au solicitat constatarea nulității absolute a Dispoziției, însă, prin sentința irevocabilă acțiunea reclamanților a fost respinsă ca nefondată, statuându-se cu putere de lucru judecat asupra nulității invocate.
Sentinta civila nr. 174/17.02.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galati, la data de 2x.0x.201x, reclamanții A.M., A.M. și A.S., în contradictoriul cu pârâții Primarul Municipiului Galați, K.I, K.A.E. și K.D.C., au solicitat suspendarea Dispoziției Primarului nr. 3xxx/SR/1x.0x.200x, emise de Primarul Municipiului Galați, de la data înregistrării acțiunii și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, anularea acesteia și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că, la data de 1x.0x.201x, la sediul imobilului proprietatea acestora, s-a prezentat executorul judecătoresc E.P. în vederea evacuării societății SC S. SRL, societate al cărei administrator este reclamantul și care avea punctul de lucru în Galați, str. D. nr. 7X, jud. Galați. A fost invocat titlul executoriu Dispoziția Primarului nr. 3xxx/SR/1x.0x.200x.
Au arătat reclamanții că, prin cererea nr. 1xxxx/2x.0x.201x, au solicitat Primarului Municipiului Galați eliberarea unor copii de pe dosarul intern de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind revendicarea imobilului din Galați, str. D. nr. 7x de către pârâții K., însă nu au primit niciun răspuns. S-a mai menționat că, ulterior, prin cererea nr. 1xxxx/2x.0x.201x, au solicitat Primarului Municipiului Galați să dispună revocarea Dispoziției menționate ca netemeinică și nelegală, conform art. 7 din Legea nr. 554/ 2004, însă nici la această cerere nu au primit nici un răspuns.
Cu referire la cererea de suspendare, reclamanții au arătat că aceasta este menită, conform dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, să evite producerea unei pagube iminente, în împrejurarea în care imobilul este proprietatea reclamanților și a fost cumpărat de la numitul T.A.I. la data de 1x.1x.200x, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 6xxx la BNP C. si A. S-a mai menționat că imobilul constituie domiciliul familiei, iar, în situația evacuării, aceasta ar rămâne fără locuință, fiind încălcat dreptul de proprietate și fiind creată și o problemă de natură socială dat fiind faptul că reclamanții au copii minori.
În ceea ce privește solicitarea de anulare a dispoziției Primarului, reclamanții au arătat că imobilul pentru care s-a dispus restituirea în natură nu a făcut parte din patrimoniul Municipiului Galați, iar dovadă în acest sens este HGR nr. 562/2002 privind atestarea domeniului public al județului Galați, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din jud. Galați.
Au invocat reclamanții extrasul din monografia Județului Galați și au menționat că, potrivit acestuia, imobilul în cauză a trecut în proprietatea Statului Român ca fiind imobil fără moștenitori, respectiv imobil fără stăpân, iar nu ca imobil confiscat în mod abuziv.
Au apreciat reclamanții că dispoziția contestată a fost emisă în mod nelegal în împrejurarea în care Primăria Galați nu era unitate deținătoare, nu avea posesia acestuia și posesorul actual al imobilului era familia A., acest fapt fiind adus la cunoștința Primăriei prin declararea actului de vânzare - cumpărare la Direcția Impozite și Taxe.
Reclamanții au invocat dispozițiile art. 45 din Legea nr. 10/2001 și au arătat că actul lor de proprietate este valabil și nu a fost anulat niciodată.
Prin cererea formulată la data de 2x.0x.201x, reclamanții au arătat că înțeleg să modifice acțiunea formulată cu referire la cel de-al doilea capăt de cerere solicitând instanței să dispună obligarea Primarului Municipiului Galați să emită dispoziție de revocare a dispoziției Primarului nr. 3xxx/SR/1x.0x.200x.
Reclamanții au arătat că dispoziția menționată le aduce prejudicii patrimoniale și,de asemenea, produce prejudicii și Statului Român, imobilul fiind dintotdeauna proprietatea acestuia.
S-a mai menționat că, potrivit Încheierii din 0x.0x.195x a Judecătoriei Populare Galați și potrivit procesului - verbal din 0x.0x.195x, de pe urma defunctei S.K. (nu "K.";) nu sunt moștenitori, iar imobilul este complet părăsit, fiind fără stăpân și abandonat din anul 1945. Au apreciat reclamanții că pârâții nu au făcut dovada că ar fi moștenitori ai defunctei S. K., invocând o simplă potrivire de nume.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Primarul Municipiului Galați a solicitat disjungerea celor două capete de cerere. A invocat pârâtul faptul că acțiunea formulată reprezintă o combinație a elementelor și instituțiilor de drept civil, drept administrativ și a celor prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Pârâtul a arătat că Dispoziția nr. 3xxx/SR/1x.0x.200x este un act juridic civil prin care primarul nu a acționat ca reprezentant al puterii executive locale, ci ca reprezentant al persoanei juridice - unitatea administrativ teritorială - unitate deținătoare. Astfel, dispoziția Primarului nu întrunește caracteristicile unui act administrativ de autoritate, nefiind emis în regim de putere publică.
A mai subliniat pârâtul că, indiferent de calitatea entității deținătore a bunurilor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, deciziile sau dispozițiile de restituire sunt acte de drept privat care, potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, au valoarea unui titlu de proprietate și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, iar o anulare (revocare) ulterioară emiterii dispoziției de restituire în natură nu se poate realiza pe cale administrativă.
Pârâtul a apreciat că disjungerea celor două capete de cerere este justificată date fiind temeiurile juridice diferite invocate în cuprinsul acțiunii.
Cu privire la primul capăt de cerere, pârâtul a invocat, pe cale de excepție, necompetența funcțională a Secției I Civilă, inadmisibilitatea și lipsa de obiect, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii reclamanților, ca nefondată..
În ceea ce privește excepția necompetenței funcționale, s-a apreciat că, în speță, competența ar aparține Secției de Contencios Administrativ și Fiscal în considerarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cu referire la inadmisibilitate, s-a arătat că suspendarea actului solicitat nu are natura juridică a unui act administrativ tipic în înțelesul Legii nr. 554/2004, nefiind îndeplinite, astfel, condițiile de admisibilitate pentru a exercita această cale procedurală.
Pârâtul a apreciat că solicitarea reclamanților conform primului capăt de cerere este lipsită de obiect atâta timp cât nu există un act administrativ.
Pe fondul cererii de suspendare, pârâtul a solicitat respingerea acesteia apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui act administrativ, parcurgerea procedurii prealabile sau prezentarea unui caz bine justificat, respectiv existența unei pagube iminente.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, pârâtul a invocat, pe cale de excepție, necompetența materială a Tribunalului Galați și inadmisibilitatea, iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia, ce nefondat.
Cu referire la excepția necompetenței materiale, pârâtul a arătat că acțiunea vizează o "obligație de a face"; care, conform art. 94 C.proc.civ., este de competența judecătoriei.
Cu referire la excepția inadmisibilității, pârâtul a arătat că dispozițiile Primarului eliberate în baza Legii nr. 10/2001 nu pot fi revocate întrucât, în caz contrar, s-ar încălca securitatea circuitului civil. S-a reiterat susținerea potrivit căreia deciziei nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004, ci dispozițiile Legii nr. 10/2001 care au reglementat modalitatea de contestare a dispozițiilor menționate, conform art. 26 din lege, fiind necesar ca acțiunea pentru constatarea nevalabilității sale să urmeze regimul de drept comun.
A concluzionat pârâtul că reclamanții au o singură cale de contestare a dispoziției Primarului, cale pe care au epuizat-o, anularea dispoziției făcând obiectul litigiului soluționat în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 1xxx/200x, pronunțată de Tribunalul Galați.
S-a menționat și că Primarul Municipiului Galați s-a dezînvestit și nu poate să procedeze la emiterea unei alte dispoziții ca răspuns la aceeași notificare. Au fost invocate dispozițiile art. 25.6 și art. 25.7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 și s-a arătat că imobilul a fost înscris în cartea funciară de proprietari, respectiv de pârâții K. și, astfel, dispoziția primarului nu mai poate fi revocată în nicio situație.
Pe fondul celui de-al doilea capăt de cerere, pârâtul a arătat că, ulterior notificării formulate de K.I, K.A.E. și K.D.C., prin decizia civilă nr. 6xx/2x.0x.200x, pronunțată de Curtea de Apel Galați, irevocabilă, s-a decis obligarea Primarului Municipiului Galați să emită dispoziție de retrocedare a imobilului din Galați, str. D. nr. 7x, în natură, reclamantei K.I.
S-a mai arătat că reclamanții au contestat Dispoziția Primarului, emisă în temeiul deciziei civile nr. 6xx/2x.0x.200x, iar, prin sentința civilă nr. 1xxx/200x, pronunțată de Tribunalul Galați, acțiunea reclamanților a fost respinsă, stabilindu-se, cu putere de lucru judecat, că imobilul din Galați, str. D. nr. 7x a aparținut autorului pârâtei K.I. și este deținut fără drept de reclamanți.
Pârâtul a precizat că, prin sentința civilă nr. 2xxx/0x.1x.201x, s-a constatat, din nou, cu putere de lucru judecat, că dispoziția contestată este legală și temeinică, iar pârâții K. sunt proprietari ai imobilului, reclamanții fiind obligați să lase imobilul în deplină proprietate și posesie pârâților.
A apreciat pârâtul că nu există un text de lege care să oblige Municipiul Galați să emită un act de revocare a actului indicat, întrucât, la baza oricărei obligații de a face este îndatorirea ce revine subiectului pasiv de a efectua o lucrare și, în general, orice prestație pozitivă, neputând fi identificat un izvor de obligații în cazul pârâtului în cauza de față.
S-a precizat că evacuarea reclamanților nu s-a realizat în baza dispoziției contestate, ci în baza sentinței civile nr. 2xxx/201x a Tribunalului Galați, imobilul a fost în patrimoniul mun. Galați, conform deciziei civile nr. 6xx/200x a Curții de Apel Galați, Primarul Municipiului Galați a emis în mod legal dispoziția contestată, fiind obligat prin decizia nr. 6xx/200x, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 35 din Legea nr. 10/2001, întrucât actele de înstrăinare au fost realizate cu încălcarea legii.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat, reclamanții au menționat că, în speță, competența funcțională aparține Secției I Civilă a Tribunalului Galați, față de dispozițiile Legii nr. 10/2001, dispoziția contestată fiind emisă în temeiul dispozițiilor acestei legi speciale, dar și în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004, cu un caracter general. Au fost reiterate argumentele invocate în cuprinsul acțiunii și s-a invocat lipsa calității de reprezentant pentru Cabinetul de avocatură care a redactat întâmpinarea.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au invocat, pe cale de excepție, necompetența materială a Tribunalului Galați, nulitatea acțiunii pentru lipsa temeiului de drept, inadmisibilitatea acțiunii, lipsa de obiect a primului capăt de cerere și autoritatea de lucru judecat. De asemenea, s-a solicitat amendarea reclamanților pentru promovarea unei acțiuni vădit netemeinice.
Cu referire la excepția necompetenței materiale, s-a arătat că, fiind vorba de o acțiune ce are, ca obiect o obligație de a face, competența aparține Judecătoriei Galați.
Au apreciat pârâții că acțiunea este lovită de nulitate, nefiind motivată în drept.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, pârâții au arătat că revocarea unui act juridic civil la care reclamanții nu sunt părți nu poate fi dispusă, întrucât revocarea actului juridic civil, așa cum este și dispoziția indicată, nu se poate realiza decât prin acordul părților, în caz contrar fiind încălcat principiul irevocabilității actelor juridice civile, garanție a forței obligatorii a actului juridic civil și a securității actelor juridice civile.
Au mai arătat pârâții că Primarul Municipiului Galați nu își poate revoca propria dispoziție întrucât aceasta a fost emisă în baza unei hotărâri judecătorești, respectiv în baza deciziei civile nr. 6xx/A/2x.0x.200x, pronunțate de Curtea de Apel Galați, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 3xxx/3x.0x.200x a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care Primarul Municipiului Galați a fost obligat să emită o dispoziție de retrocedare a imobilului din Galați, str. D. nr. 7x, în natură.
S-a apreciat că și suspendarea Dispoziției Primarului este inadmisibilă, dat fiind faptul că aceasta are natura unui act juridic civil, iar nu natura unui act administrativ, nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004. Pentru aceleași motive, s-a apreciat că primul capăt de cerere ar fi lipsit de obiect.
Cu referire la excepția autorității de lucru judecat, s-a arătat că pârâții sunt proprietarii imobilului în cauză în temeiul Dispoziției Primarului Municipiului Galați nr. 3xxx/SR/1x.0x.200x și că dreptul lor de proprietate a fost consfințit prin sentința civilă nr. 2xxx/0x.1x.201x, pronunțată de Tribunalul Galați, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 6x/A/1x.0x.201x, pronunțată de Curtea de Apel Galați și decizia civilă nr. 2xxx/2x.0x.201x, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție prin care reclamanții au fost obligați să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul. Au subliniat pârâții că au fost obligați la plata către pârâți a contravalorii cheltuielilor utile și necesare făcute de reclamanți, fiind stabilit și un drept de retenție în favoarea acestora până la plata sumelor. S-a precizat că sumele au fost achitate la data de 2x.0x.201x, conform Încheierii pronunțate de BEJ E.P.
Față de soluția pronunțată în acțiunea în revendicare, pârâții au apreciat că titlul invocat de reclamanți este lipsit de orice efecte juridice față de pârâți și față de terți, iar reclamanții nu se mai pot prevala de acesta.
Pârâții au apreciat că reclamanții și-au exercitat cu rea - credință drepturile procesuale refuzând să părăsească imobilul, chiar ulterior plății contravalorii îmbunătățirilor, aceștia fiind evacuați abia la data de 0x.0x.201x. In opinia pârâților, susținerile reclamanților referitoare la faptul că nu ar avea unde să locuiască sunt lipsite de fundament în condițiile în care aceștia au încasat de la pârâți suma de 4xx.xxx Euro reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului.
S-a arătat că acțiunea reclamanților prin care aceștia au solicitat anularea Dispoziției Primarului a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1xxx/1x.1x.200x, pronunțată de Tribunalul Galați, irevocabilă, iar dispoziția Primarului a fost emisă în temeiul sentinței civile nr. 6xx/A/2x.0x.200x, pronunțate de Curtea de Apel Galați, constatându-se cu autoritate de lucru judecat că imobilul s-a aflat în permanență, până la emiterea dispoziției de restituire, în sfera de dispoziție a Primarului Municipiului Galați.
Cu referire la cererea de suspendare, s-a apreciat că aceasta este nefondată, nefiind întrunite condițiile cumulative impuse de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În ședința publică din data de 1x.1x.201x, instanța a respins excepția necompetenței funcționale a Secției I Civilă.
Conform certificatului de deces emis la data de 1x.1x.201x, pârâta K.I. a decedat la data de 1x.1x.201x. În ședința publică din data de 0x.0x.201x, în temeiul certificatului de moștenitor depus, în copie, la dosar, s-a constatat că pârâții K.A.E. și K.D.C. sunt unicii moștenitori ai pârâtei K.I. și au fost menționați și cu această calitate în prezenta cauză.
În ședința publică din data de 0x.0x.201x, instanța a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați și a constatat că acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în condițiile art. 50 din Legea nr. 10/2001. În aceeași ședință publică, instanța a respins excepția nulității acțiunii pentru lipsa temeiului de drept.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanta a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității:
În fapt, prin Dispoziția nr. 3xxx/SR/1x.0x.200x, emisă de Primarul Municipiului Galați, s-a dispus restituirea în natură a imobilului (teren și construcție), situat în Galați, str. D. nr. 7x, catre pârâți.
Prin adoptarea Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, s-a urmărit clarificarea regimului juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu respectarea prevederilor constituționale privind dreptul la proprietatea privată, legiuitorul reglementând o procedură administrativă, finalizată prin decizia/dispoziția unității deținătoare a imobilului notificat și o procedură judiciară, declanșată de persoana îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001, nemulțumită de modalitatea de soluționare a notificării.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau după caz, de la data depunerii actelor doveditoare conform art. 23 din lege, unitatea notificată este obligată să se pronunțe, prin decizie, sau după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură.
Conform art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Potrivit art. 21.6 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, instituția prefectului va exercita controlul de legalitate asupra dispozițiilor de restituire emise de primari și de președinții consiliilor județene, iar în cazul în care se apreciază că acestea au fost ilegale (de exemplu, în cazul în care se restituie în natură un imobil pentru care nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate sau notificatorul nu face dovada calității de moștenitor al fostului proprietar), vor fi contestate pe calea contenciosului administrativ în temeiul Legii nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, cu modificările și completările ulterioare, și al Legii contenciosul administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Prin urmare, după emiterea dispoziției primarului de restituire a imobilului ce face obiectul notificării în natură, se realizează controlul de legalitate al prefectului conform dispozițiilor mai sus menționate, iar dacă se apreciază că dispoziția emisă este ilegală, prefectul trebuie să atace în contencios administrativ actul.
După comunicarea acesteia către notificatori, Primarul emitent al deciziei, nu mai are posibilitatea să o revoce, legea prevăzând în mod expres modalitatea în care se cenzurează legalitatea acestei dispoziții.
Una dintre modalitățile de cenzurare a legalității dispoziției emise în temeiul Legii nr. 10/2001 este pe calea acțiunii în contencios administrativ, cu respectarea procedurii Legii nr. 554/2004, inclusiv a termenelor instituite conform art. 11 din Legea nr. 554/2004 și a calității de persoană îndreptățită a exercita controlul de legalitate.
Or, în speță, față de considerentele expuse anterior, reclamanții, în calitate de terți, nu pot solicita obligarea Primarului la revocarea propriei dispoziții.
Mai mult, potrivit art. 25.6 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, dispoziția de aprobare a restituirii în natură este un act administrativ de putere care atestă restituirea proprietății și care, odată îndeplinite formalitățile de publicitate imobiliară, se consolidează ca titlu de proprietate supus regulilor prevăzute de dreptul comun (devine act de proprietate în sensul prevederilor Codului civil).
De asemenea, potrivit art. 25.7 din același act normativ, după efectuarea formalităților de publicitate imobiliară de către noul proprietar, dispoziția de aprobare a restituirii în natură nu mai poate fi revocată de entitatea care a dispus-o.
Or, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară, la data de 2x.0x.200x, anterior formulării prezentei cereri, a fost înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al pârâților, cu referire la imobilul situat în Galați, str. D. nr. 7x, în temeiul Dispoziției Primarului Municipiului Galați nr. 3xxx/200x.
Astfel, față de dispozițiile art. 25.7 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, cererea de obligare a pârâtului Primarul Municipiului Galați de a revoca Dispoziția este inadmisibilă.
În acest context, reține că actul juridic civil se caracterizează prin irevocabilitate, respectiv prin aceea că actului juridic bilateral sau multilateral nu i se poate pune capăt prin voința numai a uneia dintre părți, iar actului juridic unilateral nu i se poate pune capăt prin manifestarea de voință în sens contrar din partea autorului acestuia.
Față de caracterul de act de proprietate, în sensul dispozițiilor Codului Civil, al Dispoziției nr. 3xxx/SR/1x.0x.200x, așa cum a fost acesta statuat prin 25.6 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, instanța reține că, în situația în care ar fi apreciat că actul nu îndeplinește condițiile de validitate impuse de lege, reclamanții aveau la dispoziție exclusiv acțiunea în anulare (constatarea nulității) pentru a-și valorifica argumentele. De altfel, reclamanții au uzat de această cale procesuală și au solicitat constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 3xxx/SR/1x.0x.200x prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. 1xxxx/200x.
Este de remarcat, însă, că, prin sentința civilă nr. 1xxx/1x.1x.200x, pronunțată de Tribunalul Galați, irevocabilă, acțiunea reclamanților a fost respinsă ca nefondată, statuându-se cu putere de lucru judecat asupra nulității invocate.
Pe de altă parte, instanta a reținut că Dispoziția nr. 3xxx/SR/1x.0x.200x a fost emisă de Primarul Municipiului Galați în temeiul deciziei civile nr. 6xx/A/2x.0x.200x, pronunțate de Curtea de Apel Galați, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3xxx/3x.0x.200x, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care Primarul Municipiului Galați a fost obligat să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului situat în Galați, str. D., nr. 7x, către reclamanta K.I.
În consecință, Dispoziția nr. 3xxx/SR/1x.0x.200x a fost emisă în executarea obligației instituite în sarcina Primarului Municipiului Galați printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Or, în aceste împrejurări, obligarea Primarului Municipiului Galați la revocarea ei ar aduce atingere caracterului obligatoriu și executoriu al deciziei civile nr. 6xxA/2x.0x.200x, fiind inadmisibilă.
Este de reținut, în același context, că, așa cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Șandor c. României), executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin.(1) din Convenție iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (par. 23-25).
Totodată, s-a reținut că dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6, de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești, își pierd orice rațiune de a fi.
Pentru toate considerentele de mai sus, apreciază că solicitarea reclamanților de obligare a pârâtului Primarul Municipiului Galați să revoce Dispoziția este inadmisibilă.
Cu referire la primul capăt de cerere, dată fiind calificarea dată Dispoziției, instanța a apreciat că aceasta nu reprezintă un act administrativ a căruia executare să poată fi suspendată în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, ci un veritabil act juridic civil odată ce a intrat în circuitul juridic.
Astfel, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
| ← Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele... | Cere de revendicare formulată după intrarea în vigoare a... → |
|---|
