Anulare certificat de moştenitor. Instituirea dreptului de acces la instanţă, pentru verificarea legalităţii actului notarial
| Comentarii |
|
Conform prevederilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, republicată, cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Textul nu preconstituie anumite drepturi în favoarea persoanelor care se consideră vătămate prin emiterea certificatului, cum pretinde reclamanta în motivele de recurs, adică nu le conferă în mod implicit vocaţia succesorală prin însăşi exercitarea demersului în justiţie, ci doar instituie dreptul de acces la instanţă, pentru verificarea legalităţii actului notarial. Prevalându-se de această normă, părţii lezate îi revine obligaţia de a face dovada exercitării opţiunii sale succesorale, în termenele şi condiţiile prevăzute de lege. Pentru terenurile agricole, care la data decesului autoarei erau scoase din circuitul civil, reclamanta nu a uzat de procedura reconstituirii dreptului, prevăzută de Legea nr. 18/1991, pentru a fi repusă în termenul de acceptare, conform art. 13 din lege.
Secţia I civilă, Decizia nr. 3139 din 7 martie 2012
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 2074/313/2009, pe rolul Judecătoriei Strehaia, reclamanta C.A. a chemat în judecată pe pârâții A.V., A.M. și P.V.I., pentru revendicare imobiliară și evacuare.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin sentința civilă nr. 1122/01.10.2009 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr. …, având ca obiect partaj succesoral, instanța a luat act de tranzacția încheiată între aceasta și pârâții N.G., N.M. și T.C. în temeiul acestei sentințe, reclamanta a devenit proprietara exclusivă a imobilului în litigiu. După pronunțarea sentinței civile nr. 1122/01.10.2009, reclamanta s-a deplasat în comuna Tîmna pentru a solicita pârâților evacuarea din imobilul situat în comuna Tîmna, sat Barzuica, județul Mehedinți, proprietatea sa. A solicitat obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în comuna Timna, situat pe o suprafață de 725 mp.
La termenul din data de 24.02.2010, instanța a dispus lărgirea cadrului procesual si introducerea în cauză în calitate de pârât a numitului P.V., dispunându-se citarea acestuia. Prin încheierea de ședință din data de 14.04.2010, pârâtul P.V. prin apărător și A.V. prin curator au recunoscut că locuiesc în casă și folosesc terenurile situate în comuna Tîmna, sat Barzuica, în privința cărora reclamanta a formulat cerere de revendicare imobiliară și evacuare.
în cauza, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii. Au arătat că locuiesc în comuna Tîmna, într-un imobil compus din două camere de locuit, tindă, hol, bucătărie și beci, identic cu cel în privința căruia se solicită revendicarea. Pârâții au învederat instanței că proprietarii acestui imobil sunt P.V., în calitate de ginere, și P.M., în calitate de fiică. Au mai relatat că imobilul în litigiu, anexele și terenul pe care se află edificat, au fost dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 26.05.2006 si autentificat sub nr. 193 de BNP C.C. în temeiul acestui contract au înscris dreptul de proprietate asupra imobilelor cumpărate în Cartea Funciară, înscriere ale cărei efecte sunt de opozabilitate fata de terți, de la data înregistrării cererii, potrivit art. 23 din Legea nr. 7/1996.
Reclamanta a depus precizări la dosarul cauzei, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 385/26.08.1982 emis după T.P., întrucât bunurile trecute în certificat, printre care și imobilul în litigiu, nu au aparținut numitului T.P., ci mamei sale, numita T.A. Totodată a cerut să se constate nulitatea absolută a actelor de adjudecare a imobilului în litigiu și a contractului de vânzare-cumpărare prin care acesta a fost dobândit de pârâți, cu motivarea că nulitatea certificatului de moștenitor atrage și nulitatea acestor acte, în virtutea principiului resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis. A solicitat atașarea dosarelor nr. X și nr. Y ale Judecătoriei Strehaia.
Prin sentința civilă nr. 1068/0707.2010 a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta C.A., împotriva pârâților A.V., A.M. și P.V., pentru revendicare și evacuare. Cererea precizatoare formulată de reclamanta C.A., având ca obiect anulare act, a fost disjunsă.
Cererea disjunsă a fost înregistrată pe rolul instanței, la data de 7.07.2010.
La cererea reclamantei s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților T.C., T.V. și T.V.A. - moștenitorii defunctului T.P.
Prin sentința civilă nr. 640/18.04.2011 Judecătoria Strehaia a respins cererea disjunsă și precizată, reținând că reclamanta trebuia să probeze că este moștenitor acceptant al moștenirii mamei sale pentru a se considera persoană vătămată, în accepțiunea textului de lege invocat, iar principiul de drept invocat de aceasta pentru a se anula actul de adjudecare nr. 2/2003 întocmit de BEJ D.F., prin care imobilele în cauză trec în patrimoniul pârâtei T.V. și ulterior prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 393/2006 sunt cumpărate de către P.V., nu este aplicabil, întrucât actul inițial - certificatul de moștenitor - nu este desființat.
La baza încheierii acestui contract s-a aflat actul de adjudecare prin care s-a executat sentința civilă nr. 896/2001 având ca obiect partaj succesoral după autorul T.P., cumpărătorul fiind de bună-credință și dobândind cu titlu oneros imobilul, încrezându-se la data cumpărării că bunul i-a aparținut autorului, fiind adjudecat de moștenitoarea acestuia, vânzătoarea T.V., care și-a intabulat dreptul.
în termen legal, reclamanta a declarat apel criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că în mod greșit în dispozitivul hotărârii calea de atac a fost menționată ca fiind recursul și nu apelul, cum prevede legea, că sentința a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii întrucât a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 385 și a tuturor actelor subsecvente încheiate în baza acestui certificat nul, că prin fraudă la lege, fără a avea cunoștință ceilalți moștenitori despre manoperele dolosive ale pârâților, au fost înscrise bunuri ce au aparținut lui T.A.
A mai susținut că în acest sens există probe la dosar, că proba esențială este raportul de expertiză pe care cu rea-credință instanța nu-l analizează, că dintr-o gravă eroare s-a reținut că nu a acceptat succesiunea autoarei deși sentința civilă nr. 1122/2009 confirmă că este singura moștenitoare acceptantă a succesiunii autoarei T.A., iar instanța nu a pus în discuția părților și nu a solicitat efectuarea de probe suplimentare în acest sens.
Intimata-pârâtă T.V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului întrucât instanța de fond a reținut în mod corect că reclamanta nu este o persoană vătămată în accepțiunea art. 88 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, că nu are vocație succesorală la moștenirea lui T.P. și nu a făcut dovada acceptării succesiunii defunctei T.A., că în complicitate cu pârâtul T.C. a încheiat o tranzacție cu privire la un imobil ce a făcut parte din masa succesorală a defunctului, pronunțându-se sentința nr. 896/2001 cu privire la bunuri ce ulterior au făcut obiectul tranzacției, că la data încheierii tranzacției imobilul se afla în patrimoniul pârâtei T.V. conform actului de adjudecare nr. 2/2003, iar în 2006 în patrimoniul pârâtului P.V.
Prin decizia nr. 239/A din 4.11.2011 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a respins apelul formulat de reclamantă.
S-a reținut că pentru terenurile care au aparținut în proprietate autoarei T.A. au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, conform Legii nr. 18/1991, moștenitorii N.M. (fiica autoarei) și T.O. - soția supraviețuitoare a defunctului T.P. (fiul autoarei), condiții în care titlul de proprietate a fost emis pe numele acestora.
Reclamanta nu a valorificat dreptul de repunere în termenul de acceptare a succesiunii, conferit de art. 13 din Legea nr. 18/1991, astfel că susținerile sale referitoare la cota-parte cuvenită defunctului T. P. nu sunt întemeiate.
S-a apreciat că emiterea certificatului de moștenitor este conformă prevederilor legale, dat fiind că reclamanta nu a făcut dovada acceptării succesiunii autoarei T.A., ale cărei bunuri succesorale au rămas în posesia fiului ei T.P., până la decesul acestuia.
Sentința civilă nr. 1122/2009 a Judecătoriei Slatina nu poate fi opusă în prezenta cauză, fiind o hotărâre de expedient, pronunțată în baza tranzacției părților, fără o verificare prealabilă a vocației succesorale a părților, de către instanță.
în baza art. 299 C. proc. civ., împotriva deciziei reclamanta a declarat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1, 7 și 9 C. proc. civ.
în susținerea primului motiv de recurs s-a arătat că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legii, deoarece în dispozitivul sentinței s-a menționat calea de atac a recursului, iar tribunalul a trecut la soluționare fără să califice calea de atac.
Instanța nu a examinat cererea în raport de obiectul dedus judecății cauzei - anulare certificat moștenitor - referindu-se la cererea inițială introdusă de reclamantă.
S-a mai susținut de reclamantă că dispozițiile art. 88 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 privind vocația succesorală au fost greșit interpretate, atâta timp cât s-a făcut dovada calității reclamantei de unică moștenitoare acceptantă a succesiunii autoarei T.A., conform sentinței nr. 1122/2009 a Judecătoriei Slatina, însă instanța nu a ținut seama de probele cu înscrisuri, martori și expertiză administrate.
Pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
Analizând criticile formulate, se constată nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Căile de atac sunt supuse principiului legalității, conform căruia posibilitatea exercitării unei căi de atac și condițiile de promovare a acesteia sunt date de lege, și nu de judecători.
Ca o consecință a acestui principiu, menționarea din eroare, în dispozitivul hotărârii, a unei alte căi de atac decât cea legală, nu dă dreptul părții la calea de atac respectivă.
în speță, în funcție de obiectul cauzei, calea de atac legală împotriva sentinței Judecătoriei Strehaia era apelul, cale de atac pe care de altfel a și exercitat-o reclamanta.
Faptul că în dispozitivul sentinței s-a menționat calea de atac a recursului este irelevant, cu atât mai mult cu cât tribunalul a înregistrat cererea reclamantului conform calificării date de parte și a soluționat-o în complet legal constituit, de 2 judecători.
în acest context, nefiind în discuție recalificarea căii de atac, nu era necesară o analiză a caracterului acesteia, de către instanță, astfel încât critica recurentei, întemeiată pe art. 304 pct. 1 C. proc. civ., nu este fondată.
Cererea reclamantei a fost examinată de instanță în raport de obiectul cu care aceasta a fost învestită ca urmare a disjungerii, respectiv anulare act, avându-se în vedere normele legale incidente în materie, respectiv dispozițiile Legii nr. 36/1995 și Legii nr. 18/1991, fără a se face referire la acțiunea inițială, având ca obiect revendicare și evacuare, acțiune soluționată de altfel prin sentința civilă nr. 1068/2010.
Dispozițiile legale aplicabile în speță au fost corect aplicate și interpretate, ținând seama de circumstanțele speței, care nu confirmă susținerile reclamantei privitoare la vocația sa succesorală față de moștenirea autoarei T.A.
Conform prevederilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, republicată, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Textul nu preconstituie anumite drepturi în favoarea persoanelor care se consideră vătămate prin emiterea certificatului, cum pretinde reclamanta în motivele de recurs, adică nu le conferă în mod implicit vocația succesorală prin însăși exercitarea demersului în justiție, ci doar instituie dreptul de acces la instanță, pentru verificarea legalității actului notarial.
Prevalându-se de această normă, părții lezate îi revine obligația de a face dovada exercitării opțiunii sale succesorale, în termenele și condițiile prevăzute de lege, dovezi care nu s-au administrat în litigiul de față.
După decesul autoarei T.A., bunurile imobile ale acesteia (cele aflate în circuitul civil) au rămas în posesia fiului său T.P., pe toată durata vieții acestuia, reclamanta nefăcând acte de acceptare expresă sau tacită a moștenirii, în condițiile prevăzute de art. 685-691 C. civ. și în termenul instituit de art. 700 C. civ.
Pentru terenurile agricole, care la data decesului autoarei erau scoase din circuitul civil, reclamanta nu a uzat de procedura reconstituirii dreptului, prevăzută de Legea nr. 18/1991, pentru a fi repusă în termenul de acceptare, conform art. 13 din lege.
în consecință, în acest context, reclamanta nu poate invoca vocația succesorală la moștenirea autoarei, constatându-se că emiterea certificatului de moștenitor nr. 385/1992 privind pe defunctul T.P. s-a făcut în condițiile prevăzute de lege.
Pe de altă parte, nu pot fi opuse drepturile pretins dobândite prin hotărârea de expedient (sentința civilă nr. 1122/1999 a Judecătoriei Slatina), pronunțată în contradictoriu numai cu unul din pârâții în cauză și prin care s-a luat act de tranzacția părților fără ca instanța să verifice condițiile de acceptare sau neacceptare a moștenirii.
Critica privind neanalizarea probelor administrate constituie motiv de netemeinicie a hotărârii și nu poate face obiectul analizei instanței de recurs, având în vedere că recursul nu poate fi exercitat decât pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
în consecință, criticile sunt nefondate, recursul fiind respins, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
(Judecător Alexandrina Marica)
| ← Desfacerea căsătoriei cu elemente de extraneitate. Competenţa... | Notificare formulată în baza Legii nr. 10/2001. Despăgubiri... → |
|---|
