Daune materiale şi morale izvorâte din contractul de asigurare
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 208 din data de 02.12.2015
Prin derogare de la dispozițiile generale, prin dispozițiile legii speciale în materia asigurărilor sunt reglementate exhaustiv atât categoriile de daune materiale ce pot fi suportate de un asigurator RCA, cât și condițiile în care se acordă asemenea dezdăunări, conform dispozițiilor art. 49 pct. 2 din Normele de aplicare a Ordinului CSH 14/2011.
Astfel, în cazul decesului, cheltuielile legate de înmormântare și celelalte ritualuri religioase pot fi probate doar cu documente justificative de plată, nefiind admisibilă proba cu martori.
Decizia civilă nr. 208/A din 02.12.2015 a Curții de Apel Galați
Prin sentința civilă nr. 727/18.06.2015 a Tribunalului Galați a fost admisă în parte, acțiunea privind pe reclamanții TVG, LD, LA, IG și pe pârâta SC CA SA.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantului TGV suma de 308 847,32 lei, cu titlu de despăgubiri, ca urmare a decesului mamei reclamantului (numita TC), din care suma de 300 000 lei reprezintă daune morale, suma de 3414,82 lei reprezintă daune materiale constând în cheltuieli efectuate cu ocazia înmormântării și a ritualurilor creștinești, iar suma de 5432,5 lei reprezintă daune materiale constând în întreținerea de care ar fi beneficiat reclamantul de la data decesului mamei și până la data pronunțării prezentei hotărâri.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantului TVG suma de 132,5 lei lunar de la data pronunțării prezentei hotărâri, pe toată perioada continuării studiilor, însă nu mai târziu de data la care reclamantul va împlini 26 de ani.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantei LD suma de 30.657 lei, cu titlu de despăgubiri, ca urmare a decesului surorii reclamantei (numita TC), din care suma de 30.000 lei reprezintă daune morale, iar suma de 657 lei reprezintă daune materiale constând în contravaloarea necropsiei și cheltuieli de înmormântare.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantei LA suma de 30.000 lei, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului surorii reclamantei (numita TC).
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantului IG suma de 30.000 lei, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului surorii reclamantului (numita TC).
A fost obligată pârâtă la plata către reclamanți a unor penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, prin raportare la sumele indicate mai sus, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la plata efectivă a sumelor.
Au fost respinse restul pretențiilor reclamanților, ca nefondate.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., a fost obligată pârâta la plata către reclamantul TVG a sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat apel reclamanții și pârâta.
Reclamanții au criticat soluția instanței de fond,în principal, sub următoarele aspecte:
1) Se impune majorarea daunelor morale acordate reclamantului TV. Cuantumul prejudiciului poate fi probat cu orice mijloc de probă.
În speță cu înscrisuri și depozițiile martorilor PA, reclamantul a dovedit cuantumul cheltuielilor suportate pentru înmormântarea și pomenirile ulterioare. Fiind o persoană tânără, multe persoane au participat la aceste ritualuri, astfel încât sumele sunt credibile.
2) Cuantumul daunelor morale se impune a fi majorat, moartea victimei, producând un șoc și o traumă psihică majoră, atât pentru fiu, care era student la acel moment, cât și pentru celelalte rude ale victimei, aspecte ce rezultă din depozițiile martorilor audiați
Au solicitat cheltuieli de judecată.
Pârâta SC CA SA a criticat sentința sub aspectul cuantumului exagerat al daunelor morale acordate reclamantului TV.
Au apreciat că rolul daunelor morale nu este de a acoperi integral pierderea (ceea ce nu este posibil), ci de a contribui la reechilibrarea stării și mediului personal și familial al rudelor victimei.
Raportat la Ghidul practic pentru soluționarea daunelor morale și la practica altor instanțe, consideră pârâta că suma acordată este exagerată.
Prin decizia civilă nr. 208/A din 02.12.2015 a Curții de Apel Galați s-au respins ca nefondate ambele apeluri, din următoarele considerente:
1). Primul motiv de apel, vizând cuantumul daunelor materiale, nu poate fi primit.
Art. 26 din Normele anexă la Ordinul C.S.A. 14/2011 invocat de apelantul PR în sprijinul ipotezei conform căreia prejudiciul său material poate fi dovedit prin orice mijloc de probă este cuprins în Partea I/ Partea Generală a Normelor CSA - ce reglementează generic toate cazurile de daună și toate categoriile de păgubiți care pot cere dezdăunări ca urmare a unui accident rutier (inclusiv, spre exemplu, situația unor prejudicii survenite exclusiv la un autoturism avariat în accident, unde, pe lângă înscrisurile justificative de plată, legea mai admite și proba cu expertiză tehnică auto).
Prin derogare de la aceste dispoziții generale, prin dispozițiile legislației speciale în materia asigurărilor sunt reglementate exhaustiv atât categoriile de daune materiale ce pot fi suportate de un asigurator RCA în cazul producerii riscului asigurat (accidentul de circulație), cât și condițiile în care se acordă asemenea dezdăunări, conform prevederilor art. 49 pct. 2 din Normele puse în aplicare prin Ordinul C.S.A. nr. 14/2011:
" La stabilirea despăgubirilor… se au în vedere următoarele:
2. în caz de deces:
a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;
b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea";.
În concluzie, pentru dovedirea daunelor materiale, reclamantul avea obligația să depună la dosar înscrisuri justificative de plată (facturi, chitanțe, bonuri, etc.) din care să rezulte indubitabil existența prejudiciului material reclamat și legătura de cauzalitate dintre acesta și fapta ilicită, textul de lege mai sus menționat neadmițând o altă modalitate de stabilire a acestor categorii de despăgubiri.
Din aceste considerente, în mod corect, instanța a acordat numai sume de 3414,82 lei fiului și 657 lei reclamantei LD, probată cu documente justificative și nu a ținut cont de depoziția martorei PM.
2. Cu privire la cuantumul daunelor morale, Curtea apreciază că acestea au fost corect individualizate, sub acest aspect toate apelurile fiind nefondate, inclusiv apelul declarat de pârâtă.
Astfel, este cunoscut faptul că, spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se determină pe baza evaluării instanței de judecată. Dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare. Chiar dacă este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În cazul decesului unui membru al familiei ca urmare a unui accident de circulație, la evaluarea despăgubirilor cuvenite rudelor acestuia cu titlu de daune morale, în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să se țină seama nu numai de gradul de rudenie dintre persoana decedată și reclamant și de legăturile de afecțiune dintre respectivele persoane, ci și de împrejurarea că acordarea unor sume de bani cu titlu de despăgubiri morale nu trebuie să depășească sfera unor compensații destinate a alina suferința psihică și nici să conducă la îmbogățirea fără just temei a persoanelor îndreptățite la reparație.
Se poate afirma că există o prezumție absolută a unei strânse legături afective între victima accidentului și copii sau frați, așa cum rezultă și din Rezoluția nr. 75-7 a Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei, iar prejudiciul moral suferit de aceștia este inestimabil și nu poate fi evaluat în concret și reparat pecuniar, prin acordarea unor despăgubiri bănești, rudele decedatului putându-se distanța de grijile financiare cotidiene și obține un climat plăcut în cămin și satisfacții de ordin moral, susceptibile de a le alina suferințele incontestabile.
Sub aspectul cuantumului daunelor morale trebuie să se urmărească ca acestea să nu aibă caracter pur simbolic, ci să fie în măsură să amelioreze efectiv condițiile de viață ale reclamanților prin procurarea unor satisfacții morale, urmând a se avea în vedere și gravitatea faptei cauzatoare de prejudicii și valoarea protejată, respectiv dreptul la viață al persoanei.
Este fără putință de tăgadă că reclamanții au suferit traume psihice accentuate, ca urmare a accidentului rutier în care a decedat un membru al familiei lor. Suferința reclamanților generată de pierderea fratelui a determinat și o veritabilă modificare a coordonatelor vieții cotidiene, prin menținerea unei traume psihice cu caracter de permanență, astfel că sumele de bani acordate trebuie să le ofere satisfacții compensatorii în măsură a le ușura reala condiție morală, mai ales că situația anterioară este imposibil de restabilit. Dar, cu toate acestea, se impune menținerea unei proporționalități între suferințele provocate, care, deși nu pot fi cuantificate, trebuie cel puțin estimate, raportat la criteriile mai sus indicate, și sarcina impusă societății de asigurare de a suporta efectiv plata despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale.
Tocmai de aceea, Tribunalul, ținând seama și de practica judiciară relevantă depusă la dosar de părți, a apreciat că se impune acordarea despăgubirilor morale la câte 30.000 lei către fiecare dintre frații victimei LD, LA și IG.
Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei, relativ la suferințele fizice și psihice pe care le-au suportat victimele unui accident de circulație, respectiv rudele persoanelor decedate, precum și la consecințele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viața lor particulară, astfel cum acestea sunt evidențiate prin probele administrate. Ca atare, în materia daunelor morale, atât jurisprudența națională, cât și hotărârile Curții de la Strasbourg pot furniza judecătorului cauzei doar criterii de estimare a unor astfel de despăgubiri și, respectiv, pot evidenția limitele de apreciere a cuantumului acestora, iar față de argumentele prezentate mai sus instanța de control judiciar apreciază că sumele acordate de judecătorul fondului fiului victimei cu acest titlu respectă jurisprudența invocată.
În concluzie, raportat la șocul emoțional provocat fiului victimei, la strânsa legătură pe care reclamantul o avea cu mama, la faptul că era student la momentul decesului și avea nevoie mai mult ca oricând de sprijinul moral și material al părinților, Curtea apreciază că suma de 300.000 lei acordată reclamantului e de natură să amelioreze condițiile de viață ale acestuia, prin procurarea unei minime satisfacții morale.
| ← Cerere de revizuire. Admisibilitate. Jurisprudență Revizuire | Revizuire. Cazul prevăzut de art. 322 alin. 1 punctul 4 Cod... → |
|---|
