Cereri. Jurisprudență Cereri
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 34 din data de 26.01.2017
Prin Ordinul comun al Ministrului Muncii și Protecției Sociale și al Ministrului Sănătății din 17.04.1997 s-a completat Ordinul 125/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării și s-a prevăzut la pct.94 că, se încadrează în grupa a II -a de muncă "șoferii de pe autosanitare (ambulanțierii) din serviciile de ambulanță județene și a municipiului București și personalul medico-sanitar de intervenție de pe autosanitare";.
S-a prevăzut că beneficiază de acest drept, personalul care la data publicării ordinului este în activitate și a lucrat în funcția, activitatea și locurile respective după data de 01.03.1990.
Împrejurarea că, reclamantul - șofer pe autosanitară, nu mai era angajatul pârâtului ( Serviciul Județean de Ambulanță) la data publicării ordinului, deși avusese această funcție și lucrase în același loc de muncă începând cu data de 01.03.1990, nu îndreptățește angajatorul să nu îl încadreze în grupa a II de muncă.
ÎCCJ a statuat prin Decizia nr. 258/20.09.2004 că, a accepta restrângerea sferei de aplicare a Ordinului 50/1990 și a crea categorii distincte de beneficiari în raport cu o situație pe care anumite categorii de salariați o aveau atunci când ordinului i s-au adus modificări sau completări ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă indiferent de perioada în care au lucrat.
Tribunalul Mehedinți - sentința din 26.01.2017
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.09.2016, reclamantul BD a chemat în judecată, în calitate de pârât, pe MS, SAJ Mehedinți pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în perioada 07.03.1990 - 01.08.1996 a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă în procent de 100% și să fie obligat pârâtul a-l nominaliza în tabelul anexă la dispoziția nr.42/1997 în vederea acordării grupei a II-a de muncă și totodată să îi elibereze o adeverință prin care să se constate că în perioada 07.03.1990 - 01.08.1996 a desfășurat activitate în condiții de grupa a II-a de muncă în procent de 100% - adeverință tip conform HG nr.257/2011 Anexa nr.14.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada 07.03.1990 - 01.08.1996 a desfășurat activitate ca șofer pe autosanitară în cadrul SA Mehedinți, iar prin adresa nr.1768/17.03.2016 a cerut să îi elibereze o adeverință care să ateste faptul că a lucrat în condiții deosebite de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, însă i s-a comunicat faptul că nu i se poate elibera o asemenea adeverință deoarece nu este nominalizat în tabelul anexă la dispoziția nr.42/1997 ca fiind beneficiar al acestui drept întrucât la data de 17.04.1997 nu mai activa ca angajat în cadrul Serviciului de Ambulanță, având contractul individual de muncă încetat de la data de 01.08.1996.
A precizat faptul că pârâtul a aplicat greșit Ordinul comun al Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr.201/326/04.1997 care a completat Ordinul nr.125/1990 în sensul acordării grupei a II-a de muncă numai angajaților care activau în acel moment și nu tuturor celor care au lucrat începând cu 01.03.1990, potrivit metodologiei de încadrare în grupele I și a II-a de muncă prevăzută de Ordinul nr.50/1990 cu toate că a desfășurat activitate în condiții grele de muncă ce afectează starea de sănătate.
A arătat și că, prin apariția Ordinului nr.50/1990 s-au precizat locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării, încadrarea făcându-se proporțional cu timpul efectiv lucrat în locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I de muncă personalul să lucreze în aceste locuri de muncă cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a cel puțin 70% din programul de lucru.
A fost invocată Decizia nr.258/20.09.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia nu se poate restrânge aplicarea ordinului nr.50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior, cât și Decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Ordinului nr.125/1990, ale HG nr.257/2011 și ale Legii nr.263/2010.
Ca probe, a arătat că depune înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei cu expertiză contabilă care să constate dacă și-a desfășurat activitatea în condițiile specifice grupei I de muncă pentru perioada 13.07.1978 - 05.01.1982 și să se stabilească procentul de încadrare a activității desfășurate în grupa a II-a de muncă pentru perioada 13.07.1978 - 05.01.1982, urmând să se indice dacă acest procent este de 100% sau mai mic.
La 27.09.2016, reclamantul a formulat și depus precizare de acțiune prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată MS, SAJ Mehedinți pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate că în perioada 07.03.1990 - 01.08.1996 și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, să fie obligat pârâtul să îl nominalizeze în tabelul anexă la dispoziția nr.42/1997 în vederea acordării grupei a II-a de muncă și să fie obligat pârâtul să elibereze o adeverință prin care să se constate că în perioada 07.03.1990 - 01.08.1996 și-a desfășurat activitatea în condiții de grupa a II-a de muncă în procent de 100% - și eliberarea unei adeverințe tip conform HG nr.257/2011 Anexa nr.14.
A precizat că cererea sa este întemeiată pe dispozițiile Ordinului Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Sănătății nr.201/326/04.1997 care a completat Ordinul nr.125/1990 poziția nr.94 Anexa nr.2 a Ordinului nr.50/1990 și Ordinul nr.125/1990.
Reclamantul a depus la dosar copia Ordinului comun al Ministerului muncii și Protecției Sociale și Ministerului Sănătății nr.201/326/04.1997.
În termenul prevăzut de art.201 C.proc.civ. pârâtul SAJ Mehedinți a formulat și depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată.
A arătat că reclamantul, prin adresa nr.1768/17.03.2016 a solicitat eliberarea unei adeverințe care să certifice faptul că a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, iar prin adresa nr.1894/23.03.2016 i s-a răspuns în sensul că nu poate fi eliberată o astfel de adeverință întrucât la data de 17.04.1997, data emiterii Ordinului comun nr.201/326/04.1997, reclamantul nu mai era salariatul Serviciului de Ambulanță, contractul individual de muncă încetând la data de 01.08.1996 prin acordul părților.
A mai arătat că, potrivit prevederilor art.2 din Ordinul comun al Ministerului Muncii și Protecției Sociale / Ministerul Sănătății nr.201/326/04.1997 ";Beneficiază de acest drept persoanele care la data prezentului ordin sunt în activitate și au lucrat în funcțiile, activitățile și locurile de muncă respective după data de 01.03.1990 potrivit metodologiei de încadrare în grupele I și a II-a de muncă prevăzută în Ordinul nr.50/1990.";.
Față de acest Ordin, SAJ Mehedinți a emis Dispoziția nr.42/1997 în vederea acordării grupei a II-a de muncă pentru șoferii de autosanitară, ambulanțierii și personalul medico-sanitar de intervenție de pe autosanitare aflați în activitate în cadrul unității la data de 17.04.1997 - data emiterii ordinului comun nr.201/326/04.1997 - și care au desfășurat activitate în locurile de muncă precizate, începând cu data de 01.03.1990, reclamantul nefiind nominalizat în tabelul anexă la Dispoziția 42/1997 deoarece nu se mai afla în activitate în cadrul unității, contractul individual de muncă încetându-i la data de 01.08.1996.
Pârâtul a mai depus la dosar înscrisuri reprezentând: Dispoziția nr.42/12.08.1997 și Tabel nominal cu personalul SJA Mehedinți ce a lucrat în condițiile grupei a II-a de muncă acordată prin Dispoziția nr.42/1997.
Examinând actele dosarului se rețin următoarele:
Reclamantul BD a fost angajat al pârâtului SJA în perioada 07.03.1990- 01.08.1996 ca șofer autosanitară, conform înscrierilor din carnetul de muncă.
În cererea de chemare în judecată reclamantul a susținut că a desfășurat activitatea respectiv la MS - SJA și în ședința publică din 08 decembrie 2016 a precizat că angajatorul a fost SJA Mehedinți și nu MS - SJA așa cum din eroare a fost trecut în cerere.
Prin Ordinul Comun al Ministerului Muncii și Protecției Sociale și Ministerului Sănătății din 17.04.1997 s-a prevăzut ca locurile de muncă și activitățile din Serviciile de Ambulanță și ale Municipiului București care se încadrează în grupa a II-a de muncă sunt prevăzute în anexa 1 din ordin, adăugându-se prevederile Ordinului 125/1990 completat cu avizele ulterioare, pentru precizarea locurilor de muncă, activitățile și categoriile profesionale.
Art. 2 prevede că beneficiază de acest drept personalul care la data publicării ordinului este în activitate și a lucrat în funcțiile, activitățile și locurile de muncă respective după data de 01.03.1990, potrivit metodologiei de încadrare în grupa I și II de muncă prevăzute de Ordinul 50/1990.
În anexa I la ordin sunt prevăzute locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu care se completează anexa II la Ordinul 125/1990 respectiv pct. 94 " șoferii de pe autosanitare (ambulanțierii) din serviciile de ambulanță județene și a municipiului București și personalul medico-sanitar de intervenție de pe autosanitare";.
În aplicarea prevederilor legale de mai sus prin Dispoziția nr. 42 din 12.08.1997 S J A Mehedinți a fost nominalizat personalul ce se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Din verificarea tabelului anexă la această dispoziție rezultă că reclamantul BD nu a fost nominalizat ca fiind încadrat în grupa a II-a de muncă deși în perioada derulării raporturilor de muncă a avut funcția de șofer autosanitară dar contractul individual de muncă încetase în anul 1996.
Se constată de asemenea că celorlalți salariați care s-au aflat în activitate la data de 17.04.1997 li s-a recunoscut încadrarea în grupa a II-a de muncă începând cu anul 1990.
Se constată că în mod nelegal nu s-a dispus încadrarea activității desfășurată de reclamant începând cu anul 1990 în grupa a II-a de muncă pe considerentul că la data de 17.04.1997 raporturile de muncă cu angajatorul nu mai existau, ele încetând la data de 01.08.1996.
Așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 258/20.09.2004 a accepta restrângerea sferei de aplicare a Ordinului 50/1990 și a crea categorii distincte de beneficiari în raport cu o situație pe care anumite categorii de salariați o aveau atunci când ordinalului i s-au adus modificări sau completări ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă indiferent de perioada în care au lucrat.
Față de acest considerente va fi admisă acțiunea reclamantului în sensul constatării că acesta a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 201/326/04.1997 ce completează Ordinul 125/1990, poziția 94 în procent de 100 %.
Cum dovada perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă se face cu carnetul de muncă, iar acest înscris nu există și având în vedere dispozițiile art. 40 alin.2 Codul Muncii va fi obligat angajatorul să elibereze o adeverință conform celor arătate mai sus.
Având în vedere dispozițiile art. 453 al.1 Cod proc..civ. va obliga pârâtul să achite reclamantului cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Această sentință a rămas definitivă ca urmare a neapelării de către părți.
| ← Contestaţie la executare. Jurisprudență Plăţi | Contestatie lșa executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
