Cerere de revizuire. Admisibilitate. Jurisprudență Revizuire
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 308 din data de 04.12.2015
Deciziile prin care s-a respins recursul nu pot face obiectul unei cereri de revizuire. Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri dată de instanța de recurs când evocă fondul se poate cere dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori, dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În speță, prin decizia civilă nr. 642/06.03.2015 a Curții de Apel Galați s-au respins recursurile declarate de pârâtele CLMB, SC S SRL Brăila și Statul Român prin MFP împotriva deciziei civile nr. 442/24.09.2014 a Tribunalului Brăila. Hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și rejudecând cauza dedusă judecății modifică în tot sau în parte hotărârea atacată.
Decizia civilă nr. 308/R din 04.12.2015 a Curții de Apel Galați
Prin sentința civilă nr. 2224/15.03.2013 a Judecătoriei Brăila s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant a DGFPB pentru Statul Român și pentru MFP.
S-a respins acțiunea principală precizată formulată de reclamanta ZS în contradictoriu cu pârâții CLMB, SUPAFLSC., SC S. SRL Brăila și BM.
S-a respins cererea reconvenționala formulata de SC S.SRL Brăila.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de CLMB.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de SUPAFLSC.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, a reținut cele ce vor fi arătate în continuare.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 1286/113/2011, reclamanta ZS, în contradictoriu cu UAT Brăila, a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 1452/28.02.2011, emisă de MB prin Primar, pentru retrocedarea imobilului din Brăila, str. R. nr. … în contradictoriu cu CLMB, D.S.P. Brăila și SC S. SRL Brăila. Prin aceeași acțiune, în temeiul art. 21 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.4/19.01.2005, prin care s-a înstrăinat spațiul comercial în suprafață de 84,18 mp (apartamentul nr… si teren indiviz de 37, 60 mp, iar în contradictoriu cu CMB și BM a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de concesiune încheiat la data de 10.07.2008, privind suprafața de 147 mp, situată in B…, b-dul AIC nr. ….
Prin încheierea din 5 mai 2011, dată în dosarul nr. 1286/113/2011, Tribunalul Brăila a dispus disjungerea cererilor având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4/19.01.2005 și constatare a nulității absolute a contractului de concesiune, formându-se dosarul nr. 2417/196/2011, instanța rămânând investită cu contestația împotriva Dispoziției nr. 1452/28.02.2011.
În motivarea capetelor de cerere disjunse, reclamanta a arătat că a formulat în termen legal notificare în baza Legii nr.10/2001, în vederea restituirii în natură a imobilului situat în Brăila, str. R., în baza actelor de proprietate depuse în copie la dosar. Inițial cererea fost respinsă prin Dispoziția nr. 7710/19.09.2003, care a fost anulată prin sentința civilă nr. 1146/17.11.2010 a Tribunalului Brăila.
Cu privire la actele de înstrăinare și concesiune, reclamanta a susținut că sunt lovite de nulitate absolută, deoarece la data întocmirii lor au fost încălcate dispozițiile art. 21 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, care prevăd sancțiunea nulității absolute a tuturor actelor juridice de înstrăinare, concesionare, încheiate înainte de finalizarea procedurilor administrative prevăzute de Legea nr.10/2001.
Pârâta U.A.T. Municipiul Brăila, prin întâmpinare, a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii pentru constatarea nulității actelor juridice, întrucât, în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare pentru partea din imobil, formată din apartamentul nr… al construcției … si terenul aferent, s-a dispus acordarea de despăgubiri, in condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar in ceea ce privește contractul de concesiune, pârâtul a precizat că nu există un astfel de contract, terenul fiind atribuit în folosință gratuită, prin HCLM nr.71/29.02.2008, pârâtei BM.
Pârâta, SC S. SRL Brăila, la rândul ei, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, iar prin cerere reconvențională, pentru situația în care se admite acțiunea principală, a cerut ca reclamanta să fie obligata să îi restituie prețul de 2.11.690.800 lei și TVA în sumă de 401.031.252 lei, pe care l-a achitat conform procesului-verbal de licitație din 14.12.2004, actualizat cu indicele de inflație, precum și contravaloarea investițiilor pe care le-a realizat la imobil.
Pârâta D.S.P. Brăila, în prezent S.U.P.A.F.L.S.C. prin întâmpinare, a invocat lipsa calității sale procesual pasive, având in vedere ca nu a fost parte în contractele de vânzare-cumpărare și de concesiune.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, având în vedere că părțile contractante au fost de bună-credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare
Aceeași pârâtă a formulat și cerere de chemare în garanție a Statului Român prin DGFP și a CLMB prin DFPL, pentru ca, în situația în care se va dispune admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâta SC S. SRL Brăila și se va restitui prețul plătit, în conformitate cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 550/2002, obligația de restituire a prețului să se stabilească în sarcina Statului Român, prin reprezentantul său în teritoriu, CLM. În același scop, al restituirii prețului plătit, pârâta a arătat că dispozițiile art. 1342 cod civil sunt opozabile și DGFP Brăila, întrucât prețul plătit de societatea cumpărătoare s-a făcut venit la bugetul de stat și la bugetul local, astfel că obligația de restituire a prețului cade în sarcina beneficiarilor sumelor încasate cu titlu de preț.
Pârâtul CLMB a formulat cerere de chemare în garanție a MFP prin DGFP Brăila pentru a fi obligat la restituirea sumei încasată din vânzarea imobilului, ce formează obiectul contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 644/21.01.2005, in situația in care ar fi admisă cererea reconvențională a pârâtei SC S. SRL.
D.F.P. Brăila, în apărare, a solicitat respingerea cererilor de chemare in garanție. În acest sens, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al Statului Român și al MFP, întrucât nu are mandat pentru a le reprezenta in fața instanțelor judecătorești.
Prin Sentința civilă nr. 1730/2011, Tribunalul Brăila a respins ca nefondată acțiunea disjunsă, cererea reconvențională formulată de pârâta SC S. SRL, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul S.U.P.A.F.L.S.C. privind pe chemații în garanție Statul Român prin DGFP Brăila și CLMB prin DFPL, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul CLMB privind pe chematul în garanție MFP prin DGFP Brăila și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul S.U.P.A.F.L.S.C.
A admis excepția lipsei calității de reprezentant al Statului Român și al MFP, invocată de DGFP Brăila.
Împotriva sentinței civile de mai sus a formulat apel reclamanta ZS.
Prin Decizia civilă nr. 56/A din 06 iunie 2012, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de reclamanta ZS, a anulat sentința civilă nr. 1730/2011 a Tribunalului Brăila și a trimis cauza la Judecătoria Brăila spre competentă soluționare, unde a fost înregistrată la data de 02.08.2012
La termenul de judecată din data de 01.03.2013, reclamanta, prin apărător, a precizat că nu insistă în capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de concesiune, încheiat la data de 10.07.2008, privind suprafața de 147 mp, situată in Brăila, b-dul AIC nr…., instanța rămânând legal investită cu celelalte capete de cerere, și cu excepțiile ridicate în apărare de pârâți, respectiv de chemații în garanție.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul S.U.P.A.F.L.S.C. (fosta DSPF), instanța a respins-o, având în vedere că a fost parte semnatară a contractului de vânzare-cumpărare a cărei nulitate se solicită, chiar dacă este numai administratorul fondului locativ.
De asemenea, prin delegare de competență administrativă, dată de U.A.T Municipiul Brăila, care a avut calitatea de proprietar și de CLMB, în calitate de organ reprezentativ și executiv al U.A.T. Municipiul Brăila, S.U.P.A.F.L.S.C., a încheiat și semnat actul juridic de înstrăinare ce formează obiectul litigiului de față.
În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant al Statului Român și al MFP, invocată de DGFP Brăila, instanța a constatat că este întemeiată, deoarece la dosarul cauzei nu există împuternicirea legală de reprezentare în proces a celor două instituții și prin urmare, nu le poate reprezenta în judecată și nu își poate asuma drepturi și obligații procesuale în numele acestora.
Pe fondul cauzei, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4/19.01.2005, prin care s-a înstrăinat spațiul comercial în suprafață de 84,18 mp (apartamentul nr. …) și teren indiviz de 37,60 mp, instanța și-a argumentat soluția astfel:
ZS și I. au solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri, pentru imobilul situat în Municipiul Brăila, str. R. nr. …, solicitările lor, formând obiectul dosarelor nr. 723/2001 și nr. 728/2001
ZI a decedat la data de 16.03.2009, conform extrasului certificatului de deces, depus la dosar.
Prin notificările nr. …/2001 și …/2001, s-a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul de mai sus, trecut în proprietatea statului prin procesul verbal din 4.02.1966 și în baza Deciziei nr. 63/1966, fiind preluat de la reclamanta ZS și tatăl acesteia, SI.
Față de opțiunea alternativă a notificatorilor, precum și față de faptul că aceștia au depus cu întârziere documentația necesară soluționării notificărilor, s-au stabilit despăgubiri pentru partea din imobilul situat în municipiul Brăila, B-dul AIC nr. … - corespondent cu str. M.E. nr. …, formată din apartamentul nr…. al construcției … în suprafață construită de 84,18 mp și pentru terenul aferent în suprafață indiviză de 37,60 mp, ce nu au putut fi restituite în natură.
Pentru această parte din imobil s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 4/19.ian.2005, autentificat sub nr. 644/21.01.2005, cumpărător fiind SC S.SRL Brăila.
Încheierea contractului s-a făcut anterior emiterii Dispoziției nr. 7710/19.09.2003, dispoziție prin care s-au respins notificările formulate de reclamantă și ZI, întrucât nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite.
Calitatea acestora de persoane îndreptățite s-a stabilit ulterior, prin sentința civilă nr. 1146/17.11.2010, prin care s-a anulat Dispoziția nr. 7710/19.09.2003.
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 cu modificările ulterioare, conform cărora, sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare generate de această lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri sau construcții notificate potrivit acestei legi.
Instanța de fond a considerat că, în aplicarea prevederilor legale invocate, acestea trebuie să fie coroborate cu dispozițiile Legii nr. 1/2009, pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001, prin care s-au introdus dispoziții ce reglementează excepții de la sancțiunea instituită prin art. 21 din Legea nr. 10/2001, pentru asigurarea protecției și stabilității raporturilor juridice încheiate cu bună-credință, având ca obiect imobile ce intră sub incidența acestei legi.
Astfel, instanța a reținut că, potrivit pct. 10 din Legea nr. 1/2009, prin care se modifică art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință.
În cauză, pârâta SC S. SRL Brăila a dobândit imobilul cu bună-credință, în baza Legii nr. 550/2002, privind vânzarea spațiilor comerciale și de prestări servicii aflate în proprietatea privată a statului, a HG nr. 1341 din 27 noiembrie 2002, completată prin HG nr. 246/2003, a HCLM nr. 174/28.11.2002, modificată și completată prin HCLM nr. 69/21.04.2003.
Contractul s-a încheiat în formă autentică și a fost înregistrat în Cartea Funciară, conform Extrasului de Carte Funciară emis de O.C.P.I. Brăila.
În opinia instanței, contractul încheiat de pârâta SC S. SRL Brăila, se încadrează în excepția prevăzută de art.45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, modificat prin Legea nr. 1/2009, având în vedere că aceasta a fost de bună-credință la încheierea actului juridic, respectând procedurile legale în vigoare la data încheierii actului.
Pe lângă buna-credință a pârâtei cumpărătoare, instanța de fond a avut în vedere și atitudinea notificatorilor, în sensul că aceștia nu au solicitat în mod expres prin notificările depuse, să li se restituie în natură imobilul, ci au optat alternativ pentru despăgubiri, în situația în care imobilul sau o parte din imobil nu se poate restitui în natură.
De asemenea, s-a ținut seamă de opțiunea notificatorilor, precum și de faptul că aceștia nu au făcut dovada la Comisia de aplicare a legii nr.10/2001, a calității de persoane îndreptățite și pentru că, au depus cu mare întârziere dovezile, după inițierea procesului, în anul 2010, la un interval de 10 ani de la intrarea în vigoare a legii, înstrăinarea spațiului comercial s-a făcut și pentru că imobilul era într-o stare fizică de degradare avansată și statul nu mai putea să asigure întreținerea și consolidarea lui din lipsă de fonduri.
În speță, conform adresei nr. 65765/2002, emisă de Ministerul Culturii și cultelor, acesta și-a dat acordul privind vânzarea spațiilor nominalizate în anexa înaintată de CMB, aflate în zona de protecție a centrului istoric al municipiului Brăila.
Prin HCLM nr. 174/28.11.2002, modificată și completată prin HCLM nr. 69/21.04.2003, s-a aprobat lista spațiilor comerciale sau de prestări servicii, care urmau a fi vândute, potrivit prevederilor Legii nr. 550/2002, spații aflate în administrarea DSP, listă în care a fost inclus și spațiul comercial ce formează obiectul contractului încheiat de pârâta SC S. SRL.
Instanța a constatat că HCLM nr. 174/28.11.2002 nu a fost contestată de notificatori în contencios administrativ, ea producându-și efectele la data încheierii actului de vânzare-cumpărare în litigiu.
Având în vedere că actele administrative care au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu au fost atacate în instanță de reclamantă, instanța a considerat că au fost respectate condițiile prevăzute de lege, iar actul încheiat în aceste condiții își produce efectele juridice privind transferul dreptului de proprietate.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare erau îndeplinite formalitățile legale de înstrăinare a spațiului comercial, iar pârâta a cumpărat cu convingerea că sunt respectate prevederile legale în vigoare la acea dată.
Din toate demersurile efectuate de pârâta SC S. SRL Brăila pentru dobândirea spațiului comercial, instanța a constatat că aceasta nu a urmărit încălcarea legii și nici nu a avut cunoștință de faptul că imobilul în cauză era supus procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Instanța nu a reținut culpa sau reaua credință a pârâtei SC S. SRL, constând în aceea că nu a solicitat vânzătorului dovada certă a primirii de către reclamanta a Dispoziției inițiale, nr. 7710/19.09.2003, de respingere a notificărilor formulate de ZS și I., pe decizia respectivă existând mențiunea "am primit un exemplar-13.05.2010";.
În motivarea hotărârii s-a mai arătat că pârâta SC S. SRL a preluat imobilul într-o fază avansată de degradare și a efectuat lucrări de conservare, de consolidare precum și îmbunătățiri, aducându-l în stadiul de utilizare și sporindu-i considerabil valoarea.
Aceste aspecte au fost considerate de instanță ca dovezi ale bunei-credințe a cumpărătorului, care s-a comportat ca un adevărat proprietar, având convingerea că imobilul aparține domeniului privat al statului.
SC S. SRL Brăila a participat la licitația organizată de CLMB pentru vânzarea acestui spațiu comercial și a achitat prețul stabilit prin actul de vânzare-cumpărare, contractul de vânzare-cumpărare intrând în circuitul civil și fiind supus formalităților de publicitate prevăzute de lege.
Totodată, prin Dispoziția nr. 1452/28.02.2011, emisă de Municipiul Brăila prin Primar, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru această parte din imobil, astfel că reclamanta nu a fost prejudiciată în modalitatea de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, fiind în acord și cu opțiunea exprimată în notificările depuse la comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Față de considerentele expuse, instanța de fond a constatat că în cauză operează dispozițiile art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, modificat prin Legea nr. 1/2009, dispoziții care înlătură sancțiunea prevăzută de art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 cu modificările ulterioare și republicată, privind nulitatea absolută a actelor juridice încheiate până la definitivarea procedurii administrative de soluționare a notificărilor depuse pentru imobilele ce intră sub incidența acestei legi.
În consecință, instanța a apreciat nefondată cererea formulată de reclamanta ZS pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, prin care s-a înstrăinat spațiul comercial în suprafață de 84,18 mp (apartamentul nr. …) și teren indiviz de 37,60 mp.
Având în vedere cele de mai sus, pe cale de consecință, instanța, a respins ca lipsite de obiect cererea reconvențională formulată de pârâta S.C. S. SRL Brăila, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul S.U.P.A.F.L.S.C. privind pe chemații în garanție Statul Român prin DGFP Brăila și CLMB prin DFPL, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul CLMB, privind pe chematul în garanție MFP prin DGFP Brăila.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel ZS, criticând-o pentru nelegalitatea și netemeinicia respingerii cererii de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 4/19.01.2005.
SC S. SRL Brăila a declarat apel împotriva încheierii din data de 08.02.2013, prin care s-a respins excepția netimbrării cererii de chemare în judecată.
ZS a susținut că instanța de fond nu a motivat soluția pronunțată cu privire la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4/19.01.2005 pentru încălcarea dispozițiilor art. 24 alin. 1 din Legea nr. 550/2002.
Motivele menționate în hotărârea apelată, care fac trimitere la buna credință a cumpărătoarei S.C. S. S.R.L. Brăila, nu răspund temeiului de drept și de fapt din acțiune.
Instanța de fond a ignorat un fapt stabilit cu certitudine și putere de lucru judecat printr-o hotărâre judecătorească, și anume că Dispoziția inițială emisă de Primarul municipiului Brăila (nr. … din 19.09.2003) a fost înmânată lui ZS la data de 13 octombrie 2010 (sentința civilă nr.1146/17.11.2010 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr.3038/113/2010).
De asemenea, apelanta a susținut că SC S. SRL Brăila a luat cunoștință din caietul de sarcini despre împrejurarea că imobilul scos la licitație se afla sub incidența Legii nr.10/2001, iar în instanță nu a fost prezentat caietul de sarcini în contraprobă.
În cauză s-a făcut dovada certă a faptului că procedura administrativă pentru retrocedarea imobilului în litigiu nu se finalizase și deci contractul de vânzare-cumpărare nu se putea face.
Motivarea hotărârii de respingere a cererii de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare pe dispozițiile legale din Legea nr.10/2001, privind buna credință a cumpărătoarei, în opinia apelantei echivalează cu nemotivarea.
Apelanta a cerut admiterea apelului, schimbarea în totul a sentinței și admiterea acțiunii în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.4/19.01.2005, autentificat sub nr. 644/21.01.2005.
Apelanta SC S. SRL Brăila critică încheierea din 08.02.2013, considerând că litigiul de față nu se află sub incidența Legii nr.10/2001, ci pe temeiul Legii nr.550/2002, astfel că acțiunea de chemare în judecată trebuia timbrată la valoare.
A solicitat casarea încheierii și obligarea reclamantei la plata taxei de timbru.
Răspunzând apelului formulat de reclamantă, pârâta SC S. SRL Brăila, prin întâmpinare, a cerut respingerea ca nefondată a apelului, a excepțiilor formulate de SUPAFLSC Brăila și de Statul Român prin MFP - DFP Brăila, care au invocat lipsa calității lor procesuale pasive și admiterea cererii de chemare în garanție a CLMB.
SC S. S.R.L. Brăila a arătat că SUPAFLSC Brăila a semnat contractul de vânzare-cumpărare a cărei nulitate s-a cerut a se constata, în calitate de administrator al imobilelor aflate în proprietatea CLMB, iar Statul Român prin DFP Brăila a încasat 15% din prețul plătit, astfel că au calitate procesuală pasivă în cauză și se justifică cererea de chemare în garanție a CLMB
Apărarea formulată, pe fondul litigiului de către S.C. S. S.R.L. Brăila, se bazează pe buna credință a părților din contractul de vânzare-cumpărare, care, fiind dovedită în cauză, face aplicabile dispozițiile art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, așa cum de altfel a motivat instanța de fond.
Intimata SC S. S.R.L. Brăila, care, așa cum s-a menționat anterior în principal, cere respingerea apelului ca nefondat, pentru situația în care se admite apelul reclamantei, a cerut să se dispună admiterea cererii reconvenționale, în sensul de a i se restitui prețul plătit.
CLMB, la rândul său, a formulat întâmpinare, cerând respingerea apelului formulat de ZS ca nefondat cu aceeași motivare pe care a făcut-o SC S. SRL Brăila.
SC S. SRL Brăila a motivat apelul formulat împotriva încheierii de ședință din data de 8 februarie 2013, pe nelegalitatea respingerii excepției netimbrării acțiunii formulată de ZS pentru constatarea nulității contractului de vânzare- cumpărare nr. 4/19.01.2005.
Apelanta a considerat că, întrucât cauza nulității, așa cum a fost motivată de reclamantă, se bazează, în drept, pe dispozițiile Legii nr. 550/2002, cererea trebuie timbrată la valoare, respectiv la prețul plătit de 2.110.690.800 lei vechi plus TVA.
Având în vedere aceste argumente, a cerut obligarea lui ZS la plata taxei de timbru.
În apel s-au administrat probe cu înscrisuri, expertiză contabilă și tehnică.
Prin decizia civilă nr. 442/24.09.2014 Tribunalul Brăila a admis apelul declarat de reclamanta ZS, împotriva sentinței civile nr. 2224/15.03.2013, a Judecătoriei Brăila.
A schimbat în parte sentința și în rejudecare a admis cererea disjunsă, restrânsă, formulată de reclamantă.
A admis cererile de chemare în garanție formulate de pârâtul S.U.P.A.F.L.S.C. și de pârâtul CLMB.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta SC S. SRL Brăila.
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4/19.01.2005.
A dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
A respins ca nefondat apelul declarat de SC S. SRL Brăila, împotriva încheierii de ședință din 08.02.2013, a Judecătoriei Brăila în dosarul nr. 2417/113/2011.
S-a reținut în motivarea deciziei că în litigiu sunt aplicabile disp. art. 24 din Legea nr. 550/2002.
Încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4/19.01.2005 s-a făcut cu încălcarea disp. art. 24 din Legea nr.550/2002 și drept consecință urmează să fie obligată SC S. SRL Brăila să predea imobilul proprietarului CLMB.
Totodată, ca urmare a constatării nulității contractului și în baza acelui principiu al restabilirii situației anterioare, se admite cererea reconvențională formulată de SC Sabina SRL Brăila în limita dovedirii cererii.
Se constată că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 15 litera r din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu dispozițiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul CLMB și chematul în garanție Statul Român prin MFP.
CLMB critică hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
- greșit a fost obligat să plătească pârâtei SC S. SRL Brăila suma de 40.207 lei, reprezentând îmbunătățiri aduse imobilului, întrucât potrivit disp art. 9 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire (cererea de restituire fiind din anul 2001, iar îmbunătățirile au fost aduse imobilului după cumpărarea imobilului de către SC S. SRL Brăila, conform constărilor din raportul de expertiză);
- referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, instanța nu a ținut cont de disp.art. 277 C.pr.civ. în situația în care sunt mai mulți reclamanți și mai mulți pârâți.
Pârâta SC S. SRL critică hotărârea instanței de apel sub aspectul că nu s-a reținut buna credință la încheierea actului (contract de vânzare-cumpărare nr. 644/21.05.2005, încheiat cu CLMB).
Contractul respectiv se încadrează în excepția prevăzută de art. 45 alin.2 din Legea 10/2001, modificată prin Legea nr. 1/2009.
Statul Român prin MFP critică hotărârea instanței de apel întrucât s-a acordat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în garanție, hotărârea fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 550/2002 și Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Instanța a acordat pe lângă cota de 15% solicitată din prețul de vânzare și taxa pe valoarea adăugată.
Se critică de asemenea, hotărârea instanței de apel și sub aspectul că nu s-a motivat reținerea răspunderii chematului în garanție față de executarea culpabilă a obligației ce revenea pârâtei care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, anulat ulterior printr-o hotărâre judecătorească.
Intimata S.U.P.A.F.L.S.C. Brăila a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului chematului în garanție și admiterea recursului formulat de SC S.SRL și în parte a recursului formulat de CLMB.
Se solicită modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 2254/15.03.2013 a Judecătoriei Brăila.
Intimata ZS, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate întrucât hotărârea instanței de apel este temeinică, legală și judicios motivată.
Prin decizia civilă nr. 64/6.03.2015 Curtea de Apel Galați a respins ca nefondate toate cele trei recursuri.
Au fost obligați recurenții să plătească intimatei-reclamante suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată.
Prin prezenta cerere de revizuire revizuenta invocă faptul că numita ZS a depus contractul autentificat sub nr. 398/4.03.2011 numai în cadrul dosarului civil nr. 1286/113/2011 la termenul din 15.04.2015, iar instanța de fond a dispus introducerea în cauză a succesorilor lui PI.
Se susține că respectivul contract trebuia depus și în cadrul dosarului civil nr. 2417/113/2011, iar cadrul procesual trebuia să se desfășoare între succesorii legali ai lui PI, în calitate de intimați și U.A.T. Brăila, D.S.P. Brăila și Statul Român prin MFP în calitate de recurenți.
Se invocă ca temei juridic dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă potrivit cărora revizuirea unei hotărâri date de instanță de recurs când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În speță, s-a invocat de către intimatul CLMB excepția inadmisibilității cererii de revizuire întrucât hotărârea a cărei revizuire se solicită nu evocă fondul.
Prin decizia civilă nr. 308/R din 04.12.2015 a Curții de Apel Galați a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de SC S SRL Brăila.
Prin decizia civilă nr. 308/R din 04.12.2015 a Curții de Apel Galați a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de SC S SRL Brăila, pentru următoarele considerente:
Excepția invocată este întemeiată pentru că prin decizia nr. 64/R/6.03.2015 a Curții de Apel Galați s-au respins recursurile declarate de pârâtele CLMB, S.C. S. S.R.L. Brăila și Statul Român prin MFP împotriva deciziei civile nr. 442/24.09.2014 a Tribunalului Brăila.
Hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și rejudecând cauza dedusă judecății modifică în tot sau în parte hotărârea atacată.
Prin urmare deciziile prin care s-a respins recursul nu pot face obiectul unei cereri în revizuire.
| ← Revizuire. Jurisprudență Revizuire | Daune materiale şi morale izvorâte din contractul de asigurare → |
|---|
