CERERE DE VALOARE REDUSA. Jurisprudență Cereri
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 908 din data de 17.12.2014
Prin decizia civilă nr. 845/17.12.2014, tribunalul a admis apelul civil declarat de apelanta-intimată CLFFTM; a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V, sub nr. 655/335/2013 la data de 22.03.2013, petentul SCI, a solicitat în contradictoriu cu intimatele CLFFTM, CJT, CLTM și PA, prin primar, a solicitat să fie obligate pârâtele să respecte dreptul de proprietate și dreptul de posesie asupra terenului identificat în titlul de proprietate 82/00808 emis de CJT, pentru suprafața de 5000 m.p.; să emită procesul verbal de punere în posesie conform titlului de proprietate 82/00808 emis la data de 28.11.1996 de CJT, identificat conform vecinătăților din acesta; să nu concesioneze terenul către terțe persoane.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că, potrivit titlului de proprietate 82/00808 emis la data de 28.11.1996 de CJT, autorului său SȘ, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru un teren în suprafață de 5000 m.p. situat în localitatea TM, satul S.
A menționat că, terenul identificat în titlul de proprietate este extravilan și are următoarele vecinătăți: la N- construcții, curți, șa E-Islaz comunal, la S-Islaz comunal. La V-drum acces.
Întrucât petentul a solicitat punerea în posesie, reprezentantului comisiei locale i-a arătat un alt teren ce nu-i aparține și nu are vecinătățile din titlu de proprietate 82/00808 emis de CJT, mai mult i s-a adus la cunoștință că va fi concesionat, aspect abuziv care contravine Legii 219/1998 privind concesiunea.
În dovedirea acțiunii, petentul a depus la dosar înscrisuri.
La data de 18.04.2014 CLFFTM a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii petentului.
În motivare a arătat că, în cursul anului 1996 s-a emis titlul de proprietate nr. 82/00808 pe numele SȘ pentru constituirea dreptului de proprietate în suprafață de 5000 m.p. situat în satul D, comuna TM, județul T.
A precizat că, la data de 3.04.2013 petentului i s-a adus la cunoștință că tatăl său a fost pus în posesie efectiv la data de 10 iulie 1996, când s-a întocmit procesul verbal de punere în posesie a suprafeței de 0, 50 ha și , în cazul în care dorește o nouă măsurătoare, să se prezinte la sediul primăriei. I-a adus la cunoștință faptul că nu s-a concesionat terenul tatălui său, ci terenul din vecinătate ce aparține domeniului public al comunei.
La data de 07.05.2013 petentul a depus cerere precizatoare, în sensul că înțelege să se judece cu pârâtele CLFFTM, CJT.
Intimata CLFFTM a depus răspuns la cererea precizatoare, solicitând ca pe baza probelor ce vor fi administrate să se respingă acțiunea petentului.
La rându-i, intimata CJT a depus la data de 31.10.2013 întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, invocând dispozițiile art.27 alin.1 din Legea nr.18/1991 republicată și art.5 lit. i din HGR nr.890/2005.
A precizat că, potrivit art.36 alin.1 din HGR nr. 890/2005, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procese verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate.
În cauză a fost întocmit raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert IAC.
Prin Sentința civilă nr.1218 pronunțată la data de 21.05.2014, Judecătoria V a admis în parte, acțiunea civilă având ca obiect fond funciar - obligația de a face, astfel cum a fost precizată, a obligat pârâtele să respecte dreptul de proprietate și posesie, precum și limitele posesiei și vecinătățile terenului extravilan în suprafață de 5000 m.p. categoria curți construcții, situat în sat S, comuna TM, județul T, conform Titlului de proprietate nr.82/00808 emis la 28 noiembrie 1996 de C.J.P.S.D.P.A.T. T și a Raportului de expertiză tehnică judiciară topo întocmit în cauză de inginer expert ICA, a obligat pârâta CLFFTM să întocmească procesul verbal de punere în posesie conform raportului de expertiză întocmit în cauză și a respins ca nefondată cererea de anulare a unui eventual contract de concesiune.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.555 alin.1 NCC " Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune în mod exclusiv , absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege";.
Posesia( jus posideredi ) reprezintă sub aspect juridic apropierea stăpânirii bunului care este obiectul dreptului de proprietate, practic relația dintre proprietar și bunul său iar folosința ( jus utendi) și jus friendi) ca atribut al dreptului de proprietate, spre deosebire de termenul folosit în limbajul comun, în terminologia juridică reprezintă dreptul proprietarului de a se servi personal de bunul său în funcție de natura acestuia.
A mai reținut că, la data de 28.11.1996 C.J.P.S.D.P.A.T. T a eliberat titlul de proprietate nr.82-00808 pentru suprafața de 5000 m.p. teren extravilan categoria curți construcții, în T 15, P 5, cu vecinii: N-curți construcții, E-iszal comuna, S-islaz comunal, V-drum acces, în sat S, comuna TM, județul T, prin constituirea dreptului de proprietate al cetățeanului SȘ ( autorul reclamantului).
Prin raportul de expertiză topo, întocmit în cauză de inginer expert IAC, a fost identificat și măsurat terenul din titlu, conform vecinătăților și s-a constatat că laturile sale au următoarele dimensiuni: N-curți construcții 90, 51 , E-izlaz comunal 55,1 m, S-izlaz comunal 91,17 m, V- drum acces 55 m .
Prin urmare, indicarea topografică a fost făcută pe amplasamentul existent în titlul de proprietate și cu care a fost pus în posesie SȘ, tatăl reclamantului.
În consecință instanța de fond a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată și a obligat pârâtele să respecte dreptul de proprietate și posesie, precum și limitele posesiei și vecinătățile terenului extravilan în suprafață de 5000 m.p. categoria curți construcții, situat în sat S, comuna TM, județul T, conform Titlului de proprietate nr.82/00808 emis la 28 noiembrie 1996 de C.J.P.S.D.P.A.T. T și a Raportului de expertiză tehnică judiciară topo întocmit în cauză de inginer expert ICA.
Totodată a obligat pârâta CLFFTM să întocmească procesul verbal de punere în posesie conform raportului de expertiză întocmit în cauză și a respins ca nefondată cererea de anulare a unui eventual contract de concesiune.
Cât privește anularea unui contract de concesiune, instanța de fond a constatat nefondată cererea întrucât din actele dosarului nu rezultă existența unui astfel de contract, identificat cu număr, dată, părți, obiect, durată etc.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen, apel intimata CLFFTM care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care a solicitat schimbarea hotărârii, în sensul, respingerii acțiunii.
A motivat că a instanța de fond a făcut o greșită apreciere a situației de fapt atunci când a reținut că petentului nu i s-a respectat amplasamentul, întrucât acestuia nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate ci i s-a constituit dreptul de proprietate, întrucât comisia de fond funciar l-a împroprietărit la acea vreme cu 5000 mp în amplasamentul pe care-l avea la dispoziție și pe care SȘ l-a acceptat.
A mai menționat că terenul respectiv nu este moștenit iar tatăl petentului a folosit terenul din vecinătate pe care se află o clădire construită de vechiul CAP și nu de acesta.
Instanța de fond nu o poate obliga să elibereze un alt proces verbal întrucât procedura de eliberare a titlului de proprietate nu se putea definitiva decât cu întocmirea și semnarea de către persoanele responsabile din cadrul instituției și de către titularul dreptului.
Consideră că expertul și instanța de fond au reținut în mod eronat că trebuie întocmit un alt proces verbal de punere în posesie a terenului, mai ales că nu este vorba de o reconstituire ci de o constituire a dreptului de proprietate.
A mai susținut că expertul a efectuat expertiza fără a solicita documente de la Primărie privind situația imobilului aflat în litigiu, bazându-se pe ceea ce i-a indicat petentul și fără a convoca ambele părți în termen rezonabil.
Acest litigiu este fără obiect, întrucât dreptul de proprietate al autorului petentului este recunoscut prin titlul de proprietate nr.82-00808/1996, fiind pus în posesia acestuia încă de la constituirea dreptului.
Întrucât recunoaște amplasamentul terenului de 5000mp așa cum a fost înscris în titlul de proprietate iar expertul desemnat nu a efectuat o expertiză temeinică, aprofundată, ci doar a identificat și măsurat terenul pe care i l-a indicat petentul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
În drept, a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, Codului civil, Legii nr. 215/2001 și Legii nr. 18/1991 actualizate.
Prin întâmpinarea depusă la data de 22.10.2014, intimatul SCI a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond, susținând în esență că apelanta nu a făcut dovada că autorul său ar fi semnat vreun proces verbal prin care să fie de acord cu punerea în posesie pentru terenul descris în schița depusă la dosarul cauzei .
A mai menționat că din concluziile raportului de expertiză se deduce fără putință de tăgadă că terenul pentru care s-au făcut măsurătorile din titlul de proprietate a fost și trebuie să rămână al său.
Soluția pronunțată este singura modalitate în care i se poate respecta dreptul de proprietate și posesie asupra terenului identificat în titlul de proprietate emis pentru suprafața de 5000mp.
În consecință, a solicitat respingerea susținerilor apelantei întrucât sunt de natură a afecta substanța dreptului de proprietate, astfel cum înțelesul constituțional al verbului "a afecta"; a fost definit în jurisprudența Curții Constituționale cu consecința încălcării art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 și art.480 alin.1 Cod procedură civilă, art.44 și 45 din Constituție, art.480 și art.481din vechiul Cod civil, dispozițiile Legii nr.18/1991, art.5 lit. i din HG nr.890/2005, art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, constată că apelul este fondat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Interpretarea coroborată a dispozițiilor legii nr.18/1991 și cele ale HG. nr.890/2005 relevă că punerea în posesie este o operațiune anterioară emiterii titlului de proprietate.
Atribuția Comisiilor locale prevăzută de art. 5 lit. i din H.G. nr.890/2007 în sensul că acestea "pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute…"; trebuie interpretată în sensul că, într-adevăr, după întocmirea documentației Comisia locală solicită Comisiei Județene validarea propunerilor făcute, însă acest fapt nu infirmă ideea că punerea în posesie este o operațiune anterioară emiterii titlului de proprietate atâta vreme cât potrivit art. 36 alin (1) din H.G.nr.890/2005 "Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate";, observându-se astfel că la momentul emiterii titlului trebuie să existe procesul verbal de punere în posesie.
Aceste dispoziții se coroborează cu prevederile art. 27 alin 1 din Legea nr.18/1991 în sensul că "Punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile.";
Prin urmare, sintetizând, raportat la succesiunea operațiunilor necesare pentru punerea efectivă la dispoziția persoanelor îndreptățite a terenului și a titlului de proprietate, se reține că, în cauză, Comisia locală avea obligația de a întocmi documentația necesară, de a pune în posesie pe autorul intimatului , întocmind procesul-verbal de punere în posesie și de a solicita Comisiei Județene validarea propunerii pentru a se putea emite la data de 28.11.1996 titlul de proprietate nr.82/00808.
Ca atare, instanța de fond , față de obiectul litigiului dedus judecății trebuia să clarifice situația procesului verbal de punere în posesie în baza căruia apelanta susține că titularul dreptului de proprietate, autorul intimatului, a fost pus în posesie efectiv la data ce 10 iulie 1996 și a fost emis titlul de proprietate pe numele acestuia și să dispună efectuarea unei expertize pentru verificarea amplasamentului din titlul necontestat doar în lipsa acestuia.
În ce privește critica referitoare la expertiza efectuată la solicitarea intimatului căreia instanța de fond i-a acordat valoare probantă se constantă întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art.335 alin.1Cod procedură civilă, expertiza la fața locului nu poate fi făcută decât după citarea părților prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, în care li se vor indica ziua, ora și locul unde se va face lucrarea, citația, fiind comunicată sub sancțiunea nulității , cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de efectuare a lucrării.
Conform jurisprudenței CEDO, atunci când se numește un expert în cauză, părțile trebuie să aibă facultatea de a participa la activitățile pe care acesta le desfășoară și să primească concluziile expertului pentru a le pune în discuție.
Contradictorialitatea, intim legată de ideea de egalitate a armelor, impune judecătorului să vegheze ca orice element susceptibil să influențeze soluția privind litigiul să facă obiectul unei dezbateri contradictorii între părți.
Fiecare parte a procesului trebuie să aibă nu numai facultatea de a-și face cunoscute elementele pe care se bazează pretențiile sale, dar și aceea de a lua la cunoștință și de a discuta orice probă sau concluzie prezentată judecătorului cu scopul de a-i influența decizia.
Curtea Europeană a constatat încălcarea principiului contradictorialității în cauza Dima c. România, întrucât instanța internă s-a pronunțat pe baza unei expertize le efectuarea căreia reclamantul a fost citat cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente.
În speță, raportul de expertiză evidențiază întocmirea lucrării la data de 30.11.2014 doar în baza înscrisurilor și explicațiilor intimatului SCI, iar la dosar există dovada primirii citației de către apelantă la data de 03.12.2014 ulterior efectuării expertizei, situație în care se constată nerespectarea dispozițiilor art. art.335 alin.1 Cod procedură civilă, dreptul la apărare al apelantei fiind încălcat, în condițiile în care concluziile expertizei la care a fost convocată cu 3 zile înaintea termenului de efectuare, îi sunt defavorabile.
Așa fiind, se constată conform dispozițiilor legale menționate raportate la prevederile art.175 Cod procedură civilă, nulitatea raportului de expertiză întocmit de expert IAC, sancțiune ce nu poate fi înlăturată prin completarea sa în aceleași condiții.
Înlăturând expertiza pe concluziile căreia a fost motivată hotărârea apelată și constatând că instanța de fond nu a luat în considerare niciunul din argumentele pe care apelanta le-a prezentat în întâmpinare, Tribunalul apreciază că prin pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a încălcat dreptul la apărare al apelantei, drept consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 21 alin. 3 din Constituție.
Apreciind că această neregularitate procedurală constând în nesocotirea unui principiu fundamental care guvernează procesul civil atrage sancțiunea nulității hotărârii, în baza art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, apelul a fost admis, s-a anulat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, singura modalitate de restabilire a echilibrului între părțile implicate fiind reexaminarea cauzei de către prima instanță investită.
| ← FOND FUNCIAR. Jurisprudență Fondul funciar | Verificarea măsurilor preventive în cursul judecăţii.... → |
|---|
