Chemare în judecată. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 1261 din data de 04.04.2013
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Moinești, la data de28.11.2012, sub nr. xxx/260/2012, reclamanta xxx a Solicitat în contradictoriu cu pârâtul xxx, ca instanța să constate că acesta este cu neputință să fie tatăl minorului xxx iar în contradictoriu cu pârâtul xxx să constate că acesta este tatăl minorului.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că xxx născut la data de 18.01.2012, nu este fiul pârâtului xxx, deoarece în perioada conceperii copilului, se aflau în proces de divorț, acțiune ce a fost introdusă la data de 24.06.2011, și că tatăl minorului este pârâtul xxx .
Cererea nu a fost motivată în drept.
In susținerea cererii, reclamanta a depus următoarele înscrisuri: certificat de naștere seria NH nr. 514955 (fl.5), declarația notarială autentificată sub nr. 1317 din 20.11.2012 la BNP xxx (fl.6), sentința civilă nr. 2485 din 19.09.2012 pronunțată în dosarul nr. xxx/260/2011 (fl.7),
Pârâtul xxx și xxx , legal citați nu a depus întâmpinare și dar s-au prezentat în instanță solicitând proba cu înscrisuri și martori.
Analizând și coroborând susținerile părților și probei? administrate în cauză, instanța retine că acțiunea formulată de reclamant este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
Reclamanta xxx s-a căsătorit cu pârâtul xxx la data de 28.01.2013, căsătorie ce a fost înregistrată sub nr. 1 din 28.01.2013 la Oficiul Stării Civile xxx, conform certificatului de căsătorie seria CG nr. 282110.
Prin sentința civilă nr. 2485 din data de 19.09.2012 pronunțată în dosarul nr. xxx /260/2011 a Judecătoriei Moinești, a fost desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 28.01.2013, prin acordul părților, locuința minorului xxx născut la data de 29.09.2006, fiind stabilită la locuința mamei , iar pârâtul xxx a fost obligat la plate unei pensii de întreținere în favoarea minorului xxx.
Din declarația martorei xxx, reiese că înainte ca instanța să dispună desfacerea căsătoriei, reclamanta a părăsit domiciliul conjugal locuind cu pârâtul xxx, acesta fiind tatăl minorului xxx, deoarece în perioada conceperii era despărțită în fapt de pârâtul xxx.
Martorul, xxx a afirmat că pe perioada cât a fost căsătorită cu pârâtul xxx, a avut o relație extraconjugală cu pârâtul xxx, în urma căreia s-a născut minorul xxx.
Declarațiile menționate se coroborează și cu cea a martorei xxx, care a relatat în esență aceleași aspecte, respectiv că tatăl minorului este pârâtul xxx.
Conform art. 414 Cod civil, copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei, iar potrivit alin.2 , paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputință ca soțul mamei sa fie tatăl copijului.
Conform dispoziției legale susmenționate, copilul născut în timpul căsătoriei îl are ca tată pe soțul mamei, timpul legal al concepției reglementat în art. 412 alin. 1 din noul cod civil (între a trei sute și a o sută optzecia zi dinaintea nașterii) situându-se în timpul căsătoriei. Această prezumție are un caracter absolut în ceea ce privește determinarea timpului legal al concepției, dar poate fi răsturnată dacă această prezumție nu corespunde realității, fiind cu neputință ca soțul mamei, în speță reclamantul, să fie tatăl copilului.
Din analiza probelor administrate în cauză și, reiese că a existat o imposibilitate morală și fizică de coabitare între părți pe toată durata legală de concepție a minorului, în condițiile în care soții au avut domicilii diferite în acest interval de timp, fără a se întâlni, astfel că este cu neputință ca pârâtul xxx să fie tatăl natural al minorului.
In plus, ulterior separării în fapt a părților, ca urmare a plecării reclamantei de la domiciliul pârâtului, a avut o relație extraconjugală cu numitul xxx.
In aceste condiții,instanța apreciază că este cu neputință ca pârâtul xxx să fie tatăl natural al minorului xxx născut la data de 18.01.2012.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanta solicită să constate că pârâtul xxx este tatăl minorului xxx, instanța constată că în conformitate cu prevederile art. 415 alin. 2 Cod civil , copilul conceput și născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său, recunoașterea putând fi făcută prin declarație la serviciul de stare civilă, prin înscris autentic sau testament.
Prin declarația notarială autentificată sub nr, 1317 din 20.11.2012 la BNP xxx, pârâtul xxx, a declarat pe propria răspundere că este tatăl minorului xxx, născut la data de 18.01.2012 în mun. Moinești, județul Bacău, CNP.
Constatând voința neviciată de pârâtului, motivat de considerentele expuse, instanța constată pârâtul este tatăl minorului xxx .
în conformitate cu dispozițiile art.449 alin. 2 Cod civil în cazul in care filiația a fost stabilita ulterior si fata de celalalt părinte, copilul, prin acordul părinților, poate lua numele de familie al părintelui față de care și-a stabilit filiația ulterior.
Având în vedere acordul ambelor părți în acest sens, instanța va stabili ca minorul să poarte numele de familie al tatălui, acela de xxx.
In baza art. 449 alin.3 Cod civil , instanța va dispune înregistrarea cuvenitelor mențiuni în Registrul stării civile al Primăriei xxx,
In temeiul art. 274 Cod procedură civilă instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată
| ← Anularea procesului verbal - amenda contravenţională | Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
