Prejudicii, daune. Jurisprudență Prejudicii, daune

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 72 din data de 01.02.2017

Potrivit art.2523 cod civil "prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui."; iar potrivit art. 211 lit c din Legea nr.62/2011 plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate și restituirea unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei

În raport de aceste dispoziții legale coroborat cu data nașterii dreptului la acțiune- 19.02.2010 și raportat la data introducerii acțiunii deduse judecății - 17.11.2016 se constată că a intervenit prescripția extinctivă, deoarece dreptul a fost solicitat peste termenul de 3 ani prevăzut de lege.

( Tribunalul Mehedinți - sentința nr.72/01.02.2017)

Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 4355/101/2016 reclamanta DJSPT MEHEDINȚI și pe pârâtul B.Ș.D.G pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 36.914 lei, ce reprezintă prejudiciul cauzat instituției în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constatat de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Mehedinți, prin Decizia nr.35/23.02.2016. înregistrată sub nr.522/29.02.2016 la D.J.S.T. Mehedinți.

În fapt a arătat că pârâtul B:Ș.D.G, a îndeplinit funcția de conducere de director al DJT Mehedinți (ordonator terțiar de credite) de la data de 30.08.2005. potrivit Ordinului de numire nr.463/30.08.2005 emis de ANT, până la data de 05.11.2008 potrivit Ordinului de încetare a raportului de serviciu nr.l915/05.11.2008 emis de ANT, funcție în care, printre altele, avea atribuții de gestionare și administrare, în condițiile legii, a integrității patrimoniului și de exercitare a controlului asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu si obiectivelor de către personalul angajat.

În perioada 06.01.2016 - 29.02.2016, la sediul unității a avut loc un control de audit financiar asupra contului de execuție bugetară pe anul 2015, efectuat de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Mehedinți, în urma căruia s-a comunicat reclamantei Decizia nr.35/23.02.2016, prin care s-au constatat mai multe abateri de la legalitate și regularitate care au determinat producerea de prejudicii - creanțe neîncasate, prescrise la data misiunii de audit financiar care nu mai pot fi recuperate de la debitori și pentru care nu au fost luate măsurile legale de recuperare.

Printre prejudicii figurează și suma de 36.914 Iei, ce provine din perioada 2006 - 2007 ca urmare a derulării contractului de prestări servicii cazare și masă nr.509/22.05.2006 încheiat între DJT Mehedinți și SC C.M. SRL (lichidata din data de 20.01.2011).

Împotriva debitoarei SC CM SRL s-a deschis procedura insolvenței prin Sentința Comercială nr.42/1 1.01.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, dosar sindic nr.4044/30/2006. Termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor a fost 01.03.2007. deschiderea procedurii fiind publicată în Buletinul procedurilor de Insolvență nr.271/30.01.2007.

DJT Mehedinți, reprezentată prin director B SDG, a formulat cerere de admitere a creanței în sumă de 36.914 lei, în data de 04.07.2007.

Întrucât această cerere de admitere a creanței a fost formulată tardiv - 04.07.2007 față de termenul legal 01.03.2007, administratorul judiciar al firmei a notificat entitatea la data de 25.06.2007, în sensul că cererea de admitere a creanței se încadrează în prevederile art.76 din Legea nr.85/2006, fiind decăzută din drepturi.

S-a mai arătat că având în vedere că entitatea nu avea în organigramă postul de consilier juridic și nici o persoană desemnată cu urmărirea și executarea debitelor, pârâtul, prin natura funcției de director, ordonator terțiar de credite și a sarcinilor stipulate în fișa postului, avea obligația să întreprindă toate demersurile legale pentru recuperarea acestei creanțe.

Potrivit art.22 alin (2) din Legea nr.500/2002, ordonatorii terțiari de credite, răspund de gestionarea și administrarea, în condițiile legii, a integrității patrimoniului si de exercitare a controlului asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu si obiectivelor de către personalul angajat.

Pârâtul avea calitatea de salariat la data producerii prejudiciului, potrivit Contractului individual de muncă nr. 166/30.08.2005 încheiat cu ANT, obiectul contractului, potrivit lit.B din acesta fiind: "MANAGEMENTUL ȘI COORDONAREA ACTIVITĂȚII DJ MEHEDINȚI" .

S-a mai arătat că răspunderea patrimonială este o variantă a răspunderii civile, elementele sale de bază - prejudiciul patrimonial, fapta ilicită păgubitoare și raportul de cauzalitate , fiind elemente esențiale ale răspunderii civile.

În conformitate cu art.254 din Codul muncii: "Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor".

Răspunderea civilă contractuală derivă din neexecutarea unei obligații pe care debitorul și-a asumat-o. Contractul dă naștere unor obligații care trebuie executate de bună credință, neexecutarea în condițiile stabilite atrăgând răspunderea civilă contractuală, care nu este altceva decât aplicarea unei sancțiuni, dorite și întrevăzute de părți la încheierea contractul ui. Proba, condițiile și efectele neexecutării obligației sunt elementele accesorii ale răspunderii civile contractuale, care o separă de răspunderea civilă delictuală.

Condiția esențială pentru a atrage răspunderea contractuală este existența unui contract și valabilitatea acestuia , scopul final fiind repararea unui prejudiciu patrimonial provocat persoanei juridice - angajator, sau lucrurilor aparținând acesteia.

Art. 1350 Răspunderea contractuală: "(1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.

(2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare

de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile

legii."

Având în vedere că răspunderea patrimonială a angajatului poate fi atrasă doar în situația îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 254 din Codul muncii : calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudicial cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului,s-a precizat că:calitatea de salariat a pârâtului la data producerii prejudiciului a fost dovedită în cauza. Pârâtul deținea funcția de director, conform Ordinului de numire nr.463/30.08.2005 emis de ANT, și în îndeplinea sarcinilor de serviciu, potrivit CTM si a fișei de post nr. 168/20.10.2005 avea următoarele obligații: "aprobă bugetul de venituri și cheltuieli, urmărește realizarea acestuia, este ordonator terțiar de credite"; asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea activităților din

centrele"

Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii susceptibilă de a atrage răspunderea patrimonială a salariatului este orice acțiune sau inacțiune săvârșită în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu atribuțiile de serviciu ale salariatului, astfel cum acestea rezultă din CIM. fișa postului și normele legale.

Raportul de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita este o alta condiție a răspunderii civile. Prejudiciul înregistrat a fost produs prin fapta pârâtului care nu si-a îndeplinit

S-a arătat că prejudiciul este real, cert, lichid si exigibil, fiind reflectat în contabilitate în contul 411.8, cu nota contabilă nr. 1074 si constatat prin Decizia nr.35/23.02.2016 emisă de Curtea de Conturi Mehedinți, înregistrată sub nr.522/29.02.2016 la D.J.S.T. Mehedinți.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptelor, din natura atribuțiilor pârâtului și din natura prejudiciului. Ca atare, pârâtul nu a dus la îndeplinire obligațiile ce derivă din calitatea de director - ordonator terțiar de credite, în condițiile în care, prin natura funcției si a fișei de post. acesta avea niște obligații speciale. Legătura de cauzalitate dintre prejudiciul ți fapta săvârșită rezultă ex re..

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. art. 254 (1) Codul Muncii, art. 1350 Cod Civil (1) si (2) Noul Cod Civil.

În dovedirea celor arătate reclamanta a depus la dosar : Referatul compartimentului juridic nr.757/22.03.2016; Proces verbal constatare nr.220/29.01.2016 încheiat de către Camera de Conturi Mehedinți (pag. 1,3,4,10,37); Decizia nr.35/23.02.2016 emisă de către directorul Camerei de Conturi Mehedinți (pag. 1,2,7,8,11,12,13); Nota contabilă nr. 1074: Ordin numire 463/30.08.2005 emis de ANT; Ordin de încetare a raportului de serviciu nr. 1915/05.11.2008 emis de ANT; Contractul de muncă nr. 166/30.08.2005; Fișa postului nr. 168/20.10/2005;Contract de prestări servicii nr.509/22.05.2006 încheiat cu SC CM SRL; Sentința Comercială nr.42/11.01.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș dosar nr.4044/30/2006; Notificare privind deschiderea procedurii de insolvență nr.660/25.02.2007; Cerere de admitere a creanței înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 04.07.2007;Adresa nr.769/14.06.2007 emisa de Cabinet Individual de Insolvență DM din Timișoara.

În apărare, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune întrucât au trecut mai mult de 3 ani de la data când reclamanta a cunoscut întinderea și persoana care se face vinovată de producerea acestei pagube ( Decretul 167 din 21 iulie 1958 privind prescripția extinctive). Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege de 3 ani.

A fost invocată și excepția necompetentei materiale a secției de Litigii de muncă a Tribunalului Mehedinți, competentă fiind Judecătoria Drobeta-Turnu Severin ( art. 94 lit. j C.pr.civ.), acțiunea fiind una în pretenții, solicitându-se plata sumei de 36.914 lei.

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

S-au anexat la dosar de către pârât procesul verbal de constatare din data de 19.02.2010, decizia nr. 1/2010.

La întâmpinarea astfel formulată reclamanta a formulat răspuns prin care a arătat că în ceea ce privește necompetența materială a secției de Litigii de Muncă a Tribunalului Mehedinți invocată de către pârât, este nefondată, întrucât litigiul dedus judecății are la baza un contract de muncă valabil încheiat, iar la data producerii prejudiciului, pârâtul avea calitatea de salariat, potrivit contractului de munca nr. 166/30.08.2015. încheiat cu ANT.

De asemenea, foștii salariați răspund potrivit normelor din Codul Muncii, daca paguba produsa de ei angajatorului a fost descoperita după încetarea contractului individual de munca. In cazul încetării de drept a contractului individual de munca, salariatul răspunde patrimonial potrivit normelor dreptului muncii pentru faptele prejudiciabile comise pana la data la care intervine cauza de încetare.

Ca noțiune generală, contractul este înțelegerea încheiată între două sau mai multe persoane în vederea producerii unor efecte juridice. Specifică dreptului muncii este categoria contractelor de muncă. în care se include contractul colectiv de muncă și contractul individual de muncă. în conformitate cu prevederile art. 16 al in. 1 din Codul muncii.

Potrivit art.269 alin.(l) Codul Muncii, teritorial, este competentă instanța de la sediul unității reclamante, iar potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 1 Noul Cod de Procedura Civila, material, este competent tribunalul.

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, s-a arătat că de la data dispunerii măsurii de recuperare a acestui prejudiciu-23.12.2016 și până la data introducerii acțiunii la instanța competentă-17.11.2016, nu a fost depășit termenul de 3 ani prevăzut de disp. art. 268 alin.1 pct.1 din Codul Muncii.

Verificând excepția prescripției invocată de pârât , Tribunalul reține următoarele:

Potrivit art.2517 Cod civil "termenul prescripției este de 3 ani dacă legea nu prevede un alt termen.";.

De asemenea, art.268 alin.1 lit.c Codul muncii prevede un termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum si in cazul răspunderii patrimoniale a salariatului față de angajator";

Potrivit art. 211 din Legea nr. 62/2011 " Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează:

a) măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă;

b) constatarea nulității unui contract individual de muncă poate fi cerută de părți pe întreaga perioadă în care contractul respectiv se aplică;

c) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate și restituirea unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.";

Instanțe ține ca prin acțiunea adresata acestei instanțe se solicita obligarea pârâtului la plata sumei de 36.914 lei, ce reprezintă prejudiciul cauzat instituției în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constatat de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Mehedinți, prin Decizia nr.35/23.02.2016. înregistrată sub nr.522/29.02.2016 la D.J.S.T. Mehedinți.

Suma de 36914 lei reprezintă prejudiciu produs ca urmare a neaplicării clauzelor prevăzute la pct. 5.2 si 5.3 din contractul nr. 509/22.05.2006 încheiat intre SC C M SRL Timisoara si DJT Mehedinți.

Existenta acestui prejudiciu a fost constata la data de 19.02.2010 de către Curtea de Conturi așa cum reiese si din procesul verbal de constatare aflat la filele 50-53 din dosar si din decizia nr. 1/2010 emisa de acesta instituție.

Potrivit art.2523 Cod civil "prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui."; iar potrivit art. 211 lit c din Legea nr.62/2011 plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate și restituirea unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei

Așa fiind, se constată că este întemeiată excepția prescripției invocată de pârât, urmând să fie admisă excepția.

← Acţiune pauliană		Consistoriul eparhial nu se încadrează în noţiunea de... →

Prejudicii, daune. Jurisprudență Prejudicii, daune

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Prejudicii, daune. Jurisprudență Prejudicii, daune