PRESCRIPŢIA DREPTULUI MATERIAL LA ACŢIUNE . Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria TURNU MĂGURELE Sentinţă civilă nr. 609 din data de 07.10.2014
Prin acțiunea civilă, înregistrată sub nr.1134/329/2013, la data de 28 iunie 2013, reclamantul G E, a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul Iorga Florea, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să-l oblige pe pârât să-i plătească suma de 9000 lei, reprezentând prejudiciul pe care i l-a cauzat prin lipsa de folosință pentru perioada cuprinsă între 15 aprilie 2009-24 mai 2013, asupra terenului proprietatea sa, în suprafață de 1544 mp, teren situat în intravilanul comunei S M, jud. Teleorman, în cvartalul 78, parcela 6, cu vecinătățile: N- Iorga Petre și Iorga Florea, E- DJ 546, S- Iorga Tudor și V- teren primărie.
Reclamantul ți-a rezervat dreptul de a-și mări câtimea pretențiilor.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 15 aprilie 2009 a cumpărat de la comuna S M, terenul cu suprafața de 1557 mp, situat în intravilanul comunei Slobozia Mândra, jud. Teleorman, în cvartalul 78, parcela 6, nr. cadastral 170 și înscris în cartea funciară nr.128/N.
După achiziționarea imobilului, nu a putut intra în posesia acestuia, pentru că terenul era ocupat, în mod abuziv, de către pârât.
Din cauza acestei situații, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc M M E (dosar nr.37/N/22 aprilie 2009), l-a notificat pe pârât să-i lase, în deplină proprietate, terenul pe care acesta îl ocupă fără drept.
Pârâtul a refuzat însă să dea curs notificării și a continuat să se folosească de teren, construind pe acesta un garaj și solarii în care cultiva legume, pe care le valorifica pe piață.
Pentru acest motiv, la data de 19 mai 2009 a formulat o acțiune civilă, la Judecătoria Turnu Măgurele, acțiune ce a avut ca obiect revendicare imobiliară.
Prin sentința civilă nr. 1486/21 noiembrie 2011, acțiunea sa a fost admisă.
Pârâtul a atacat hotărârea cu apel iar, la data de 24 octombrie 2012, Curtea de Apel București a anulat recursul acestuia.
Nici în urma finalizării dosarului, pârâtul nu a înțeles să-i lase terenul, astfel că punerea sa în posesie s-a putut face doar prin executare silită, în baza procesului verbal de executare, încheiat de BEJ M M E, la data de 24 mai 2013.
Reclamantul a mai arătat că, prin refuzul constant de a-i respecta dreptul de proprietate, pârâtul i-a creat un prejudiciu ce constă în lipsa de folosință a terenului, în
perioada 15 aprilie 2009-24 mai 2013, lipsă de folosință pe care a evaluat-o, provizoriu, la suma de 9000 lei.
Pentru evaluarea prejudiciului, reclamantul a solicitat efectuarea unei expertize care să stabilească evaluarea producției nete, pe care ar fi putut să o obțină, în condițiile în care avea folosința terenului și îl cultiva cu legume (roșii, castraveți, ardei gras, etc) în solarii, așa cum a fost exploatat, de către pârât.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1349 Cod civil.
Pentru dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și expertiză.
A anexat acțiunii: chitanță taxă timbru, desfășurător cu calculul taxei judiciare de timbru, împuternicire avocațială și (în copii certificate) contract de vânzare-cumpărare, autentificare sub nr.516/15 aprilie 2009, de BNP P P, sentința civilă nr.1486/21 noiembrie 2011, încheiere din 04 martie 2013, pronunțate de Judecătoria Turnu Măgurele, raport de expertiză tehnică judiciară și proces verbal din 24 mai 2013, încheiat de BEJ M M E.
În termen legal, pârâtul a formulat întâmpinare (filele 23-24), prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, pârâtul a arătat că, prin sentința civilă nr.1486/21 noiembrie 2011, s-a dispus ca el, pârâtul să fie obligat să lase reclamantului G E suprafața de 1544 mp teren, pe care el, pârâtul, îl ocupa, teren situat în cvartalul 78, parcela 6, așa cum a fost individualizat în raportul de expertiză; să desființeze construcțiile amplasate pe terenul revendicat și stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile lor.
Apelul și recursul formulate împotriva sentinței i-au fost respinse.
Fără a comunica cu el, reclamantul a apelat la BEJ M M E, pentru începerea executării silite, în acest sens întocmindu-se dosarul de executare nr.49/2013.
În urma somației executorului, el s-a conformat în sensul că a achitat, în totalitate, suma de bani indicată și a demolat construcțiile edificate pe teren, pe cheltuiala proprie.
Cât privește prezența acțiune a reclamantului, pârâtul a susținut că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, a arătat că el nu a ocupat terenul abuziv, așa cum a susținut reclamantul, ci a fost pus în posesie cu acesta în anul 1992, de primarul de la acea vreme, fără însă a se efectua o măsurătoare adecvată.
Faptul că el a încercat să se apere, solicitând probatorii și atacând hotărârea cu apel și ulterior recurs, nu trebuie interpretat ca un abuz de drept din partea lui.
De asemenea, obligarea sa la plata sumei de 9000 lei nu are un suport legal, prejudiciul fiind doar prezumat.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.205 Cod procedură civilă.
În sentința publică din data de 01 octombrie 2013, pârâtul, prin avocat, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada 15 aprilie 2009-28 iunie 2010, raportat la data introducerii acțiunii.
Instanța a respins apărarea reclamantului care a invocat decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepții, apreciind că, în cauză, nu operează decăderea, motivat de faptul că excepția prescripției dreptului material la acțiune, în cauza de față este o excepție de ordine publică și care, potrivit dispozițiilor art.247 alin.1 Cod procedură civilă, poate fi invocată de parte sau de instanță, în orice stare a procesului.
Fiind vorba de o prescripție începută și neîmplinită la data intrării în vigoare a Noului Cod civil, aceasta este supusă dispozițiilor legale care a instituit-o respectiv Decretului nr.167/1958, privitoare la prescripția instinctivă, așa cum prevăd dispozițiile art.201 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a N Cod civil.
În lumina dispozițiilor Decretului nr.167/1958, prescripția extinctivă este reglementată ca o instituție juridică de ordine publică, astfel că pârâtul este în drept să invoce excepția în orice stare a pricinii.
Fiind vorba de o excepție ce vizează fondul cauzei, în baza dispozițiilor art.248 alin 4 Cod procedură civilă, prin încheierea de ședință din data de 01 octombrie 2013, instanța a dispus unirea excepției cu fondul cauzei.
Pentru dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat efectuarea unei expertize agricole, având ca obiectiv evaluarea producției nete, pe care reclamantul ar fi obținut-o de pe terenul ce formează obiectul cauzei, în condițiile în care terenul ar fi fost cultivat cu legume, în solarii, așa cum a fost exploatat de către pârât.
Suplimentar, instanța a dispus ca expertul să calculeze, separat, producția netă ce s-ar fi putut obține, corespunzător perioadei 15 aprilie 2009 - 28 iunie 2010.
Pârâtul, prin avocat, a fost de acord cu obiectivele de expertiză și a precizat că suprafața de teren ocupată de solarii a fost de 152 mp.
Reclamantul a mai depus o notificare a pârâtului, la data de 26 iulie 2013, de către BEJ M M E.
Pârâtul nu a solicitat administrarea de probe.
A fost desemnat expert Voicu Ion, cu un onorariu de 500 lei.
Având în vedere că expertul nu a răspuns obiectivelor fixate, instanța a dispus refacerea raportului de expertiză.
La solicitarea expertului Voicu Ion, instanța a dispus înlocuirea acestuia, cu un alt expert, în cauză fiind desemnat, prin tragere la sorți, expert P L.
Pârâtul a contestat evaluarea făcută de expert P L și, la solicitarea acestuia, instanța a dispus efectuarea unei contraexpertize.
Prin tragere la sorți, a fost desemnat expert S N, cu un onorariu de 500 lei.
În ședința publică din data de 30 septembrie 2014, reclamantul a solicitat instanței să ia act că își majorează câtimea pretențiilor, la suma de 18979 lei, corespunzător raportului de expertiză, întocmit de expert P L.
Analizând materialul probator administrat în cauză, respectiv înscrisurile depuse de reclamant, instanța reține că, în baza contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.516/15 aprilie 2009, reclamantul a devenit proprietarul suprafeței de 1557 mp teren, cu destinația curți construcții, situată în comuna S M, jud. Teleorman, în tarlaua 78, parcela 6, având nr. cadastral 170, înscris în Cartea funciară nr.128/N a comunei S M, jud. Teleorman.
La data de 19 mai 2009, reclamantul G E l-a chemat în judecată pe pârâtul I F, revendicând de la acesta suprafața de teren dobândită în baza contractului de vânzare-cumpărare, cu motivarea că acesta îl ocupă abuziv.
Prin sentința civilă nr.1486/21 noiembrie 2011, pronunțată de J T M a fost admisă acțiunea civilă, formulată de reclamantul G E, iar pârâtul I F a fost obligat să-i lase reclamantului, în deplină proprietate, ternul revendicat, să-și desființeze construcțiile, respectiv două solarii și un garaj, amplasate pe trenul revendicat. Totodată, a fost stabilită și linia de hotar dintre proprietățile părților.
Instanța reține că printre efectele acțiunii în revendicare se numără și restituirea fructelor și acoperirea cheltuielilor făcute de către posesorul pârât cu bunul pe care trebuie să-l restituie.
Cât privește restituirea fructelor produse de bunul revendicat, urmează a se face distincție după cum posesorul pârât a fost de bună sau de rea credință.
În cauză, de la data intentării acțiunii în revendicare (19 mai 2009), pârâtul Iorga Florea a devenit un posesor de rea-credință, care potrivit dispozițiilor art.484 V cod civil (aplicabil în cauză, în baza art.4 din Legea nr.71/2011) este obligat să restituie reclamantului, în calitate de proprietar al terenului, toate fructele, oricare ar fi ele (naturale industriale sau civile). Mai mult, el va fi obligat, potrivit acelorași dispoziții legale, să restituie nu numai fructele percepute, dar și pe cele care, din neglijența sa, nu le-a perceput.
Reclamantul G E, în calitate de proprietar al terenului, este obligat să plătească pârâtului, în calitate de posesor de rea credință, așa cum dispune art.484 V Cod civil, cheltuielile pentru înființarea și întreținerea culturilor.
Cât privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, așa cum a motivat în încheierea de ședință din data de 01 octombrie 2013, instanța a reținut că se aplică dispozițiile Decretului nr.167/1958, privind prescripția extinctivă.
Potrivit dispozițiilor acestui act normativ, acțiunile personale, indiferent de izvorul lor, sunt supuse termenului general de prescripție, de 3 ani.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât, pentru contravaloarea lisei de folosință aferentă perioadei de 15 aprilie 2009-28 iunie 2010.
Cât privește fondul cauzei, instanța va omologa raportul de expertiză întocmit de expert P L, raport de expertiză ce a răspuns obiectivelor fixate de părți și încuviințate de instanță.
De asemenea, raportul de expertiză are la bază, conform înscrisurilor anexate acestuia, datele furnizate de Institutul Național de Statistică.
Mai mult, datele Institutului Național de Statistică, ce vizează producția medie la ha, pentru cartofii timpurii, își găsesc corespondent și în producțiile comunicate de Primăria comunei Slobozia Mândra, jud. Teleorman, unde este situat terenul, așa cum reiese din adresa nr.2157/29.10.2013 (fila 68) emisă de Primăria comunei S M, jud. Teleorman.
În ședința publică din data de 08 octombrie 2013, pârâtul a susținut că suprafața de teren ocupată cu solarii a fost de 152 mp, dar nu a dovedit acest fapt, declarând că nu are probe de administrat.
Expertul P L a calculat producția netă de tomate, corespunzător unei suprafețe de 300 mp teren, ocupată cu solarii, reținută în urma discuției cu părțile, conform mențiunilor acestuia.
Pârâtul nu a contestat acest aspect, din raportul de expertiză, ci doar evaluarea producției.
Instanța nu a omologat raportul de expertiză întocmit de expert S N, motivat de faptul că expertul a răspuns unor obiective stabilite de el și nu de instanță.
Concluziile la care ajunge expertul, privind suprafața ocupată de solarii, -50 mp, contrazisă chiar și de susținerile pârâtului în fața instanței, la data de 08 octombrie 2013, componența culturilor și evaluarea acestora, nu au nicio bază în obiectivele stabilite de părți, de comun acord, și omologate de instanță și nici în datele Institutul Național de Statistică.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea civilă și va obliga pe pârât să plătească reclamantului suma de 12635 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin lipsa de folosință, aferent perioadei 28 iunie 2010 - 28 iunie 2013.
În baza art.453 alin.1 Cod procedură civilă va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 2470,80 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, corespunzător valorii acordate, onorariu avocat și onorariu expert).
| ← ORDONANŢĂ DE PLATĂ. OBLIGAŢII ALTERNATIVE; DREPTUL DE A... | CERERE ÎN ANULARE A ORDONANŢEI DE PLATĂ – MOTIVE STRICT... → |
|---|
