Chemare in judecata. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 1488 din data de 24.04.2013
Deliberând asupra acțiunii civile de față,
Constată că prin acțiunea inregistrată pe rolul acestei instanțe la
20.12.2012, sub nr. 6052/260/2012, reclamanți M.N. din a solicitat in
contradictoriu cu pârâta C.Z., din obligarea acesteia la restituirea
sumei de 53.000 lei pe care i-a imprumutat-o si pe care aceasta refuză să o înapoieze.
Acțiunea a fost legal timbrată cu chitanță anulată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarul .ii, instanța reține următoarele:
Constată că in data de 14 10 2011, reclamantul a imprumutat o sumă de bani pe care i-a inmanat-o pârâtei care s-a angajat in numele copiilor ei CM. si G. N. să o restituie.
Din analiza actului rezultă că beneficiarii imprumutului sunt copiii pârâtei, insă aceasta s-a angajat in numele imprumaților să restituie suma.
Ulterior, cei 2 imrumutati - copiii pârâtei, au restituit o parte din suma de 76.434 lei, depunând pe numele reclamantului la CAR SP Moinesti, suma de 11.916 lei pe numele M.N. si 10.965 lei pe numele soției acestuia, M.S.
Banii au fost depuși de către C M, fiica pârâtei in cauza de fată.
In consecință, reclamantul a solicitat restituirea sumei de 53.000 lei.
Prin intampinare pârâta a invocat lipsa calității procesuale pasive a reclamantei, excepția beneficiului diviziunii și discutiune, precum și a presciptiei sumei datorate care a fost avansata in anul 2006.
Instanța a unit excepțiile cu fondul.
Din probatoriul formulat de părți, respectiv interogatoriu si actele la dosar, rezultă că in 2.09.2005 pârâta a primit de la reclamant sume de bani drept imprumut pentru copiii ei C.M.și G.N.
Părțile au incheiat o chitanță de mână in care au precizat ca s-a primit suma de 46434 lei de la M.N. in prezenta lui CZ. in calitate de martor. S-au incheiat de asemenea procese verbale privind predarea - primirea banilor.
Din interogatoriul pârâtei rezultă că aceasta a primt suma de bani arătată de reclamant, dar nu pentru ea, ci pentru copiii ei.
In 2.09.2005, reclamantul și pârâta ca urmare a nerestituiri banilor in totalitate, incheie un proces verbal prin care pârâta de față se angajează in numele copiilor ei să restituie suma de 70.0000 lei.
Față de speța de față, instanța este pusa in situația de a interpreta voința părților raportat la actele incheiate.
Astfel, actul din 2005 și 2006 indică un imprumut acordat de către reclamant pârâtei, bani care au fost predați acesteia respectiv pârâtei, dar pentru copiii ei, C.M.si G.N. Cea care a inițiat raportul juridic dintre părti este pârâta in cauză, ea este cea care a primit banii, ea a semnat actul de predare - primire a acestei sume de bani, insă părțile au relatat situația concretă și anume faptul că pârâta nu a luat banii pentru ea, ci pentru copiii ei.
Restituirea unei părti din suma de bani ce implica in același timp si o recunoaștere a debitului, s-a făcut de către fiica reclamantei.
In 14.10.2011, pârâta se angajează față de reclamant să restituie suma pe care acesta i-a imprumutat-o pentru copiii ei.
Instanța interpretează acest act ca fiind o asumare din partea pârâtei a unui debit pe care ea insasi 1-a creat din 2005 prin imrumutarea sumei de bani.
Pârâta arată că a fost presata de către reclamant să-i restituie suma și că actul din 2011 incheiat intre ea si reclamant s-a făcut sub presiune, lucru nedovedit in niciun mod in cauza de fată.
Față de succesiunea de acte si de poziția părților care nu au solicitat asistenta juridică la data incheierii actelor, instanța apreciază că cea care a generat raportul juridic dintre reclamant si pârâtă este pârâta, cea care a solicitat imrumutul și tot ea este cea care s-a angajat să achite suma de bani.
In această situație, pârâta este debitoarea reclamantului pentru diferența de suma de 53.0000 lei recunoscută ca rămasă de achitat din suma totală de 76.434, și avansata de către reclamant in 2005 pârâtei si familiei acesteia.
Excepțiile invocate de către partea pârâtă au darul de a o exonera pe aceasta de la o datorie - debit pe care pârâta 1-a creat reclamantei.
Instanța apreciază că pârâta are calitate procesuală pasivă prin faptul ca s-a angajat in 14.10.2011 să achite un debit creat de ea si familia ei.
In cauză nu se poate pune problema calității de fidejusor, situație in care acesta ar putea invoca beneficiul de diviziune si discutiune, intrucât autorul moral al raportului juridic dintre părți este pârâta care inițiază și apoi se angajează la plata debituilui. Deci ea apare in primul rând in calitate de pârâtă și de debitor pentru banii avansați de reclamant.
Cu privire la prescripția sumei raportat la actul incheiat in 2006, se poate aprecia că s-a implinit termenul de presciptie, insă in 2011 pârâta garantează si se obligă la plată, astfel incât față de acest act prescripția nu poate fi apreciata ca implinită.
Pârâta in cauză nu poate fi nici un garant al imprumutului - sumei avansate de reclamant raportat la semnarea in calitate de martor a chitanței din 30.09.2006, intrucât această chitanță nu reprezintă raportul juridic dintre părti, ci doar un proces verbal de predare - primire a sumei de bani către C M, fiica pârâtei.
Trebuie avute in vedere in cauza de față nu aspectele legate de incercarea de exonerare de răspundere din partea pârâtei prin excepțiile
invocate, ci situația de fond și intenția pârtilor care au generat un raport juridic obligațional, respectiv intre reclamant si pârâtă care apare in concepția instanței ca debitoare pentru suma avansată de către reclamant.
Trebuie avută in vedere si relația apropiată dintre reclamant si pârâtă ce a generat avansarea unei sume foarte mari si lipsa de pregătire juridică a părților care au incheiat acte așa cum au inteles ele de cuviință, neconsultand un specialist tocmai datorită relației dintre acestea.
Acțiunea de față nu a fost motivată in drept, insă instanța apreciază că in cauză sunt incidente prevederile art. 1191 coroborat cu 1197 C. civ. vechi, intrucât există inceputuri de dovezi scrise cu privire la un raport juridic obligațional recunoscut de către pârâtă sub aspectul cuantumului si prin achitarea parțiala debitului.
De asemenea, art. 1198 Cp. civ. vechi poate fi apreciat raportat la relația dintre părti si de faptul că acestea nu au beneficiat de consultanță juridică pentru a condamna raportul juridic obligațional printr -un act conform.
Instanța apreciază că partea care a creat un debit - prejudiciu unei alte persoane este datoare a-1 repara in totalitate, cu mențiunea ca reclamantul nu a solicitat in cauză si sume de bani rezultate din nefolosinta banilor săi avansați pârâtei in 2005.
Față de aceste aspecte, instanța va obliga pe pârâtă la plata sumei de 53.000 lei reprezentând debit.
Pe ideea culpei procesuale raportat la art. 274 Cp. civ. va obliga pe
pârâtă la taxe de timbru si timbru judiciar in sumă de 2681,3 lei conform
chitanțelor la dosar și la 1500 lei onorariu apărător conform chitanței nr.
873/2012.
| ← Partaj. Jurisprudență Partaj | Cerere de chemare in judecată. Jurisprudență Chemare în... → |
|---|
