Cheltuieli nedeductibile fiscal. Condiţiile care trebuie să fie îndeplinite pentru a fi incidente dispoziţiile art. 21, alin. 4, lit. f şi m Cod fiscal şi pct. 48 din HG nr.44/2004.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 209 din data de 20.01.2014
Cheltuieli nedeductibile fiscal. Condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru a fi incidente dispozițiile art. 21, alin. 4, lit. f și m Cod fiscal și pct. 48 din HG nr.44/2004.
Având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada necesității efectuării cheltuielilor, că în contract nu sunt precizate serviciile ce urmează a fi efectuate și nici tarifele percepute pentru fiecare serviciu, că procesele-verbale sunt întocmite în luna decembrie 2008, deși în contract termenele de execuție sunt de 12 luni de la semnarea contractului, că serviciile nu au fost achitate de către reclamantă și că societatea prestatoare nu a raportat venituri în anul 2008, este corectă opinia organului fiscal în sensul că aceste cheltuieli nu sunt deductibile fiscal în conformitate cu dispozițiile art. 21, alin. 4, lit. f și m C.fisc. și pct. 48 din HG 44/2004.
Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr. 209/20 ianuarie 2014
Prin sentința administrativă nr. 4048/CA/2013 a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC S.I. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului H.
A fost anulată parțial decizia nr. 130/10.08.2010 , precum și decizia de impunere nr. 214/25.02.2010, emis de către pârâta DGFP H.
A fost înlăturată obligației reclamantei SC S.I. SRL Orăștie, de la plata sumei de 96.527 lei, reprezentând 75.938 lei impozit pe profit și 36.863 lei majorări aferente impozitului pe profit.
A fost obligată pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 96.527 lei încasată necuvenit.
Au fost respinse celelalte cereri ale reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. 214/25.02.2010 emisă în baza constatărilor din Raportul de inspecție fiscală nr. 10289/25.02.2010 s-au stabilit în sarcina SC S.I. SRL obligații fiscale suplimentare ,în sumă totală de 278.321 reprezentând: 82.237 lei impozit pe profit stabilit suplimentar, 41.976 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar, 98.511lei taxa pe valoarea adăugată stabilită suplimentar și 55.597 lei, majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată stabilită suplimentar.
Prin decizia nr. 130 din 10.08.2010 emisă de pârâta DGFP H. s-a decis respingerea contestației formulate de S.C. S.I. SRL împotriva deciziei de impunere nr. 214/25.02.2010 emisă de Activitatea de inspecție fiscală privind stabilirea ca obligație suplimentară de plată către bugetul consolidat al statului a sumei de 124.213 lei reprezentând: 82.237 lei impozit pe profit stabilit suplimentar, 41.976 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar.
S-a dispus desființarea decizie de impunere nr. 214/25.02.2010 pentru suma de 154.108 lei reprezentând: 98.511lei taxa pe valoarea adăugată stabilită suplimentar și 55.597 lei, majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată stabilită suplimentar, urmând a se reface controlul și a se emite un nou act administrativ fiscal în condițiile stabilite de lege.
Întreaga creanță înscrisă în decizia de impunere a fost recuperată prin diferite documente de plată , fapt confirmat de pârâtă prin adresa nr. 2744/25.04.2013. Reclamanta în virtutea principiului disponibilității ce caracterizează procesul civil a fixat ca obiect al acțiunii sale anularea în întregime a deciziei de soluționare a contestației ,anularea deciziei de impunere emisă de pârâtă cu privire la suma de 124.213 lei reprezentând impozit pe profit și majorări aferente impozitului precum și constatarea inexistenței dreptului de creanță al pârâtei cu privire la TVA.
Această ultimă solicitare a fost apreciată ca inadmisibilă în condițiile în care decizia de soluționare a contestației nu a soluționat pe fond contestația reclamantei privind TVA ul suplimentar de 98.511 lei și majorările aferente de 55.597 lei stabilite prin decizia de impunere. Sub acest aspect decizia era cenzurabilă în fața instanței de contencios doar asupra legalității dispoziției de desființare a deciziei de impunere și refacere a controlului fiscal întrucât numai în această măsură reclamanta se putea prevala de o vătămare a intereselor sale legitime și nu asupra inexistenței dreptului de creanță.
Ca atare pentru TVA suplimentar și majorări de întârziere a fost respinsă cererea reclamantei întrucât a fost admisă contestația cu privire la aceste obligații fiscale.
În ceea ce privește capetele 1 -2 de cerere privind anularea deciziei de impunere emisă de pârâtă cu privire la suma de 124.213 lei reprezentând impozit pe profit și majorări aferente impozitului Tribunalul a constatat că acestea sunt fondate doar în ceea ce privește suma de 96.527 lei compusă din 75.938 lei impozit pe profit și 36.863 lei majorări aferente impozitului pe profit pentru următoarele considerente:
Prin cererea de probațiune formulată de reclamantă s-a solicitat în dovedirea susținerilor acțiunii pe lângă proba cu înscrisuri și încuviințarea efectuării unei expertize financiar - contabile pentru a se dovedi starea de fapt contrară celei reținute de pârâtă prin raportul de inspecție fiscală din 24.02.2010.
Proba a fost însușită și de către pârâtă fiind în consecință admisă ca legală, pertinentă și concludentă de către instanță.
Astfel, suma de 100.197 lei reprezentând diferența de amortizare fiscală nerecuperată prin valorificarea materialelor rezultate din operațiunea de scoatere din funcțiune a echipamentelor achiziționate de reclamantă în anul 2005 de la SC C.E. SRL în faliment este deductibilă fiscal.
Scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe amortizabile s-a datorat uzurii fizice și morale a acestora după ce au fost folosite de către societatea în faliment și casate în cauză fiind aplicabile disp. art. 24 alin. 15 din Codul fiscal și nu disp. art. 21 alin.4 cum greșit a procedat organul fiscal cu ocazia controlului, iar motivul scoaterii din funcțiune a echipamentelor tehnologice achiziționate de reclamantă îl reprezintă gradul de uzură foarte ridicat de peste 80% și nu distrugerea acestora. Or, prin contractul de vânzare - cumpărare reclamanta a achiziționat în bloc întreg activul societății în faliment întrucât utilajele nu puteau fi demontate și valorificate separat, reclamanta fiind nevoită astfel să achiziționeze echipamente de care nu avea nevoie în procesul de producție.
Cu privire la deductibilitatea cheltuielilor în sumă de 10.920 lei pentru mijloacele fixe achiziționate în anul 2005 de către reclamantă în valoare de 54.602 lei s-a reținut corect în raportul de inspecție fiscală că nu poate fi acordată reclamantei, întrucât cheltuielile cu amortizarea sunt deductibile numai pentru mijloacele fixe amortizabile înregistrate și puse în funcțiune până la data de 30 aprilie 2005.
Contractul de vânzare - cumpărare încheiat între SC C.E. SRL Orăștie - în lichidare, în calitate de vânzător și SC S.I.C. SRL Orăștie este datat 12.10.2005, deci nu putea fi înregistrat în contabilitate înainte de 30.04.2005.
S-a reținut deductibilitatea sumei de 242.700 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de SC P.E. SRL Tarnăveni, pentru care s-au emis facturile nr. 77162/09.12.2008 și nr. 77163/26.12.2008, deoarece pentru aceste servicii a fost încheiat contractul nr. 3201/28.11.2008, având ca obiect reparații și revizii pentru utilajele tehnologice.
Prestatorul a încheiat procese verbale de recepție, ce atestă realitatea serviciilor prestate și necesitatea efectuării reparațiilor, având în vedere specificul activității desfășurate.
În aceste condiții, sunt îndeplinite condițiile de deductibilitate prevăzute la art. 1 alin.1 Cod fiscal, împrejurare care reiese din concluziile expertului din raportul de expertiză efectuat în cauză.
De asemenea, este deductibilă fiscal și suma de 30.000 lei, reprezentând cheltuieli cu lucrările de proiectare achiziționate în finalizarea proiectului lucrării "alimentare cu apă a localității T.";efectuate de SC C.I.P. SRL Orăștie.
Între cele două societăți există un contract de proiectare încheiat și au fost încheiate procese verbale de recepție a lucrărilor, așa încât este mai mult decât evident că aceste cheltuieli de proiectare sunt aferente obținerii veniturilor impozabile, de unde rezultă că ele sunt deductibile fiscal în considerarea art. 21 alin.1 Cod fiscal.
Suma de 80.840 lei reprezentând cheltuieli cu contravaloarea serviciilor de cercetare - dezvoltare prestate de SC A.I. SRL Arad, nu este o cheltuială deductibilă fiscal, întrucât nu a fost prestată pentru realizarea obiectului de activitate al reclamantei și nu există documente justificative care să confirme efectuarea prestației, astfel că în mod corect s-a apreciat de către pârâtă și reținută ca atare în procesul verbal de control.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs parata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR T. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului parata a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
• instanța de fond s-a bazat exclusiv pe raportul de expertiza ordonat in cauza, fără ca în considerentele hotărârii recurate să se regăsească convingerile instanței care au dus la soluția de admitere în parte a acțiunii reclamantei intimate și de anulare parțială a celor două decizii emise de pârâtă; or, potrivit art. 261, alin 1, punctul 5 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, pe lângă alte elemente, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței; din sentința atacată se poate cu ușurință constata că judecătorul fondului a preluat fără a cenzura o parte din concluziile expertului, fără a răspunde apărărilor formulate de subscrisa, acest aspect constituind o încălcare a dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O., deoarece părțile nu cunosc argumentele ce au dus la pronunțarea soluției;
• în speța dedusă judecății în prezentul dosar, judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv, nici argumentele reclamantei, dar nu a procedat nici la o înlăturare, motivat și argumentat, a susținerilor din întâmpinarea pârâtei;
In ceea ce privește fondul cauzei:
Referitor la neacordarea dreptului de deducere pentru cheltuielile în sumă totală de 103.297 lei, reprezentând valoarea neamortizată a unor mijloace fixe scoase din gestiunea societății, nerecuperată în întregime:
• contrar susținerilor intimatei si instanței de fond, în speța, sunt aplicabile prevederile art. 21, alin.1 și alin. 4 lit.c din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, coroborate cu prevederile pct. 42 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, care precizează ca "cheltuiala cu valoarea neamortizată a activelor corporale lipsă din gestiune sau distruse, pentru care nu s-au încheiat contracte de asigurare, nu este cheltuială deductibilă fiscal, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, după caz. Cheltuiala cu valoarea neamortizată a activelor corporale lipsă din gestiune sau distruse, care excedează valorii recuperate în baza contractelor de asigurare încheiate, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, după caz, nu este deductibilă fiscal.";
• din Raportul de inspecție fiscala si Decizia de impunere a rezultat faptul ca au fost scoase din uz echipamente tehnologice degradate (cu un grad foarte mare de uzura care nu mai puteau fi utilizate pentru activitățile economice ale societății) in suma de 153.000 lei; scăderea din gestiunea societății intimate a contravalorii echipamentelor tehnologice - active corporale - constatate a fi degradate dar neimputabile, s-a efectuat în luna martie 2006 prin NC nr. 6/31.03.2006;
• din verificarea documentelor menționate anterior se concluzionează următoarele: valoarea de înregistrare in contabilitate a echipamentelor tehnologice degradate, scoase din uz - 153.000 lei, venituri realizate din valorificarea fierului vechi - 52.803 lei, amortizare aferenta utilajelor tehnologice - 0 lei, valoare neacoperita prin valorificare (cont 6583) - 100.197 lei;
• valoarea neacoperita prin valorificare evidențiată în contul 6583 "Cheltuieli cu activele cedate";, este o cheltuiala nedeductibila la calculul profitului impozabil, conform prevederilor art. 21 alin. (1)-(2) si alin (4) litera c) din Legea nr. 571/2003 - privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare, respectiv punctul 22 din - H.G. nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii 571/2003, coroborate cu prevederile art.6 alin (1) si alin (2) din Legea contabilității nr.82/1991, cu modificările si completările ulterioare;
• astfel, in baza dispoziții legale citate, organele de inspecție fiscală in mod corect nu au acordat drept de deducere pentru suma de 100.197 Iei, reprezentând cheltuiala cu valoarea neamortizată a activelor corporale distruse, neimputabile, pentru care nu s-au încheiat contracte de asigurare;
In ce privește deductibilitatea sumei de 242.700 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de S.C. P.E. SRL:
• Concluziile instanței de fond, chiar daca au fost preluate din concluziile expertizei sunt nefondate deoarece din verificarea efectuată, organele de inspecție fiscală au constatat că, serviciile au fost facturate în baza Contractului de prestări servicii nr. 3201/28/LL2008, al cărui obiect de activitate îl constituie "Reparații și revizii pentru utilaje tehnologice"; fără sa fie precizate serviciile ce urmează a fi efectuate precum și tarifele percepute pentru fiecare serviciu, iar în anul 2008 SC P.E. SRL Târnăveni nu a evidențiat venituri (așa cum rezultă din bilanțul încheiat la 31.12.2008), iar în anul 2009, societatea a fost radiată;
• din analizarea contractului de prestări servicii nr. 3201/28.11.2008 rezulta ca la obiectul contractului se prevede "Reparații si revizii pentru utilaje tehnologice"; fără a fi precizate serviciile ce urmează a fi efectuate precum si tarifele percepute pentru fiecare serviciu; de asemenea, deși în contract se face referire la "Oferte de preț " intimata reclamanta nu deține nici un document justificativ in acest sens; pentru a face dovada prestării efective a serviciilor facturate de către SC P.E. SRL au fost prezentate doua Procese Verbale de recepție la terminarea lucrărilor;
• deși termenele de execuție prevăzute in contract sunt de 12 luni de la semnarea acestuia, respectiv pana la 28.11.2009, procesele verbale de recepție se întocmesc in luna decembrie 2008;
• prin urmare, cheltuielile înregistrate in evidenta in Contul 628,, Cheltuieli cu servicii prestate nu sunt deductibile conform prevederilor art. 21 alin (4) litera f) si litera m) si art. 19 alin (1) din Leg.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare, respectiv punctul 48 si punctul 12 din HG 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii 571/2003, coroborate cu prevederile art.6 alin (1) si alin (2) din Legea contabilității:;
• deoarece facturile fiscale nu au fost însoțite de documente probatorii prin care să se facă dovada achiziționării unor servicii pentru nevoile societății și în folosul obținerii de venituri impozabile, iar societatea SC P.E. SRL Târnăveni nu a evidențiat venituri (așa cum rezultă din bilanțul încheiat la 31.12.2008) iar în anul 2009, societatea a fost radiată, este lipsit de relevanta faptul ca au fost prezentate procese verbale de recepție despre care se face vorbire in motivarea sentinței recurate, fapt pentru care se apreciază ca în mod legal, organele de inspecție nu au acordat drept de deducere pentru cheltuielile în sumă de 242.700 lei.
In ceea ce privește suma de 30.000 lei reprezentând cheltuieli cu lucrările de proiectare achiziționate in finalizarea proiectului lucrări «alimentare cu apa a localității Turdas» efectuate de S.C. C.I.P. SRL:
• in Baza Contractului de prestări servicii nr. 3685/16.12.2007 si a Facturii nr. 3720205/15.01.2008 emisa de către S.C. C.I.P. SRL Orăștie, intimata reclamanta a înregistrat in contul 628 "Cheltuieli cu servicii executate de terți"; suma de 30.000 lei cu un TVA aferent de 5.700 lei;
• din verificările efectuate asupra documentelor justificative ce au stat la baza înregistrării prestațiilor în de evidență contabilă organul de control a constatat următoarele: unitatea nu deține niciun proiect care sa aibă drept proiectant SC C.I.P. SRL, unitatea nedeținând documente prin care să justifice prestarea efectiva a serviciilor facturate de către SC C.I.P. SRL, din explicațiile date de reprezentanții unității verificate si din documentele puse la dispoziție rezulta faptul ca Proiectul la care se face referire in Factura Nr. 3720205/15.01.2008, consta în "Alimentare cu apa a localității Turdaș - Jud. Hunedoara, din consultarea datelor cuprinse în proiectul tehnic Nr.1A/2007, la proiectant apare în mod explicit SC.S.I. SRL, în nici o anexa la proiect nu apare ca și proiectant SC.C.I.P. SRL, colectivul de elaborare a proiectului este alcătuit din 4 persoane fizice , din care 3 au avut la data elaborării proiectului calitatea de angajați ai SE. S.I. SRL având încheiate contracte de muncă iar administratorul SC.C.I.P. SRL are calitatea de angajat al SC S.I. SRL conform contractului de muncă;
• pentru a fi deductibile la calcului profitului impozabil cheltuielile trebuie să îndeplinească condițiile: serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuție, precizarea serviciilor prestate, precum și tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de această natură să se facă pe întreaga durată de desfășurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului; prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare, contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate. Reclamanta nu a prezentat acte și documente care să justifice realitatea și legalitatea prestării serviciilor în cauză și documente care sa justifice necesitatea prestării serviciilor respective;
• Fata de constatările de mai sus se apreciază că cheltuielile înregistrate în evidenta in Contul 628,, Cheltuieli cu servicii prestate"; nu sunt deductibile conform prevederilor art. 21 alin (4) litera m), art. 21 alin (4) litera f) si art.19 alin (1) din Leg.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, respectiv punctul 48 si punctul 12 din HG 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii 571/2003, coroborate cu prevederile art.6 alin (1) si alin (2) din Legea contabilității nr.82/1991.
În drept, se invoca prevederile art. 304, punctul 7 și 9 și art. 304 ind.1 coroborat cu art. 312, din Codul de procedură civilă, Legea nr. 554/2004, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.
Reclamanta-intimata nu a depus întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Recursul paratei a fost admis datorită următoarelor considerente:
În ceea ce privește aspectele procedurale invocate:
Potrivit art. 312 alin. 5 C.pr.civ. instanța poate dispune casare cu trimitere în următoarele cazuri: dacă instanța a cărei hotărâre se atacă a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului și dacă judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată atât, la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului.
Curtea reține că deși hotărârea atacată a fost superficial motivată, acest fapt nu este măsură să-i producă pârâtei o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului în condițiile în care aspectele invocate de reclamantă vor fi analizate de instanța de recurs care va întregi în acest fel considerentele sentinței atacate.
În ceea ce privește fondul cauzei:
Referitor la neacordarea dreptului de deducere pentru cheltuielile în sumă totală de 103.297 lei, reprezentând valoarea neamortizată a unor mijloace fixe scoase din gestiunea societății, nerecuperată în întregime:
Prin procesul-verbal de inventar din data de 08.02.2006 s-a propus casarea și scoaterea din uz a mijloacelor fixe (echipamente tehnologice achiziționate prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 12.10.2005) având în vedere că acestea prezentau un grad de uzură foarte ridicat și nu mai erau în stare de funcționare.
Aceste mijloace fixe au fost casate înainte de amortizarea integrală.
Conform art. 21, alin. 4, lit.c C.fisc. "cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare (..)"; nu sunt deductibile fiscal.
Așadar, numai în ipoteza în care pentru aceste bunuri ar fi fost încheiate contracte de asigurare, cheltuielile nu ar fi intrat sub incidența articolului menționat anterior. În acest sens sunt și dispozițiile din HG 44/2004.
Astfel, in baza dispozițiilor legale citate, Curtea reține, contrar opiniei instanței de fond, că organele de inspecție fiscală in mod corect nu au acordat drept de deducere pentru suma de 100.197 Iei, reprezentând cheltuiala cu valoarea neamortizată a activelor corporale distruse, neimputabile, pentru care nu s-au încheiat contracte de asigurare.
In ce privește deductibilitatea sumei de 242.700 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de S.C. P.E. SRL și a sumei de 30.000 lei reprezentând cheltuieli cu lucrările de proiectare achiziționate in finalizarea proiectului lucrări «alimentare cu apa a localității Turdaș» efectuate de S.C. C.I.P. SRL:
Prin decizia de impunere atacată organele de inspecție fiscală nu au acordat drept de deducere pentru sumele menționate anterior reprezentând cheltuieli cu serviciile executate de terți.
Pentru a lua această decizie, organele fiscale au considerat că societatea reclamantă nu deține documente pentru a justifica prestarea efectivă a serviciilor facturate.
Curtea reține că în conformitate cu prevederile art. 21, alin. 4, lit. f și m C.fisc. nu sunt deductibile fiscal "cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor"; și "cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte";.
Potrivit pct. 48 din HG 44/2004 pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții: serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părți sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare și contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate.
Astfel, conform celor menționate anterior, pentru a deduce cheltuielile cu prestările de servicii trebuie să fie îndeplinite condițiile menționate anterior.
În speță, pentru a dovedi prestarea serviciilor efectuate de către SC P.E. SRL, societatea reclamantă a prezentat drept documente justificative două procese-verbale de recepție la terminarea lucrărilor întocmite în luna decembrie 2008.
Or, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada necesității efectuării cheltuielilor, că în contract nu sunt precizate serviciile ce urmează a fi efectuate și nici tarifele percepute pentru fiecare serviciu, că procesele-verbale sunt întocmite în luna decembrie 2008 deși în contract termenele de execuție sunt de 12 luni de la semnarea contractului, că serviciile nu au fost achitate de către reclamantă și că societatea prestatoare nu a raportat venituri în anul 2008, Curtea reține ca fiind corectă opinia organului fiscal ca a apreciat că aceste cheltuieli nu sunt deductibile fiscal.
În ceea ce privește serviciile prestate de S.C. C.I.P. SRL, Curtea reține că societatea nu a prezentat documente justificative pentru a dovedi prestarea serviciilor de proiectare. Mai mult decât atât aceasta nu deține nici un proiect întocmit de societatea menționată anterior, iar proiectul care face obiectul facturii nr. 3720205/15.01.2008 (proiect tehnic 1A/2007) a fost întocmit chiar de către societatea reclamantă
Așadar, nici aceste cheltuieli nu îndeplinesc condițiile prevăzute de codul fiscal pentru a fi considerate deductibile fiscal.
Pentru aceste motive, Curtea în temeiul art. 312 C.pr.civ. a admis recursul pârâtei, a modificat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S.I. SRL în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T., succesoare în drepturi și obligații a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului H., ca neîntemeiată.
| ← Drept procesual civil. Calea de atac raportat la valoarea... | Drept procesual civil. Componenţa completului care... → |
|---|
