Ordonanţă preşedinţială. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială
| Comentarii |
|
Judecătoria ONEŞTI Sentinţă civilă nr. 2816 din data de 06.12.2016
Dosar nr. 7254/270/2016 ordonanță președințială
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2816
Ședința publică din data de 06.12.2016
COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN:
Președinte - ANGHEL LUMINIȚA
Grefier - BEJENARU SABINA MARIA
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ….,în contradictoriu cu pârâtul …., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, personal și asistată de avocat … și avocat …, pentru pârâtul lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că reclamanta a depus la dosar înscrisuri, în două exemplare, după care:
Instanța aduce la cunoștință apărătorilor părților că a dispus, din oficiu, atașarea unei sentințe civile și extrase din programul Ecris privind stadiul judecării unor dosare referitoare la aceleași părți. Instanța înmânează apărătorului pârâtului duplicatul înscrisurilor aflate la filele 125-130 dosar.
Avocat …, pentru pârât, depune la dosarul cauzei răspunsul cu nr. 37561/05.12.2016 emis de Municipiul Iași - Direcția de asistență comunitară - Serviciul Autoritate Tutelară Protecția Minorilor și Familiei, precizând că un exemplar al acestuia a fost deja comunicat apărătorului reclamantei. Totodată, depune și chitanță onorariu avocat.
Avocat …Elena, pentru reclamantă, depune la dosarul cauzei concluzii scrise, chitanță onorariu avocat și jurisprudență.
Avocat …. depune la dosarul cauzei originalul pașaportului minorei, față de capătul 2 al cererii de chemare în judecată. Precizează că instanța îl poate înmâna direct reclamantei.
Instanța verifică pașaportul depus, constatând că este emis pe numele minorei și că este valabil până la data de 24 iulie 2018. Cu acordul apărătorului pârâtului, înmânează reclamantei originalul pașaportului emis pe numele minorei.
Avocat …. precizează că, în aceste condiții, reclamanta înțelege să renunțe la capătul 2 de cerere privind suplinirea consimțământului pârâtului pentru eliberarea pașaportului pentru minoră.
Instanța ia act de renunțarea reclamantei la capătul 2 de cerere.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat instanța, conform art. 244 Cod de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului și conform art. 392 Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului:
Avocat …., pentru reclamantă, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și modificată la acest termen de judecată, respectiv suplinirea acordului pârâtului pentru ca minora să poată merge la Londra împreună cu reclamanta în perioada 19.12.2016-31.12.2016. Cererea formulată a fost dovedită cu înscrisuri, respectiv invitația trimisă de sora reclamantei pe e-mail, dovada că aceasta are închiriat apartament în Londra cu suficiente camere, dovada rezervării biletelor de avion și factura care atestă plata acestor bilete. Pârâtul i-a refuzat minorei acest drept de-a lungul anilor, reclamanta însă i-a permis pârâtului să meargă cu minora în vacanță în străinătate, gândindu-se la binele minorei. Pârâtul omite să se gândească la ceea ce înseamnă interesul superior al minorei. Aceasta își dorește foarte mult să petreacă un timp cu rudele, cu verișorul său, să petreacă această vacanță împreună cu mama ei. Chiar personal a vorbit cu minora despre aceste lucruri. Împotriva pârâtului s-a emis ordin de protecție, din situația reținută de instanță rezultând că minora a suferit o traumă în relația cu tatăl acesteia. Prin întâmpinare s-au făcut o serie de afirmații neadevărate. Tranzacția la divorț a intervenit ca urmare a presiunilor și amenințărilor pârâtului că îi va lua definitiv fiica. S-a infirmat chiar că s-ar fi refuzat plecarea minorei, aspect dovedit însă cu înscrisuri. S-a invocat că de ce nu s-au solicitat până acum aceste plecări, reclamanta a tot așteptat ca pârâtul să se trezească la realitate. Nu se încearcă, așa cum s-a spus, a se părăsi definitiv țara, ci doar a-i oferi un dram de fericire acestei minore. Cererea este despre o simplă călătorie a minorei în străinătate. Este un drept al minorei pe care pârâtul dorește să-l obstrucționeze. Cu privire la excepția inadmisibilității invocată de pârât, precizează că acțiunea este admisibilă, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 248/2005 privind libera circulație a cetățenilor români în străinătate, art. 30. De asemenea, invocă dispozițiile Legii nr. 272/2004 care instituie obligația respectării, promovării și garantării drepturilor copilului și jurisprudența CEDO care proclamă interesul superior al minorei. Apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 și următoarele Cod de procedură civilă prin care instanța poate lua măsuri vremelnice în cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Condiția urgenței este clar îndeplinită prin raportarea la interesul superior al minorei, așa cum este prevăzut de art. 8 din C.E.D.O. Aparența dreptului este în favoarea reclamantei întrucât minora are stabilită locuința la aceasta. Sora reclamantei are domiciliul stabilit în străinătate. Această acțiune vine să înlăture un abuz al pârâtului. Plecarea minorei va avea un efect benefic asupra acesteia, urmând și perioada sărbătorilor de iarnă. Nu există niciun impediment real, concret, iar plecarea este pe 19.12.2016, fiind îndeplinită condiția urgenței. Solicită admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat …, pentru pârât, precizează că instanța nu a fost investită cu capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, nu apare mențiune nici pe prima pagină a acțiunii, nici la final și nici la încadrarea în drept a acțiunii nu este menționat articolul privitor la cheltuielile de judecată. Solicită respingerea acestei cereri. Cu privire la cererea de ordonanță președințială, solicită a se lua act de renunțarea reclamantei la capătul 2 de cerere. Cu privire la capătul 1 de cerere privind suplinirea acordului pârâtului pentru plecarea minorei la Londra, precizează că data plecării este 18 decembrie și nu 19 decembrie, așa cum a menționat apărătorul reclamantei. În principal, această acțiune este inadmisibilă, iar în subsidiar, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată. Precizează că în întâmpinare a făcut o prezentare a situației cu privire la dosarele care există pe rolul Judecătoriei Onești, Judecătoriei Iași, Tribunalului Iași și Tribunalului Bacău, iar toate aceste dosare au fost promovate de reclamantă. În anul 2012 s-a pronunțat hotărârea de divorț a părților care conține și tranzacția acestora. Acum reclamanta susține că de frică a semnat tranzacția, dar o astfel de apărare solicită a fi respinsă. Sunt șapte procese începute anul trecut. În octombrie 2015, reclamanta investește Judecătoria Onești și Judecătoria Iași cu privire la delegarea autorității părintești pentru a obține plecarea în străinătate a fiicei, pentru ca acesteia să i se stabilească locuința acolo. Două ordonanțe președințiale au fost respinse de complete de judecată diferite. Pe data de 18.01.2017 are termen acțiunea de drept comun pentru plecarea fiicei în Franța, dosar în care pârâtul a formulat cerere reconvențională. De asemenea un dosar având același obiect s-a declinat de la Judecătoria Iași la Judecătoria Onești. Așadar, începând cu ianuarie 2017, Judecătoria Onești va judeca pe fond stabilirea locuinței minorei. Dacă în celelalte dosare reclamanta a făcut precizarea că lucrează în Franța, că are reședința acolo, în acest dosar nu face vorbire despre acest lucru. Mâine are termen la Tribunalul Bacău apelul din dosarul având ca obiect ordin de protecție, fiind vorba despre violență verbală și nu altceva. Din această cauză pârâtul nu a putut fi prezent astăzi în sala de judecată și este pe afară pe undeva, că nu se poate apropia la 50 m de reclamantă. Este o întreagă dantelărie construită de reclamantă care din 2012 și până în 18 noiembrie 2016, în nicio zi, nu a depus vreo cerere pentru ca minora să plece în călătorie în străinătate, nu a făcut nicio notificare pârâtului în acest sens. Minora nu a fost în străinătate pentru că mama nu a vrut să o ducă. Această acțiune a fost făcută după pronunțarea ordinului de protecție când tatăl nu se mia poate bucura de fetiță, iar reclamanta dorește să obțină această hotărâre pentru a pleca în străinătate. În cauză nu este îndeplinită o condiție a ordonanței președințiale. Nu tăgăduiește că sunt îndeplinite două condiții ale ordonanței. Minora are dreptul de a călători. Din e-mail-ul depus la dosar rezultă că părțile au fost de acord să plece împreună cu minora la Disneyland, dar reclamanta ulterior nu a mai dorit, la fel să plece într-o excursie, dar reclamanta s-a răzgândit. Ceea ce nu este îndeplinită în cauză este condiția urgenței, raportată la circumstanțe obiective. Nu rezultă din invitație care este interesul minorei, apărătorul dând citire invitației trimise pe e-mail. Minora ar trebui să plece în timpul școlii, prima zi de vacanță fiind 24 decembrie 2016, iar biletul fiind pentru data de 18.12.2016. Practic aceasta ar trebui să lipsească o săptămână de la școală, de ce este urgentă acum această plecare când urmează sărbătorile de iarnă, cu tradițiile specifice din România. Dorința minorei a fost să plece la Disneyland, nu la Londra. Nu rezultă de nicăieri voința minorei. Judecătoria Onești în dosarul nr. 3610/270/2016 a fost investită de reclamantă pentru exercitarea exclusivă a autorității părintești. Interesul reclamantei este a-l îndepărta pe pârât de minoră, deși acesta a respectat programul de vizită așa cum a fost stabilit, venind de două ori pe lună la Onești pentru a sta cu minora. Instanța este cea care trebuie să pătrundă în miezul lucrurilor pentru a vedea dincolo de aparențe. Scopul reclamantei este ca minora să rămână în străinătate. Acesta este momentul ales de reclamantă pentru a rămâne cu minora în străinătate. Invitația a fost trimisă în ziua ordinului de protecție, iar rezervarea la avion a fost făcută la două zile. Precizează că a depus la dosar adeverința prin care minora a fost înscrisă la școală în Franța. În momentul în care era procesul de divorț la Iași, reclamanta a venit repede la Onești, s-a mutat. Astăzi face la fel, prin intermediul acestei ordonanțe, urmărind plecarea în străinătate și rămânerea acolo. Până acum reclamanta nu a adresat cereri pentru plecarea în vreo vacanță. Pe 18 noiembrie, pentru a se prevala de ordinul de protecție, a depus această cerere. Dacă va pleca în străinătate, revenirea minorei nu se mai poate face. Nu este vorba în cauză de un abuz al pârâtului, ar fi fost un abuz dacă reclamanta ar mai fi sesizat instanța cu astfel de cereri. Nu s-a făcut acest lucru, în schimb reclamanta a deschis numai anul trecut 7-8 dosare, șapte complete de judecată investite pentru ca minorei să i se stabilească locuința în Franța, cu mama. Este vorba și de interesul copilului la învățătură. Dacă instanța va considera că acțiunea este admisibilă, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, pentru motivele prezentate în finalul paginii 4 a întâmpinării. Apelul la ordinul de protecție are termen mâine la Tribunalul Bacău, sunt șanse egale pentru ambele părți, iar tatăl are dreptul de a petrece cu fetița două săptămâni. S-a mai spus că minora se vede cu verișorul pe skype, dar sunt simple afirmații. Apărătorul reclamantei a spus că a vorbit cu minora, dar în cauză are calitatea de avocat și nu de martor. Solicită respingerea cererii de ordonanță președințială, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, având în vedere interesul superior al minorei și caracterul ilicit al scopului cererii. Pârâtul atât poate să facă, este dreptul său de a susține că se urmărește un scop ilicit și nu apărarea interesului superior al minorei.
Instanța acordă cuvântul asupra cererii reconvenționale:
Avocat … solicită admiterea cererii reconvenționale, în temeiul dispozițiilor art. 20 al. 2 lit. a din Legea nr. 272/2004 și stabilirea unei amenzi de 1000 lei pe zi de întârziere, începând cu data de 31 decembrie 2016, dată la care este întoarcerea, dacă acțiunea va fi admisă, iar reclamanta nu se va întoarce cu minora în România. Precizează că di greșeală s-a trecut nr. articolului 16, este de fapt 20, este vorba despre o renumerotare. S-a solicitat suma de 1000 lei, dar instanța poate micșora acest cuantum. Precizează că a plecat de la dispozițiile art. 187 pct. 1 Cod de procedură civilă, raportat și de veniturile realizate de reclamantă în Franța. Scopul este acela de a nu se încălca dreptul tatălui de a avea legături personale cu minora. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosarul cauzei. În temeiul art. 999 alin. 4 Cod de procedură civilă, solicită amânarea pronunțării 24 de ore, pentru a trimite concluzii scrise pe e-mail.
Avocat …. precizează că prin cerere nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, dar la fila 5 alineatul final sunt menționate. În ceea ce privește faptul că minora ar trebui să plece în timpul școlii, în acea săptămână este "școala altfel";, copiii nici nu se vor duce, iar minora oricum va fi învoită. S-a vorbit că prin această cerere se urmărește un alt scop, ceea ce nu este adevărat. Reclamanta s-a obișnuit cu ideea că trebuie să rămână în România, copilul este în timpul anului școlar și nu-și permite să-i schimbe programul nu se încearcă decât a oferi minorei o vacanță în perioada sărbătorilor de iarnă. S-a spus că mama ar trebui să se gândească la interesul acestei minore, dar tatăl este cel care ar trebui să se gândească că este un copil traumatizat. Solicită respingerea cererii reconvenționale având ca temei prevederile art. 20 din Legea nr. 272/2004 care prevăd măsuri cu caracter asiguratoriu cu privire la înapoierea copilului la locuința sa la terminarea perioadei de găzduire, precum și pentru a preveni împiedicarea preluării copilului, la finalul găzduirii la domiciliul părintelui care nu locuiește cu copilul. Acest articol nu este aplicabil în speță, minora are locuința stabilită la mamă, nu se poate vorbi de împiedicarea preluării copilului de părintele la care locuiește copilul. Consideră că nu se poate corobora acest articol cu amenzile judiciare care sunt strict prevăzute pentru anumite fapte și în care nu se regăsește situația solicitată. Solicită respingerea cererii reconvenționale, ca neîntemeiată.
Avocat … precizează că se pune întrebarea de ce reclamanta nu este de acord cu cererea reconvențională și se opune vehement? Apărătorul a dat citire din articolul 20 din Legea nr. 272/2004 dar nu a insistat pe prima parte, respectiv în vederea asigurării menținerii relațiilor personale ale minorului cu părinții săi, se pot institui măsuri cu caracter asiguratoriu. Este un program de vizite stabilit prin sentința de divorț. Totodată se menționează în articolul 20 "pentru asigurarea înapoierii copilului la locuința sa";, iar locuința minorei este stabilită în România, respectiv în Onești. În concepția reclamantei, locuința minorei este acolo unde se află mama. Această vizită solicitată are un caracter ilicit, un scop ascuns, ca minora să rămână în străinătate. Articolul 20 este instituit pentru a se da caracter asiguratoriu și garanții. Temeiurile sunt și cele de la executarea silită, respectiv 905-907 Cod de procedură civilă și art. 187 Cod de procedură civilă este un temei. Se susține că minora este învoită, acesta este interesul minorei? Cea care a fost de rea-credință și s-a răzgândit a fost reclamanta. Aceasta a renunțat că dacă nu i se va da minora, va renunța la job-ul din Franța, dar nu a renunțat nici până în acest moment. La dosarul cauzei sunt doar înscrisuri, anchetele sociale efectuate, nu există nici interogatoriu, nici poziția pârâtului. Mijlocul de probă pe care trebuie să se bazeze instanța sunt prezumțiile. Solicită respingerea acțiunii.
Instanța limitează cuvântul apărătorilor la un minut.
Avocat … precizează că de pe 31 decembrie pârâtul are dreptul la program de vizitare dacă se admite apelul.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod de procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile asupra fondului și rămâne în pronunțare.
I N S T A N Ț A,
Deliberând,
Asupra cauzei civile de față, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.11.2016 sub nr. 7254/270/2016, reclamanta … a chemat în judecată pe pârâtul …, solicitând instanței ca, pe calea ordonanței președințiale, să dispună:
-suplinirea acordului tatălui pentru ca minora … să poată merge, împreună cu mama sa, reclamanta, la Londra, în perioada 18.12.2016-31.12.2016;
-suplinirea consimțământului tatălui pentru eliberarea pașaportului minorei;
-cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este divorțată de pârât din anul 2012, locuința minorei …. fiind stabilită la reclamantă. După divorț, starea de tensiune dintre părți s-a agravat, pârâtul nu și-a schimbat comportamentul, abuzând pe minoră, în prezent fiind emis un ordin de protecție pentru reclamantă și minoră. De la momentul divorțului, pârâtul a refuzat constant să-și dea acordul pentru ca reclamanta să călătorească împreună cu minora, în străinătate, deși, la rândul ei, reclamanta nu a obstrucționat în niciun fel posibilitatea ca pârâtul și minora să circule oriunde, oricând.
Prezenta cerere este motivată de faptul că sora reclamantei și familia acesteia s-au mutat într-o casă nouă, în Londra, și le-a invitat, pe reclamantă și pe minoră, să-i viziteze. Reclamanta consideră că este inacceptabil să plece singură, vrea să o ia și pe minoră, dar pârâtul a înțeles să se folosească de autoritatea părintească, opunându-se oricărei ieșiri în afara țării.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 997 și următoarele din Codul de procedură civilă, Legea nr. 248/2005, Legea nr. 272/2004.
Cererea a fost timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus, în copie, următoarele înscrisuri: sentințele civile nr. 3193C/04.11.2016 și nr. 1947/20.07.2016 ale Judecătoriei Onești, sentința civilă nr. 15108/18.09.2012 a Judecătoriei Iași, decizia civilă nr. 261/2013 a Tribunalului Iași, extras de pe portalul instanțelor, dovada achiziționării biletelor de avion, invitația de la sora reclamantei, contractul de închiriere pentru imobilul în care locuiește sora reclamantei, jurisprudență.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, motivat de faptul că, în contextul demersurilor judiciare inițiate de reclamantă, aceasta aduce atingere interesului superior al minorei și probează scopul ilicit urmărit de reclamantă: nu se probează condițiile de locuit din Londra, câte persoane locuiesc acolo și nici garanțiile că minora se va întoarce în țară. În realitate, susține pârâtul, reclamanta urmărește modificarea locuinței minorei, fiind șansa pe care o are reclamanta de a o lăsa pe minoră în străinătate, respectiv, în Franța.
Prin cererea reconvențională, timbrată cu 20 lei taxă judiciară timbru, pârâtul a solicitat stabilirea unei amenzi de 1000 lei/zi întârziere pentru reclamantă, în cazul în care nu se va întoarce cu minora în România. Temeiul de drept indicat inițial a fost art. 16 indice 1 din Legea nr. 272/2004. La termenul din 29.11.2016, pârâtul, prin apărător, a precizat, la cererea reclamantei, că temeiul de drept este art. 200 lit. a din Legea nr. 272/2004.
Pârâtul a depus la dosar copia adresei nr. 3756/05.12.2016, emisă de Municipiul Iași - Direcția de Asistență Comunitară.
Instanța, potrivit dispozițiilor art. 255, raportat la art. 258 Cod procedură civilă, a încuviințat numai proba cu înscrisurile de la dosar ca fiind admisibilă și care duce la soluționarea cauzei și a respins celelalte probe solicitate: audierea martorilor, interogatoriu, audierea minorei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Părțile au avut calitatea de soți. Prin sentința civilă nr. 15108/2012 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 261/2013 a Tribunalului Iași, căsătoria a fost desfăcută prin acordul părților, părțile convenind ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinți și ca locuința minorei … să fie la domiciliul mamei acesteia, respectiv, ….. De asemenea, părțile au stabilit un program de vizitare pentru tată și posibilitatea pentru acesta de a avea legături personale cu minora. S-a mai stabilit ca tatăl să plătească lunar 1000 lei pensie de întreținere în favoarea minorei.
Prin cererea care face obiectul prezentului dosar reclamanta a solicitat ca, pe calea ordonanței președințiale, instanța să dispună suplinirea acordului tatălui pentru ca minora Mara Simina să poată merge, împreună cu mama sa, reclamanta, la Londra, în perioada 18.12.2016-31.12.2016 și suplinirea consimțământului tatălui pentru eliberarea pașaportului minorei. Conform înscrisurilor depuse la filele 17-26 dosar, reclamanta și-a făcut rezervare la Blue Air, inclusiv pentru minoră, pentru zborul spre Londra cu plecare de pe Aeroportul Bacău la data de 19.12.2016. De asemenea, a rezervat locuri și pentru zborul de întoarcere din data de 31.12.2016.
Conform art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă: "instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";, în alin. 2 al aceluiași text, prevăzându-se că ordonanța este provizorie și executorie.
Astfel, rezultă că dispozițiile art. 997 din codul de procedură civilă consacră trei cerințe specifice pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială. Acestea se referă la urgența măsurii ce se solicită, aceasta să fie vremelnică și prin luarea măsurii să nu se prejudece fondul dreptului.
Așa cum s-a arătat, urgența îngăduie instanței de judecată să ordone "măsuri vremelnice în cazuri grabnice";, cum ar fi "păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.
Totodată, în temeiul art. 23 alin. 2 din Legea 272/2004: "Deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare";, iar art. 17 din Legea 248/2005 prevede:
"(1) Minorilor cetățeni români care nu se află în una dintre situațiile de suspendare a exercitării dreptului la libera circulație în străinătate li se eliberează pașapoarte simple electronice în următoarele condiții:
a) în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă și irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 sau, după caz, a reprezentantului legal;
b) în cazul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, la cererea acestuia, numai cu acordul ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă și irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 sau, după caz, a reprezentantului legal.
(2) Emiterea pașaportului simplu electronic pentru minor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 17^1 alin. (1) lit. e), se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată, care se pronunță în condițiile legii.";
Ținând cont de prevederile legale sus-menționate se reține că pentru eliberarea pașaportului minorei se impune existența consimțământului ambilor părinți care, potrivit hotărârilor judecătorești anterior menționate, exercită în comun autoritatea părintească asupra minorei. Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul a arătat că nu are motive pentru a-și da acordul pentru plecarea minorei în altă țară.
La termenul de astăzi, pârâtul, prin apărător, a prezentat instanței pașaportul emis pe numele minorei, valabil până la data de 24 iulie 2018, instanța înmânând pașaportul reclamantei, personal.
Drept urmare, reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind suplinirea consimțământului tatălui pentru eliberarea pașaportului minorei, judecata rezumându-se la capătul de cerere referitor la deplasarea minorei, însoțită de mamă, la Londra.
Din înscrisurile depuse la dosar instanța reține că, ulterior divorțului, relația dintre reclamantă și pârât a devenit una foarte tensionată, sens în care, prin sentința civilă nr. 3193C/04.11.2016 a Judecătoriei Onești, reclamanta a obținut un ordin de protecție prin care pârâtul a fost obligat să păstreze o distanță de 50 m față de reclamantă, față de minoră, față de locuința reclamantei și a minorei și față de școala unde învață minora. De asemenea, i s-a interzis pârâtului orice contact telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta și cu minora. Hotărârea judecătorească privind ordinul de protecție se află în calea de atac a apelului.
În speța dedusă judecății, pârâtul a susținut că prezenta cerere are scop ilicit, reclamanta intenționând a o lăsa pe minoră în străinătate, în Franța. Argumentele că în Franța reclamanta are un loc de muncă la un spital și că deja a înscris-o pe minoră la o școală acolo au fost analizate în dosarul nr. 3610/270/2016 al Judecătoriei Onești, după cum recunoaște și pârâtul. De această dată, reclamanta dorește doar o deplasare temporară la Londra pentru consolidarea relațiilor din familia extinsă, fiind dovedit faptul că membrii familiei extinse locuiesc în țări diferite: reclamanta și minora în România, sora reclamantei și familia acesteia în Marea Britanie.
În cauză, pârâtul a mai susținut că prin plecarea minorei în străinătate în data de 19.12.2016 s-ar perturba programul școlar al acesteia, deoarece vacanța de iarnă începe în data de 24.12.2016, arătându-se și faptul că prin admiterea apelului declarat împotriva ordinului de protecție și prin admiterea prezentei cereri s-ar încălca cele convenite de părți cu privire la dreptul tatălui de a avea legături personale cu minora, pârâtul urmând a fi privat de respectarea programului de vizită. Cu privire la aceste aspecte, instanța apreciază că în situația în care vacanța va începe în data de 24.12.2016, nu s-ar putea vorbi de o reală perturbare a activităților școlare ale minorei, fiind vorba de ultima săptămână din semestru în care programul școlar este mai lejer decât în restul anului. De asemenea, cu privire la legăturile personale dintre pârât și minoră instanța reține că perioada în care minora va lipsi din țară nu este atât de mare încât să aibă efecte asupra legăturii dintre tată și copil, acest timp putând fi eventual recuperat ulterior.
În legătură cu plecarea minorei în străinătate se reține că aceasta va pleca cu mama ei, iar instanța apreciază că petrecerea de către minoră a unei perioade de timp împreună cu mama sa, cu mătușa și unchiul ei și cu verișorul ei în Marea Britanie va avea efecte benefice asupra minorei, având în vedere inclusiv vârsta acesteia și perioada sărbătorilor de iarnă.
Raportat la cele de mai sus, instanța reamintește dispozițiile art. 17 din Legea nr. 272/2004:
"(1) Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
(2) Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
(3) Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.";
Principiul interesului superior al copilului este avut în vedere în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Interesul superior al copilului urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină și jurisprudență. Aceste criterii sunt: vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de minor și al minorului față de părinte, precum și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor. Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu se poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective, instanța urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.
În prezenta cauză, instanța reține că refuzul pârâtului de a da curs solicitărilor reclamantei în acest sens, nu este justificat, având în vedere că i s-a precizat scopul cert al călătoriei, al destinației și perioadei de efectuare a deplasării. De asemenea, dreptul la liberă circulație al minorei nu poate fi restricționat printr-un refuz nejustificat al pârâtului, scopul pretins ilicit al deplasării nefiind probat. Pe de altă parte, pârâtul nu a argumentat pertinent motivul pentru care a fost nevoie de promovarea unei astfel de cereri ca să înmâneze pașaportul minorei care se afla la dânsul.
Astfel, având în vedere interesul superior al minorei, neexistând niciun impediment real, concret pentru care reclamanta să nu poată pleca din țară cu minora pentru o scurtă perioadă de timp, față de faptul că plecarea acestora este programată în data de 19.12.2016, având în vedere toate celelalte arătate mai sus, instanța consideră îndeplinită condiția urgenței cererii formulate de reclamantă.
De asemenea, apreciază instanța că sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de lege pentru soluționarea cauzei pe calea ordonanței președințiale, respectiv vremelnicia și neprejudecarea fondului, deoarece măsura va fi valabilă pentru o perioadă scurtă și precis determinată de timp.
Statuând în echitate, considerând îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, față de cele arătate, instanța urmează a admite cererea privind deplasarea minorei însoțită de mamă, în străinătate.
Cât privește cererea reconvențională, de amendare a reclamantei pentru cazul în care nu va reveni cu minora în țară, instanța reține că nicio probă din dosar nu a făcut convingerea instanței că reclamanta este de rea-credință. Dimpotrivă, faptul că pârâtul avea asupra sa pașaportul minorei denotă întreaga disponibilitate a reclamantei spre a asigura minorei o relație stabilă cu tatăl ei. În același sens, acordul reclamantei pentru ca minora să călătorească în străinătate cu tatăl ei conduc la concluzia că reclamanta a înțeles ce înseamnă a exercita în comun autoritatea părintească asupra minorei și, mai ales, că în interesul superior al minorei este evitarea traumatizării copilului ca o consecință a neînțelegerilor dintre părinți și că niciun moment nu a căutat să transforme copilul în unealtă pentru realizarea unor scopuri ascunse.
Pentru aceste motive, cererea reconvențională urmează a fi respinsă.
În acord cu dispozițiile art. 451 Cod procedură civilă, instanța va obliga pe pârât la plata integrală a cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta …. -CNP …, domiciliată în municipiul … împotriva pârâtului … - CNP …, domiciliat în …
Ia act că reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind suplinirea acordului pârâtului pentru eliberarea pașaportului minorei.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârât.
Suplinește acordul pârâtului pentru ca minora …, născută la data de … să se deplaseze, împreună cu mama sa, …, la Londra, în perioada 18.12.2016 - 31.12.2016.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2020 lei cheltuieli de judecată.
Provizorie și executorie.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare, apel care se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.12.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Contestație la executare. Jurisprudență Executarea silită | Cerere de revizuire inadmisibilă. Jurisprudență Revizuire → |
|---|
