CERERE ÎN ANULARE A ORDONANŢEI DE PLATĂ – MOTIVE STRICT PREVĂZUTE DE ART.1023 ALIN(3) COD PROC.CIV.
| Comentarii |
|
Judecătoria TURNU MĂGURELE Sentinţă civilă nr. 353 din data de 03.06.2014
Prin cererea înregistrată sub nr.1894/329/2013, la data de 26 noiembrie 2013, creditoarea S.C. B. SRL, cu sediul în comuna C., înregistrată la R. C. I. legal reprezentată de administrator A. B., a chemat în judecată pe debitoarea SC I.SA, înregistrată la R.C.sub, solicitând, pe calea ordonanței de plată, să fie obligată la plata sumei de 31.780,73 lei, reprezentând debit principal, și 14.706,29 lei, penalități de întârziere, calculate conform contractului de vânzare cumpărare nr. 433/28.09.2009.
În motivarea cererii a arătat creditoarea că debitoarea a achiziționat mărfuri în valoare de 31.780,73 lei, conform facturilor: nr.1711218, emisă în data de 27.12.2012 și scadentă în data de 12.02.2013, în valoare de 79.657,60 lei, din care a rămas neîncasată suma de 27.189,63 lei; nr.1712388, emisă la data de 22.01.2013 și scadentă la data de 07.04.2013, în valoare de 548,70; nr. 1712419, emisă la data de 23.01.2013 și scadentă în data de 08.04.2013, în valoare de 2.306,40 lei; nr.1712420, emisă la data de 23.01.2013 și scadentă la data de 08.04.2013, în valoare de 1.726 lei.
Pentru plata contravalorii facturilor, debitoarea a efectuat o serie de plăți parțiale, astfel, la data de 09.09.2013, acesta a achitat suma de 87.720,70 lei.
Conform art.1507 alin.1 Cod civil, plata se impută mai întâi asupra cheltuielilor apoi asupra dobânzilor și la urmă asupra capitalului, astfel că, suma achitată de debitoare a fost imputată astfel: suma de 31.780,7 lei penalizări de întârziere, calculate la data de 09.09.2013, conform anexa 1; suma de 3472 lei a fost imputată asupra facturii nr.1710502 scadentă la data de 26.02.2013 și care nu este subiectul cererii de față iar restul sumei de 52.467,97 lei, a fost imputată asupra facturii nr.1711218, emisă la data de 27.12.2012 și scadentă la data de 12.03.2013, în valoare de 79.657,60 lei, din care a rămas de încasat suma de 27.189,63 lei.
După data de 09.09.2013 debitoarea nu a mai efectuat nicio plată.
Creditoarea a mai arătat că, la data formulării cererii, debitul înregistrat de debitoare era de 46.487,02 lei.
A apreciat că, așa cum rezultă din actele anexate cererii, creanța este certă, lichidă și exigibilă, rezultând atât din înscrisurile asumate de debitoare, cât și din plățile efectuate de aceasta.
Conform prevederilor art.1014 Cod procedură civilă, a somat debitoarea să-și achite debitele restante, conform scrisorii recomandate cu confirmare de primire și conținut declarat anexat, însă aceasta nu a înțeles să dea curs solicitării.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp.art.1013 și urm. Cod procedură civilă.
Creditoarea a depus la dosar, în copie certificată: somația din 31.10.2013 cu confirmare de primire, anexa 2 calcul penalități la 31.10.2013, anexa 1 penalități la 09.09.2013, contract de vânzare cumpărare nr.433/28.09.2009, contractul de împrumut nr.563/04.03.2010 autentificat de BNP Ț. Gh. și 4 facturi fiscale.
La data de 28 martie 2014 debitoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
În motivarea cererii debitoarea a arătat că sumele solicitate de creditoare nu sunt certe, lichide și exigibile, astfel încât cererea de emitere a somație de plată este inadmisibilă.
A mai arătat că, la data de 09.09.2013, prin OP nr. 360, a achitat creditoarei suma de 87.720,70 lei, conform contractului nr.433/2009, sumă ce reprezintă c/val facturilor nr.1710502/2012, nr.1711218/2012, nr.1712388/2013, nr.1712419/2013 și nr.1712420/2013, astfel încât pretențiile acesteia sunt fără temei legal.
În aceste condiții nu înțelege de unde provine debitul principal, solicitat de către creditoare, iar, în ceea ce privește penalitățile solicitate, a apreciat că acestea nu pot fi solicitate pe calea ordonanței de plată, ci eventual pe calea unei acțiuni de drept comun, necesitând mai multe dezbateri de fond.
Prin sentința civilă nr.223/04 aprilie 2014, instanța a admis cererea creditoarei și a somat debitoarea să plătească creditoarei în termen de 30 de zile de la comunicare suma de 31.780,73 reprezentând contravaloare facturi neachitate, 14.706,29 lei reprezentând penalități de întârziere și 200 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, instanța a reținut că, în baza contractului de vânzare cumpărare nr.433/28.09.2009, creditoarea a livrat debitoarei mărfuri pentru care a emis facturile fiscale: nr. 1711218/27.12.2012, scadentă la data de 12.02.2013, în valoare de 79.657,60 lei, din care a rămas neîncasată suma de 27.189,63 lei; nr. 1712388/22.01.2013, scadentă la data de 07.04.2013, în valoare de 548,70 lei; nr. 1712419/23.01.2013, scadentă la data de 08.04.2013, în valoare de 2.306,40 lei; nr. 1712420/23.01.2013, scadentă la data de 08.04.2013, în valoare de 1.726 lei, valoarea totală fiind de 84238,70 lei.
Cu ordinul de plată nr.360/09.09.2013 debitoarea a plătit suma de 87.720,70 lei, destinația plății fiind plata facturilor enumerate mai sus.
Instanța a mai reținut că debitoarea nu a precizat modul de imputație a plății, conform dispozițiilor art.1507 alin.1 Cod civil, și nici nu a luat în seamă penalitățile de întârziere, prevăzute de art.13.3 din contract. Or, în lipsa unei indicații din partea debitorului, creditorul poate, într-un termen rezonabil și după ce a primit plata, să indice debitorului datoria asupra căreia aceasta se impută, așa cum prevăd dispozițiile art.1508 alin.1 Cod civil.
În speță, cu adresa nr.1550 din 10 septembrie 2013, creditoarea a confirmat primirea sumei de 87.720,70 lei și a indicat debitoarei modul în care a făcut imputația plății, și anume: 31.780,7 lei penalizări de întârziere, calculate la data de 09.09.2013, conform anexei 1; 3472 lei a fost imputată asupra facturii nr.1710502 scadentă la data de 26.02.2013, și care nu formează obiectul cererii de față, iar restul, de 52.467,97 lei, au fost imputați asupra facturii nr.1711218 emisă la data de 27.12.2012 și scadentă la data de 12.03.2013, în valoare de 79.657,60 lei, din care a rămas de încasat suma de 27.189,63 lei.
Împotriva sentinței, în termen legal, debitoarea a formulat cerere în anulare, ce a fost înregistrată la Judecătoria T. M., sub nr.890/329/2014, la data de 14 mai 2014.
În motivarea cererii, debitoarea a arătat că cererea creditoarei, privind emiterea unei ordonanțe de plată, era inadmisibilă, întrucât sumele solicitate de aceasta nu erau certe, lichide și exigibile, creditoarea interpretând contractul și făcând imputația plății, după bunul său plac.
A arătat instanței că, la data de 09.09.2013, prin OP nr.360, a achitat creditoarei suma de 87 720,70 lei conform contractului nr.433/2009, sumă ce reprezintă contravaloarea facturilor nr.1710502/2012, nr.1711218/2012, nr.1712388/2013, nr.1712419/2013 și nr.1712420/2013, astfel că a apreciat că pretențiile acesteia sunt fără temei legal.
Instanța i-a înlăturat însă apărarea, considerând că nu a specificat, pe ordinul de plată, ce anume datorii dorește să le plătească.
Debitoarea a apreciat că acest raționament nu are fundament, pentru că, așa cum a arătat, în cuprinsul OP a specificat, concret, facturile ce urmau a fi achitate.
În ceea ce privește penalitățile solicitate de creditoare, debitoarea a susținut că acestea nu pot fi cerute decât pe calea unei acțiuni de drept comun, pentru că necesită mai multe dezbateri în fond.
Pentru aceste motive, debitoarea a solicitat instanței să admită cererea sa și să dispună anularea sentinței civile nr.223/04 aprilie 2014, a Judecătoriei T. M.
După ședință, creditoarea a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea cererii debitoarei.
Creditoarea a arătat că între ea și debitoare s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.433/2009, contract în baza căruia între ele părțile, s-au desfășurat raporturi contractuale.
În întâmpinarea pe care a formulat-o debitoarea a recunoscut existența contractului, facturile emise cu valoarea lor, precum și faptul că plata s-a efectuat cu întârziere de peste 6 luni.
Față de această situație, S.C. B. SRL a făcut aplicarea dispozițiilor art.13.3 din contract (penalități de întârziere și art.7.6 din contract (imputația plății), astfel că, la data formulării cererii de emitere a ordonanței de plată, debitul era de 31780 lei, iar penalitățile de întârziere de 14706,29 lei.
Creditoarea a apreciat că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația dedusă judecății, în sensul aplicării dispozițiilor art.1507 Cod civil, privind imputația plății.
Pentru aceste motive, a solicitat respingerea cererii în anulare.
Soluționând cererea debitoarei, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.1023 alin.3 Cod procedură civilă, prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlul pentru emiterea ordonanței de plată, precum și, dacă este cazul, cauze de stingere a obligației, ulterioare emiterii ordonanței de plată.
Cât privește condiția prevăzută dispozițiilor art.1013 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit căreia procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile, din înscrisurile depuse la dosar, de creditoare, instanța constată că aceasta este îndeplinită.
Așa cum reiese din înscrisurile anexate cererii creditoarei, creanța acesteia, în sumă totală de 31780,73 lei, are la bază facturile fiscale nr.1711218/27.12.212, scadentă la data de 12.03.2013, în valoare de 79657,60 lei, din care a rămas neîncasată sume de 27189,63 lei; nr.1712388/22.01.2013, scadentă la data de 07.04.2013, în valoare de 548,70 lei; nr.1712419/23.01.2013, scadentă la data de 08.04.2013, în valoare de 2306,40 lei, și nr.1712420/23.01.2013, scadentă la data de 08.04.2013, în valoare de 1726 lei.
Facturile au fost emise în baza contractului nr.433/28.09.2009 și au fost însușite de debitoare, prin semnătură și ștampilă, așa cum prevăd dispozițiile art.1013 alin.1 Cod procedură civilă.
În mod corect instanța de fond a reținut că imputația plății a fost făcută de creditoare, în baza contractului încheiat de părți și a dispozițiilor art.1507 alin.1 Cod civil, mai întâi asupra penalităților (ce nu au fost luate în calcul de debitoare, deși aceasta a achitat contravaloarea facturilor cu întârziere, prin OP nr.360/09.09.2013).
Pe de altă parte, debitoarea nu a făcut dovada, potrivit dispozițiilor art.1023 alin.3 Cod procedură civilă, că, după emiterea ordonanței de plată, a achitat suma de 31780,73 lei, reprezentând contravaloarea facturii neachitate, și suma de 14706,29 lei, reprezentând penalități de întârziere, așa cum a stabilit instanța de fond, deși sarcina probei îi revenea.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că cererea în anulare este neîntemeiată, motiv pentru care urmează să o respingă.
| ← PRESCRIPŢIA DREPTULUI MATERIAL LA ACŢIUNE . Jurisprudență | Anularea procesului verbal de contravenție pentru neplata... → |
|---|
