Cerere de revizuire inadmisibilă. Jurisprudență Revizuire

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 1433 din data de 21.06.2016

Cerere de revizuire inadmisibilă

- art.326 alin. 3 Cod de procedură civilă

- art. 322 pct. 2 Cod de procedură civilă

- art. 6 din C.E.D.O.

- art. 322 pct. 7 Cod de procedură civilă

Referitor la motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 1 Cod de procedură civilă, potrivit căruia hotărârea unei instanțe de recurs, atunci când evocă fondul, poate fi supusă revizuirii dacă dispozitivul acesteia cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, criticile revizuentei nu sunt întemeiate.

Curtea a constatat că revizuenta apreciază că dispozitivul deciziei contestate nu poate fi adus la îndeplinire întrucât nici A.N.R.P., nici Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu au obligația de a plăti despăgubirea cuvenită pentru imobilul din litigiu.

S-a reținut că acest motiv de revizuire poate fi invocat atunci când contrarietatea există în chiar cuprinsul dispozitivului. S-a constatat că prin decizia contestată a fost respins recursul reclamantei și a fost admis recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost modificată în parte sentința, în sensul că s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Totodată, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței, inclusiv admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P..

Faptul că, prin dispozitiv, s-a respins acțiunea față de ambii pârâți, nu constituie o situație de contradicție prin ea însăși. Examinând considerentele deciziei, care explicitează dispozitivul, rezultă că instanța a reținut că revizuenta nu a solicitat, în urma modificărilor de acțiune, obligarea la despăgubiri a pârâților din cauză.

Astfel că, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ambilor pârâți nu este contradictorie, din considerente rezultând că excepția a fost admisă ca urmare a constatării că, în urma modificării acțiunii, reclamanta nu a mai solicitat obligarea pârâților la plata de despăgubiri, ci numai obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru această sumă actualizată ori, în subsidiar, potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, cu actualizarea sumei. Instanța de recurs a constatat că A.N.R.P. și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu pot sta în proces în calitate de pârâte cu privire la o cerere de plată în numerar a despăgubirilor.

Prin considerentele Deciziei nr. 590/2016 a fost schimbată motivarea primei instanțe în ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., în sensul că aceasta nu are calitate, nu numai pentru că nu are obligația legală de a plăti despăgubiri, ci și pentru că reclamanta și-a modificat acțiunea și nu a mai solicitat plata sumei de bani constând în despăgubiri.

Constatând că nu există contrarietate în dispozitivul deciziei pronunțate de instanța de recurs, față de considerentele care îl lămuresc, Curtea a apreciat că cererea de revizuire pe acest motiv este inadmisibilă, potrivit art. 326 alin. 3 Cod de procedură civilă.

Referitor la motivul de revizuire încadrat la art. 322 pct. 2 Cod de procedură civilă, potrivit căruia hotărârea unei instanțe de recurs, atunci când evocă fondul, poate fi supusă revizuirii dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, Curtea l-a apreciat ca fiind neîntemeiat.

Astfel, revizuenta nu a detaliat acest motiv și nu a arătat care din cele trei situații prevăzute de textul de lege (s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut / nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut / s-a dat mai mult decât s-a cerut) este incidentă în speță. Constatând că instanța de recurs s-a pronunțat în limitele în care a fost sesizată, cu respectarea principiului disponibilității, Curtea a apreciat că motivul de revizuire nu este fondat.

Nici motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 Cod de procedură civilă nu este motivat în fapt, Curtea constatând că nu există hotărâri judecătorești potrivnice, date de instanțe de judecată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Prin Decizia nr. 3442/CA/2013 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. 358/35/2012*, instanța a constatat tergiversarea dosarului de despăgubire și încălcarea principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil și a obligat Comisia Națională pentru Compensarea imobilelor să valideze dispoziția Primarului Municipiului Oradea nr. ... /2007 și să emită decizie de compensare a imobilelor, în temeiul Legii nr. 165/2013. Dosarul administrativ nr. ... /CC a fost soluționat de Comisia Națională prin emiterea deciziei de compensare nr. ... din 5 decembrie 2013, în cuantum de 166.943 puncte.

Prezentul litigiu are un alt obiect și cauză, reclamanta întemeindu-și acțiunea în mod expres pe dispozițiile legii vechi, respectiv ale Legii nr. 247/2005 și O.U.G. nr. 81/2007, solicitând a se constata că valoarea imobilului din litigiu este de 642.875 lei și obligarea entităților investite de lege la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru această sumă actualizată, conform legilor în vigoare anterior Legii nr. 165/2013, iar în subsidiar, obligarea entităților investite de lege la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire conform legilor în vigoare anterior Legii nr. 165/2013, valoarea imobilului stabilindu-se potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, cu actualizarea sumei.

Prin urmare și acest motiv de revizuire este neîntemeiat.

Curtea a mai reținut și că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanță, așa precum este garantat de articolul 6 § 1 al Convenției, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenției, care, în partea sa relevantă, declară preeminența dreptului ca o parte a moștenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca, atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (a se vedea Brumărescu v. Romania, Roșca v. Moldova).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata, adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei. Competența instanțelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare a pretențiilor. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Cauza Popov contra Republicii Moldova. nr.2. Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2005).

Prin urmare, este permisă o derogare de la principiul securității raporturilor juridice în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, cum sunt cele reglementate la art. 322 Cod de procedură civilă ori, în speță, nici unul din motivele de revizuire invocate și întemeiate pe art. 322 nu este fondat.

În consecință. Curtea a apreciat că susținerile revizuentei nu se încadrează în cazurile reglementate la art. 322 Cod de procedură civilă, astfel că în baza art. 326 Cod de procedură civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în cauză

Decizia nr. 1433 din 21.06.2016 a Curții de Apel Oradea - Secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. 226/35/ 2016

Prin decizia nr. 590/CA/11.03.2016, pronunțată în dosar nr. 226/35/2016, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă ... .

A admis ca fondat recursul declarat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ... - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ... , în contradictoriu cu intimata-reclamantă ... și intimatele-pârâte AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, împotriva Sentinței nr. 551/17.02.2015, pronunțată de Tribunalul ... , pe care o modifică în parte, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și a respins acțiunea formulată de reclamanta ... , în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Totodată, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Curtea a apreciat recursul ca fiind fondat din următoarele considerente:

Curtea a constatat că la data de 03.07.2012 recurenta reclamantă a înregistrat pe rolul Tribunalului ... acțiunea prin care a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice alături de A.N.R.P. și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect stabilirea de către instanța de judecată a sumei la care este îndreptățită la despăgubire pentru imobilul construcție și teren în suprafață de 299 mp conform sentinței nr. 328/C/2007 a Tribunalului ... și obligarea pârâților la achitarea sumei respective actualizate. În subsidiar, a solicitat și obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluționarea dosarului nr. ... /CC prin emiterea deciziei privind titlul de despăgubire, precum și obligarea pârâților la emiterea titlului de plată, conform Legii nr. 247/2005 și OUG nr. 81/2007.

La data de 12.11.2012 (fila 96 - dosar de fond 6465/111/2012), reclamanta și-a modificat acțiunea (nu a completat acțiunea), solicitând a se constata că valoarea imobilului din litigiu este de 642.875 lei și obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru această sumă, iar în subsidiar obligarea acesteia să procedeze la soluționarea de urgență a dosarului nr. ... /CC în ce privește etapa evaluării și eliberarea deciziei reprezentând titlu de despăgubire. Prin cererea astfel modificată, reclamanta nu a mai solicitat obligarea pârâților la plata sumei respective actualizate.

La data de 18.02.2013, după declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Oradea, la fila 14 din dosarul de Curții de Apel nr. 6465/111/2012, reclamanta a arătat în scris faptul că instanța de judecată nu a ținut seama de modificarea sa de acțiune din 12.11.2012, precizând că la acel moment a arătat că pârâții sunt Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, dar cu toate acestea în sentința primei instanțe a fost adăugat și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin încheierea din 18.02.2013, dosarul a fost trimis pe cale administrativă Tribunalului ... .

La data de 25.11.2014, reclamanta a depus o nouă modificare de acțiune, prin care reintroduce în cauză, alături de Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin cererea modificată reclamanta a solicitat a se constata că valoarea imobilului din litigiu este de 642.875 lei și obligarea entităților investite de lege la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru această sumă actualizată, conform legilor în vigoare anterior Legii nr. 165/2013, iar în subsidiar, obligarea entităților investite de lege la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire conform legilor în vigoare anterior Legii nr. 165/2013, valoarea imobilului stabilindu-se potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, cu actualizarea sumei.

Prin răspunsul la întâmpinare din 06.01.2015, reclamanta a răspuns excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice precizând că și-a modificat acțiunea la 25.11.2014 și că toți pârâții au calitate procesuală pasivă, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice fiind obligat să facă plata despăgubirii potrivit Legii nr. 165/2013.

Prin notele de ședință din 12.01.2015, reclamanta arată că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă întrucât dreptul său la restituire prin despăgubiri a fost stabilit prin hotărâre judecătorească anterior Legii nr. 165/2013, iar acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile legilor speciale reparatorii anterioare.

În punctele de vedere depuse la data de 26.01.2015, reclamanta nu mai face nici o referire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Statul Român și nici cu privire la obiectul acțiunii sale.

Prin concluziile scrise, depuse la data de 30.01.2015 (pag. 2), reclamanta a susținut că atribuții în plata despăgubirilor are Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Prin concluzii se susțin capetele de acțiune astfel cum au fost formulate la data de 25.11.2014.

Examinând poziția procesuală a reclamantei, Curtea a constatat că aceasta nu a solicitat obligarea pârâților la plata efectivă a despăgubirilor, ci a se constata că valoarea imobilului din litigiu este de 642.875 lei și obligarea entităților investite de lege la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru această sumă actualizată ori, în subsidiar, potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, cu actualizarea sumei.

Or, potrivit Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 247/2005, pe care reclamanta își întemeiază acțiunea, statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă în cereri vizând obligarea la despăgubiri, fie că se invocă dispoziții speciale, fie că acțiunea se întemeiază pe dreptul comun și art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, în acord cu interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia în interesul Legii nr. 27/2011.

Pe de altă parte, potrivit Legii nr. 165/2013, statul român prin Ministerul Finanțelor Publice are atribuții numai în ce privește plata sumelor stabilite în titluri, conform art. 31 din acest act normativ.

Or, reclamanta nu a solicitat obligarea la plata efectivă a despăgubirilor prin acțiunea modificată, astfel că argumentele instanței de fond privind justificarea calității procesuale pasive a statului român pe art. 31 din Legea nr. 165/2013 sunt străine de obiectul dedus judecății.

În cazul cererii de obligare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, Curtea a constatat că decizia de compensare prin puncte a imobilului se emite de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, potrivit art. 21 - 26 din Legea nr. 165/2013, iar Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților are atribuții în emiterea de titluri de plată, potrivit art. 31, dacă deținătorul optează pentru emiterea titlurilor și în numerar. Prin urmare, statul român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are nici o obligație în aceste etape ale procedurii de despăgubire astfel că nu are nici calitate procesuală pasivă într-o astfel de cerere.

Pentru aceste considerente, recursul recurentului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în ce privește soluționarea excepției lipsei calității sale procesuale pasive de către prima instanță a fost apreciat ca întemeiat, sentința recurată a fost modificată în sensul admiterii excepției invocate cu privire la lipsa de calitate procesuală pasivă a recurentului pârât.

Ca o consecință a constatării lipsei calității procesuale pasive a acestuia în prezenta cauză, Curtea a apreciat că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs vizând soluția dată celorlalte excepții procesuale sau asupra fondului cauzei, acțiunea urmând a fi respinsă față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Examinând recursul formulat de recurenta ... , Curtea a apreciat recursul ca fiind nefondat din următoarele considerente:

Motivele de recurs vizând greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor A.N.R.P. și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor au fost considerate ca neîntemeiate, deoarece instanța de fond a admis această excepție numai în ce privește cererea de obligare a acestor pârâte la plata de despăgubiri. Pe lângă argumentele reținute de prima instanță, corecte juridic, privind entitatea căreia îi revine atribuția de a plăti efectiv despăgubirea, Curtea a constatat că un astfel de capăt de cerere nici nu a fost formulat de către reclamantă, conform considerentelor menționate mai sus. De altfel, prin însăși cererea de recurs recurenta recunoaște că nu a solicitat achitarea despăgubirilor în numerar de către aceste pârâte (fila 8 din dosarul de recurs). Astfel că, instanța de recurs a apreciat că A.N.R.P. și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu pot sta în proces în calitate de pârâte cu privire la o cerere de plată în numerar a despăgubirilor.

Curtea a constatat că celelalte motive de recurs, respectiv excepția neretroactivității legii noi, excepția ultraactivității legii vechi, excepția de neconvenționalitate și excepția puterii de lucru judecat, vizează legea aplicabilă în prezenta cauză, sens în care se rețin incidente prevederile art. 4 și art. 42 din Legea nr. 165/2013.

Curtea a reținut că în speță, nu se contestă puterea lucru judecat a sentinței nr. 328/2007 a Tribunalului ... pronunțată în dosarul nr. 326/111/2006, și nici instanța de fond nu a reținut că aceasta nu are putere de lucru judecat cu privire la drepturile stabilite. Instanța de fond a analizat drepturile reclamantei ca urmare a obținerii acestei sentințe, executate de altfel prin emiterea dispoziției Primarului Municipiului Oradea nr. ... /2007, față de procedura reglementată de Legea nr. 165/2013 și aplicabilitatea ei în speță.

Conform noilor dispoziții legale (art. 4 și art. 42), prevederile Legii nr. 165/2013 se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.

De asemenea, dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru care nu se exercită opțiunea de returnare către comisiile locale de fond funciar se transmit Secretariatului Comisiei Naționale, în vederea soluționării potrivit prevederilor prezentei legi.

Pe de altă parte, astfel cum s-a reținut și prin Deciziile în interesul legii nr. 27/2011 și 33/2008, câtă vreme pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, care prevede în ce condiții persoana îndreptățită beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri, nu se poate susține, fără a încălca principiul specialia generalibus derogant, că dreptul comun s-ar aplica cu prioritate sau în concurs cu legea specială.

În ceea ce privește concordanța dintre legea specială și Convenția europeană, Curtea a constatat că jurisprudența CEDO lasă la latitudinea statelor semnatare ale Convenției adoptarea măsurilor legislative pe care le găsesc de cuviință pentru restituirea proprietăților preluate de stat sau acordarea de despăgubiri. Mecanismul eficient de protecție a drepturilor garantate de art. 6 din Convenție și de art. 1 din Primul Protocol adițional, la care se referă CEDO în hotărârea-pilot pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, presupune tocmai stabilirea unui sistem eficient și previzibil de executare într-un timp rezonabil a deciziilor și dispozițiilor administrative sau a hotărârilor judecătorești irevocabile.

Or, în această materie statul a decis că restituirea în natură și acordarea măsurilor reparatorii au loc în condițiile impuse de Legea nr. 10/2001 și de Legea nr. 247/2005, iar ulterior hotărârii-pilot pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României - prin Legea nr. 165/2013.

Aplicarea legii noi proceselor în curs aflate pe rolul instanțelor de judecată a fost supusă controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind că o astfel de reglementare este conformă cu legea fundamentală, în măsura în care termenele de soluționare a dosarelor de către Secretariatul Comisiei Naționale nu se aplică cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată la data intrării în vigoare a legii.

În consecință, instanța de fond a reținut corect aplicabilitatea în cauză a prevederilor Legii noi nr. 165/2013, astfel că acțiunea reclamantei întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005 este neîntemeiată, acestea fiind abrogate.

De altfel, prin Decizia nr. 3442/CA/2013 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. 358/35/2012*, instanța a făcut aplicarea deciziilor Curții Constituționale, a constatat tergiversarea dosarului de despăgubire și încălcarea principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil și a obligat Comisia Națională pentru Compensarea imobilelor să valideze dispoziția Primarului Municipiului Oradea nr. ... /2007 și să emită decizie de compensare a imobilelor, în temeiul Legii nr. 165/2013.

Dosarul administrativ nr. ... /CC a fost soluționat de Comisia Na?ională prin emiterea deciziei de compensare nr. ... din 5 decembrie 2013, în cuantum de 166.943 puncte.

În consecință, pentru considerentele arătate, apreciind că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii în speță, Curtea a respins ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanta ... .

Împotriva acestei decizii, revizuenta ... a formulat cerere de revizuire, solicitând admiterea cererii de revizuire și anularea sau modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii recursului formulat revizuentă, respingerea recursului formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și respingerea excepțiilor invocate de pârâte.

În motivare se arată că solicită revizuirea hotărârii în baza art. 322 pct. 1, 2 și 7 din Vechiul Cod de procedură civilă, apreciind că prin decizia contestată, admițându-se excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la solicitarea de plată a despăgubirilor invocată de pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor ca întemeiată, și în același timp admițându-se și excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și respingându-se acțiunea formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, conform acestor dispoziții nici A.N.R.P., nici Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu au obligația de a plăti despăgubirile cuvenite pentru imobilul din ... .

Pe de altă parte instanța în mod corect a respins excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

În ce privește admiterea excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la solicitarea de plată a despăgubirilor invocată de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor ca întemeiată, se susține că nu a solicitat despăgubiri nici în acțiunea introductivă și nici în cererile modificatoare, această pârâtă având atribuția de a emite titlul de despăgubire conform art. 41 (3) din Legea 165/2013 sau titlul de compensare conform art. 21 (9) din Legea 165/2013.

În ce privește calitatea procesual pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice în ce privește plata despăgubirilor, consideră că a dovedit această calitate prin cererea de recurs pag 3, alin 5, prin fraza următoare: "Menționez ca, conform legii 165/2013 atribuții de plată are Ministerul Finanțelor Publice conform art.41(4)"

De asemenea conform Deciziei nr. ... .05.12.2013, prin care s-a soluționat dosarul nr. ... /CC de către C.N.C.J, conform art. 31 (3) din Legea 165/2013, atribuția de plată o are tot Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, dar opțiunea valorificării punctelor și în numerar se poate face nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare, conform art.31(1) din Legea 165/2013.

Conform art. 110 alin. 3 din codul de procedură civilă (3) "Președintele mai poate încuviința, în general, înainte de împlinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a unor obligațiuni, ori de câte ori va socoti ca cererile sunt îndreptățite pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnată pe care acesta ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului."

Referitor la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive cu privire la solicitarea de plata a despăgubirilor, invocată de pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, instanța a dat o rezolvare nelegală, așa după cum se arată și în cererea de recurs, întrucât la data introducerii acțiunii, atribuții pentru plata despăgubirilor avea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, lege pe temeiul căreia și-a fundamentat acțiunea, potrivit cu care A.N.R.R. coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării legii, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar.

În modificarea de acțiune din data de 12 nov. 2012, s-a specificat clar atât în principal cât și în subsidiar ca solicită obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (actualmente Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor) la eliberarea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, nicidecum achitarea despăgubirilor în numerar aceasta atribuție având-o la data respectiva, A.N.R.P. așa după cum a menționat mai sus.

Prin Decizia nr. 686/2014, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 17 alin. 1 lit. a și art. 21 alin. 5 și 8 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate.

Se mai arată că și CEDO a stabilit ca instanțele sunt obligate să țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri, constituind o încălcare a art. 6 din Convenție.

În drept: Cod de procedura civilă art. 322 pct. 1, 2, 5 și 7, Constituția României art. 20, art. 148(2), art. 15(2), art. 6 (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, Legea 10/2001, Legea 247/2005, OUG 81/2007, alte articole din Codul de procedură civilă, Codul civil și Constituția României.

Intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

În motivare, se arată că în raport cu motivul ce se regăsește la art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă, cererea de revizuire este netemeinică și nelegală raportat la susținerile revizuentei referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive cu privire la plata despăgubirilor, întrucât hotărârea a cărei revizuire se cere nu cuprinde dispoziții potrivnice, din moment ce atât instanța de fond cât și instanța de recurs prin hotărârile pronunțate nu au făcut decât să interpreteze în mod temeinic și legal dispozițiile legale cu privire la plata despăgubirilor constatând în mod corect faptul că nici A.N.R.P. și nici C.N.C.I., în baza noilor reglementări nu au atribuții de plată a despăgubirilor.

În raport cu motivul ce se regăsește la art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, consideră cererea de revizuire ca fiind netemeinică și nelegală, față de susținerile reclamantei referitoare la faptul că nu a solicitat plata despăgubirilor, specificându-se că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea la emiterea titlului de plată, ceea ce reprezintă o cerere de plată a despăgubirilor.

În raport cu motivul ce se regăsește la art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, consideră cererea de revizuire ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată;

- înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă;

- înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;

- înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;

- înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Or, deși revizuenta invocă, ca motiv de revizuire pct. 5 al art. 322 Cod procedură civilă, aceasta nu menționează care sunt înscrisurile noi pe care își întemeiază cererea de revizuire.

În raport cu motivul ce se regăsește la art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, a considerat cererea de revizuire ca fiind netemeinică și nelegală, în speță, nu se poate reține existența acestui motiv de revizuire, în sensul că cele 2 decizii, la care face referire revizuenta - reclamantă, nu au fost pronunțate în aceeași cauză, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Astfel, Decizia nr. 590/11.03.2016 a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr.6465/111/2012**, având drept obiect cererea reclamantei privind acordarea de despăgubiri. În schimb, Decizia nr. ... /2013 a fost emisă de C.N.C.I. în soluționarea dosarului de despăgubire nr. ... /CC, prin urmare aceasta fiind emisă de o autoritate publică și nicidecum de o instanță judecătorească nu poate fi considerat că se încadrează la pct. 7 al art. 322 Cod procedură civilă.

Așadar, pentru existența motivului de revizuire, la care face referire revizuenta - reclamantă, trebuie să existe o identitate între cauză, obiect și părți, identitate, care, în mod evident, nu poate fi constatată în prezenta cauză, așa cum rezultă din aspectele indicate mai sus.

Se mai arată că instanța de fond în mod corect a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu privire plata despăgubirilor întrucât Legea nr. 165/2013 a reglementat o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăților, inclusiv o nouă procedură de emitere a titlurilor de plată și plată a acestora, fiind abrogate în mod expres prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau vechea procedură.

La această dată, procedura de emitere a titlurilor de plată se află sub incidența Legii nr. 165/2013 și care se referă la procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, situație reglementată expres de legiuitor prin formularea "Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi" (art. 4).

Astfel, sub imperiul noii legislații aplicabile în prezenta cauză, sarcina plății revine în mod exclusiv Ministerului Finanțelor Publice, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nemaiavând obligații privind plata despăgubirilor.

Mai mult decât atât, având în vedere dispozițiile art. 31 din Legea nr. 165/2013 coroborate cu dispozițiile art. 22 alin. (1) - (3) din Hotărârea Guvernului nr. 401/19.06.2013, solicitarea formulată de reclamanți, ce vizează plata despăgubirilor, este prematură. În susținerea excepției prematurității plății ce se efectuează de M.F.P., se mai arată că procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege.

Întrucât noua legislație a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de către C.C.S.D. a deciziilor conținând titlul de despăgubire, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluționarea dosarelor de despăgubire.

Cu privire la solicitarea reclamantei privind să se constate că în baza raportului de expertiză extrajudiciară, valoarea imobilului notificat a fost stabilită la suma de 642.875 RON aceasta este inadmisibilă, prin Legea 165/2013, s-a înființat Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Conform art. 17 alin.1, lit. a) din actul normativ invocat mai sus, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.

Esențial, este că potrivit prevederilor art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013 "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu."

În același timp, potrivit art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 "orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001. republicată, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă."

Prin urmare, solicitarea reclamantei de obligare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru suma stabilită într-un raport de evaluare, este inadmisibilă în condițiile Legii nr. 165/2013.

Intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în calitate de continuatoare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD), a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

În motivare, se arată, în plus față de întâmpinarea depusă de A.N.R.P., faptul că, în raport cu motivul ce se regăsește la art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, cererea de revizuire este netemeinică și nelegală întrucât în speță, nu se poate reține existența acestui motiv de revizuire, în sensul că cele 2 decizii, la care face referire revizuenta - reclamantă, nu au fost pronunțate în aceeași cauză, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Astfel, Decizia nr. 590/11.03.2016 a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr.6465/111/2012**, având drept obiect cererea reclamantei privind acordarea de despăgubiri. În schimb, Decizia nr. ... /2013 a fost emisă de C.N.C.I. în soluționarea dosarului de despăgubire nr. ... /CC, prin urmare aceasta fiind emisă de o autoritate publică și nicidecum de o instanță judecătorească nu poate fi considerat că se încadrează la pct. 7 al art. 322 Cod procedură civilă.

Așadar, pentru existența motivului de revizuire, la care face referire revizuenta - reclamantă, trebuie să existe o identitate între cauză, obiect și părți, identitate, care nu poate fi constatată în prezenta cauză.

Hotărârea instanței de recurs este temeinică și legală în raport de dispozițiile legii speciale în materia restituirii în natură sau prin echivalent imobilelor preluate în mod abuziv.

În urma publicării Legii nr. 165/2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 18/1991 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege. În acest sens este și Decizia Curții Constituționale a României nr. 269/2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Curtea a reținut cu această ocazie că, pentru a contracara riscul menționat al apariției unui dezechilibru procesual și pentru a conferi în același timp, eficacitate măsurilor de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, instanța de contencios administrativ sesizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui să pronunțe - în acord cu dispozițiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, o hotărâre prin care sa instituie în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor obligația de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora.

În consecință, potrivit prevederilor art. 17 afin. (1) lit. a) și b), precum și art. 21 - 26 din lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire va fi finalizată prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei entității învestite de lege. În situația în care dosarul este validat de către C.N.C.I., aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. 9 din lege).

Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr.165/2013, "evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grifei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu."

Reclamanta încearcă să extindă raționamentul Curții Constituționale și asupra situației în care s-ar aplica la soluționarea dosarului de despăgubire procedura și modalitatea de stabilire a cuantumului prevăzute de Legea nr. 165/2013, în condițiile în care litigiul ar fi fost declanșat sub imperiul Titlului VII al Legii nr. 247/2005, considerând o astfel de soluție contrară celor constatate și dispuse de către Curte.

Reclamanta nu este beneficiara unui drept stabilit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cel puțin nu în ceea ce privește întinderea despăgubirilor care urmează a i se acorda, astfel încât dosarul său de despăgubire a fost analizat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 165/2013. cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, solicitarea reclamantei de obligare a intimatei la emiterea deciziei conform raportului de evaluare este inadmisibilă în condițiile noii legi, intrată în vigoare la data de 20.05.2013, respectiv Legea nr. 165/2013.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 182/2015, s-a reținut că Legea nr. 165/2013 conține, la art. 41. norme tranzitorii, prin care sunt reglementate diferite situații care au translatat regimul juridic anterior în vigoare și care se supun unor reguli speciale.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (3) din aceasta, " (1). Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei leg, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. [.,,] (3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1): Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor."

În accepțiunea C.N.C.I. și a Curții Constituționale, conform celor statuate în această decizie, "dosar aprobat" semnifică acele dosare care au parcurs toate operațiunile prealabile emiterii propriu-zise a deciziei cuprinzând titlul de despăgubire, fără a fi însă emis titlul de despăgubire în sensul că nu a fost redactată decizia reprezentând titlul de despăgubire, ca act administrativ semnat de președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Dosarul trebuie să fi fost aprobat în sensul supunerii la vot, în cadrul unei ședințe de lucru a Comisiei Centrale, inclusiv suma de bani stabilită cu titlu de despăgubiri prin raportul de evaluare.

Referitor la soluționarea dosarului de despăgubire nr. ... /CC având-o ca titular pe d-na ..., a fost soluționat de către Comisia Națională, prin emiterea Deciziei de compensare nr. ... din 05.12.2013, în cuantum de 166.943 puncte.

În drept, Legea nr. 165/2013, Hotărârea Guvernului nr. 401/2013, art. 299 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Examinând cererea de revizuire, prin prisma motivelor invocate, Curtea a apreciat-o ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prin urmare și acest motiv de revizuire este neîntemeiat.

← Ordonanţă preşedinţială. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială		Ordin de protecţie. Jurisprudență Minori →

Cerere de revizuire inadmisibilă. Jurisprudență Revizuire

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Cerere de revizuire inadmisibilă. Jurisprudență Revizuire