Ordin de protecţie. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 3504 din data de 26.05.2016
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.05.2016 sub nr. de dosar ….., reclamanta D.M. a chemat în judecată pe pârâtul D.I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună emiterea unui ordin de protecție împotriva acestuia, în sensul:
- evacuării temporare a pârâtului din locuința familiei, situată în …………;
- obligării pârâtului la păstrarea față de reclamantă și față de minorii a unei distanțe minime de 50 de metri;
- obligării pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 50 de metri față de domiciliul reclamantei și față de locul de muncă al acesteia;
- interzicerii pârâtului de a avea orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că la data de 05.05.2016 ar fi fost amenințată și lovită de către soțul său, pârâtul D.I., de față cu minorii D. C.I. și D. .A G.
Reclamanta ar fi fost agresată verbal și amenințată de către pârât, creându-se o situație de pericol și pentru cei doi minori.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și martora C. A.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri (f. 8-26).
Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru, conform art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003.
Pârâtul, legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare, fiind reprezentat la termenul de judecată din data de 26.05.2016 de un avocat din oficiu, conform art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003.
La termenul de judecată din data de 26.05.2016, instanța a procedat la audierea martorei C. A., precum și la audierea separată, în camera de consiliu, a minorului D. C.-.I
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
I. În fapt, reclamanta D. M. și pârâtul D. I. au calitatea de soți, așa cum reiese din certificatul de căsătorie eliberat de P. L. V. (f. 10).
Din relația celor doi s-au născut minorii D, C.-I. și D. A.-G., astfel cum reiese din certificatele de naștere ale acestora (f. 11-12).
La data de 18.02.2016, pârâtul a părăsit domiciliul conjugal, lăsând reclamanta să se îngrijească de creșterea și educarea copiilor (f. 16).
Ulterior, la data de 27.04.2016, între părți a fost încheiat un acord de mediere având ca obiect desfacerea căsătoriei și cererile accesorii acestuia (f. 18-21).
II. În drept, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, "persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție […]";.
Prin reglementarea ordinului de protecție, legiuitorul a urmărit crearea unei modalități de protejare a victimelor violenței în familie, un instrument complex care să poată fi utilizat în regim de urgență, pentru a înlătura de îndată expunerea la tratamentele agresive.
Pentru emiterea ordinului de protecție, însă, în cadrul art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 au fost prevăzute trei condiții de admisibilitate:
1) comiterea unui act de violență (de natură fizică, verbală, psihică, etc. - art. 4 din Legea nr. 217/2003);
2) actul de violență să fie de natură să pună în pericol viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea victimei;
3) actul să fie unul de violență în familie, în sensul că este comis de un membru de familie, în accepțiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003.
În speță, instanța observă că toate cele trei condiții de admisibilitate ale ordinului de protecție sunt îndeplinite.
Astfel, din coroborarea declarației martorei C. A. cu cea a minorului D. C.-I., rezultă că pârâtul D. I., soțul reclamantei, a supus-o pe aceasta la acte de violență fizică, verbală și psihologică, ce au avut ca efect punerea în pericol a integrității fizice și psihice a acesteia.
În concret, instanța reține faptul că, în diverse ocazii, pârâtul a venit la domiciliul conjugal situat în sat R.-C., com. L. V., , a amenințat-o pe reclamantă și a făcut scandal, aspecte confirmate atât de martora C.A., cât și de minorul D. C.-I..
Din declarațiile martorei C. A. a mai rezultat că reclamanta a fost agresată fizic și psihologic de pârât, motiv pentru care reclamanta a depus plângere la poliție.
Pârâtul a amenințat-o pe reclamantă că "îi scoate dinții cu patentul, că o s-o mutileze și că din această cauză se va duce la închisoare, iar copiii vor fi luați de stat";. Din cele arătate de martoră a mai rezultat că reclamanta "prezenta o vânătaie pe față, lângă colțul gurii"; și "o umflătură la genunchi provocată de un pahar aruncat de pârât";.
De asemenea, pârâtul a urmărit-o pe reclamantă acasă la aceasta și la locul de muncă al acesteia, din com. Mărgineni.
Starea conflictuală dintre părți a fost relevată și de minorul Dinu Codrin-Ionuț, care a declarat că pârâtul "acum 2-3 zile i-a dat telefon mamei și i-a spus că va pune pe cineva să o bată. O amenință cam de 2 luni";.
În ceea ce privește situația minorilor, instanța reține că și față de aceștia au fost exercitate violențe fizice, verbale și psihologice.
Astfel, din declarația martorei C. A. rezultă că pârâtul a exercitat violențe de natură fizică și verbală asupra fiului său: "pârâtul i-a adresat expresii jignitoare minorului D. C. I. și l-a agresat fizic, l-a bătut cu cureaua, i-a dat cu șutul în fund";.
Audiat în camera de consiliu de către instanță, minorul D. C.-I. a declarat că pârâtul "m-a bătut";, "vine beat în miezul nopții și face scandal";, "îmi este frică de el";.
Totodată, martora C. A. a declarat că în timpul cât minorii stăteau cu pârâtul, "acesta îi neglija, nu le dădea de mâncare, le lua banii și îi lăsa nesupravegheați";, acte ce se subscriu noțiunii de violență economică, în accepțiunea art. 4 lit. e din Legea nr. 217/2003.
Având în vedere toate aceste aspecte și ținând cont și de situația minorilor, care suportă consecințele negative ale comportamentului pârâtului, instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată, să emită un ordin de protecție a reclamantei D. M. și să dispună față de pârâtul D. I., pe timp de 6 luni de la data emiterii prezentului ordin, obligațiile și interdicțiile constând în evacuarea pârâtului din locuința familiei, păstrarea față de reclamantă și față de minorii D. C.-I. și D. A.-G. a unei distanțe minime de 50 de metri, păstrarea unei distanțe minime de 50 de metri față de domiciliul reclamantei și față de locul de muncă al acesteia, și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
De asemenea, instanța urmează să atragă atenția pârâtului că încălcarea oricăreia dintre obligațiile sau interdicțiile dispuse prin prezentul ordin de protecție constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești.
În temeiul art. 31 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, prezenta hotărâre se va comunica IPJ Bacău și Postului de Poliție din comuna Letea Veche.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța urmează să dispună plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bacău a sumei de 260 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru av. L. E. A. și să oblige pârâtul să plătească Ministerului Justiției suma de 260 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
| ← Cerere de revizuire inadmisibilă. Jurisprudență Revizuire | Acţiune în revendicare. reclamant neproprietar.... → |
|---|
