Cerere de adopţie a copilului de către soţul mamei la 3 luni de la încheierea căsătoriei. Interesul superior al minorului
| Comentarii |
|
Având în vedere că soţul mamei a solicitat înfierea minorului la 3 luni de la încheierea căsătoriei, Curtea a apreciat că nu este în interesul superior al minorului admiterea cererii de adopţie pentru că s-a scurs o perioadă prea mică de la întemeierea noii familii, perioadă ce nu a permis sedimentarea relaţiilor ce se formează între soţ-soţie, soţ-copil.
Secţia I civilă, Decizia nr. 148 din 26 martie 2012
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 2327/113/2011, reclamantul O.D. a chemat în judecată pe pârâții O.M.C., M.R.S. și Autoritatea Tutelară Brăila, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se încuviințeze adopția internă a minorului M.R.Ș., de către reclamantul O.D., soțul pârâtei O.M.C., urmând ca acesta să aibă ca tată pe O.D. și mamă pe O.M.C., precum și efectuarea mențiunilor în registrul de stare civilă.
Prin sentința civilă nr. 22/2012 a Tribunalului Brăila s-a respins acțiunea ca nefondată.
împotriva sentinței civile nr. 22/2012 a Tribunalului Brăila a declarat recurs reclamantul O.D. invocând faptul că nu s-a avut în vedere interesul superior al minorului și anume ca acesta să fie educat într-un mediu familial care să-i permită o dezvoltare armonioasă, pentru a fi creată o legătură de filiație între reclamant și minor cu toate drepturile ce decurg din crearea acestei legături.
Atitudinea tatălui biologic (nu s-a prezentat în instanță și nici la DGASPC Galați) denotă dezinteresul acestuia pentru creșterea și educarea copilului.
Pe de altă parte, consimțământul minorului la adopție ne arată dorința sa de a scăpa de stigmatul de „copil fără tată”.
Martorii audiați au confirmat existența unei strânse legături afective între recurent și copil.
Pensia alimentară nu poate înlocui sentimentele unui tată și nici prezența unui tată. Faptul că pârâtul plătește sporadic o pensie alimentară care reprezintă o obligație legală și care, conform legii, ar trebui plătită lunar, nu poate suplini prezența acestuia în viața minorului.
în drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu referire la art. 132din Legea nr. 233/2011.
Prin decizia civilă nr. 148/R din 26.03.2012 a Curții de Apel Galați s-a respins ca nefondat recursul, reținându-se următoarele:
Adopția este operațiunea juridică prin care se creează legătura de filiație între adoptat și adoptator, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului (art. 1 din Legea nr. 273/2004).
Instituția adopției este fundamentată pe anumite principii care trebuie respectate obligatoriu în cursul procedurii adopției:
- principiul interesului superior al minorului;
- principiul creșterii și educării copilului într-un mediu familial;
- principiul continuității în educarea copilului, ținându-se seama de originea sa etnică, culturală și lingvistică;
- principiul informării copilului și luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta și gradul său de maturitate;
- principiul celerității în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopției.
Pentru încheierea actului juridic al adopției este necesară îndeplinirea a două categorii de condiții: condiții de fond și de formă.
în speță se pune în discuție doar neîndeplinirea condițiilor de fond, cele de formă neridicând probleme. Condițiile de fond sunt reglementate în Capitolul II al Legii nr. 274/2004 la art. 5-18.
Prima condiție de fond este cea prevăzută la art. 5 și se referă la faptul că adopția se încheie numai dacă aceasta este în interesul superior al minorului.
Acest interes al copilului poate fi realizat prin crearea condițiilor de către familia adoptatoare menite să asigure o dezvoltare fizică și morală normală.
Art. 19 din lege prevede că evaluarea garanțiilor morale și a condițiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare trebuie să aibă în vedere personalitatea, starea sănătății și situația economică a adoptatorului sau a familiei adoptatoare, viața familială, condițiile de locuit, aptitudinea de educare a unui copil. De asemenea se vor avea în vedere motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare dorește să adopte. Este nevoie totodată să se identifice impedimentele de orice natură, relevante pentru capacitatea de a adopta.
Curtea apreciază că în speță nu este îndeplinită această primă condiție de fond. Astfel, prezenta cerere a fost formulată la 3 luni de la încheierea căsătoriei dintre mama minorului O.M.C. și reclamant. La data judecării recursului perioada scursă de la data încheierii căsătoriei e de 1 an. Recurentul reclamant pretinde că legăturile afective create în această perioadă între el și minor sunt suficiente pentru a se formula o cerere de adopție. Instanța de recurs nu împărtășește acest punct de vedere al recurentului considerând că această familie nouă este încă în perioada de început, perioadă ce este caracterizată de tatonări în ceea ce privește personalitatea fiecărui membru, de acomodări, de înfiripare a unor sentimente de respect, cunoaștere etc., între membrii ei.
Căsătoria unește pe bărbat și femeie în cea mai firească comunitate socială, care le contopește într-o asemenea măsură sentimentele lor reciproce, concepțiile și modul de viață, interesele și idealurile lor, întrucât între soți iau naștere relații multiple și de natură diferită, care acoperă toată gama vieții spirituale și sociale, de la relații de dragoste și prietenie reciprocă, la cele de asistență morală și materială și până la relații ideologice și politice, iar existența copiilor creează noi și variate relații între părinți și copii.
Datorită acestei multitudini de relații ce se formează într-o familie, datorită faptului că recurentul și mama copilului de-abia au întemeiat o familie, datorită faptului că relația recurent-minor abia se înfiripă și că în acest moment toate aceste relații nu sunt suficient conturate, instanța apreciază că nu este în interesul minorului ca la acest moment să încuviințeze această cerere de adopție.
Chiar dacă minorul a opinat pentru admiterea acestei cereri, chiar dacă tatăl biologic al minorului nu a înțeles care ar trebui să fie rolul său în viața copilului, instanța constată că, nefiind îndeplinită prima condiție de fond a adopției, nu se poate da curs prezentei cereri.
Referitor la faptul că tatăl biologic în mod abuziv nu și-ar fi dat consimțământul la adopție, instanța de recurs apreciază că acesta într-adevăr nu a înțeles importanța prezenței lui în viața copilului și că plata pensiei de întreținere și niște telefoane rare nu sunt suficiente în a „veghea la creșterea și educarea minorului”.
Față de considerentele de mai sus, prin prisma dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., s-a respins recursul ca nefondat.
(Judecător Luminița Cristea)
| ← Notificare formulată în baza Legii nr. 10/2001. Despăgubiri... | Legături personale cu minorul. Limitări ale acestui drept.... → |
|---|
